Cine spune că a fost un blestem?
Poate cum Creatorul a creat omul sa stăpânească Pământul după voia lui, era conștient că va pacatui, pentru că așa suntem noi oamenii, liberi și însetați de cunoaștere.
Așa am fost eu aleasă.
Poate Lucifer a mai avut și altele...
,,Altele''
Pe care le-a cucerit ca și mine...
Dar știi ceva?
Nu îmi pasă.
Azi, ca și ieri, ca și mâine, trăiesc. Așa sunt eu. Și cât voi trăi, voi fi mereu eu.
***
Dar de unde a început totul?
De la o rugăciune?
***
Creatorul își aruncă ochiul peste lume. Peste tot oameni ce se clădesc în bani și dorințe păgâne, copii fără de speranță, fumând, țipând, înjurând. Până când ochiul Creatorului a dat de o fată ce se ruga. Creatorul stărui o clipă, apoi Lucifer veni si el.
Lucifer: Ea?
Creatorul: Nu știu ce să zic, oamenii sunt schimbători nu pot ști ce va alege în viitor.
Lucifer: Te las sa o influențezi! Te las să i te arăți! Te las sa folosesti orice modalitate sa o convingi.
Creatorul: Nu știu, nu ar trebui sa-
Lucifer: Te rog. Nu vrei sa terminam odată lupta asta?
Creatorul: Bine, dar mai am o condiție.
Lucifer: Ascult.
Creatorul: Dacă voi câștiga terminăm Armageddon-ul?
Lucifer: S-a făcut!
Astfel au făcut acest pact Creatorul și Lucifer... Acum soarta rămâne în mâna unei singure persoane: Proxima.
Proxima se ruga, după cum ziceam. Era o fată credincioasă, deși nu prea mergea la biserică, se ruga în fiecare noapte, dimineață și era cuminte. Era cineva cu care trebuia să mai lucrezi putin, dar nu o speranță pierdută, ca alții.
Creatorul: Așa... roagă-te, fata mea..., și Creatorul dispăru, obosit, hotărându-se să o cunoască mâine, pentru a nu o speria. După ce el pleca, își făcu prezenta, Lucifer.
Proxima lăsase ușa camerei deschisă fiindcă era vară și era cald. Camera ei era ultima din casa si era un hol lung pana la ea, despărțit de două uși. Ea se ruga adânc...
Doamne, dacă exiști...
Dacă mă auzi...
Dacă asculți rugăciunea acestui suflet...
Trist,
Te rog apară-l!
Te rog... fă-ma să înțeleg iubirea
Ca să pot iubi...
Să înțeleg prietenia
Ca să pot avea prieteni
Să înțeleg oamenii
Ca să mă pot înțelege pe mine!
Te rog, fă-mă puternică,
Și nu uita și TU, de existența mea...
Uneori, mi-aș dori să am puteri...
Sunt sigură ca le-aș folosi bine...
Ah...
Iartă-mă...
Doar ca eu...
Nu mai rezist...
Și...
Un sunet o sperie și o făcu să deschida ochii. Se uită către ușă. Curentul de afară o făcea sa scârțâie. Asta o cam înspăimantă, însă continuă rugăciunea, mai avea puțin.
Vreau să iubesc corect!
Să-mi găsesc fericirea!
Să nu mai sufăr!
...
Ușa ba se oprea, ba începea, că Proxima nu mai rezistă, se ridică și o închise.
Lucifer: Îți e frică?