-Încearcă să îţi aduci aminte cât a suferit Ivan. Încearcă să îţi aduci aminte trupul lui zăcând pe jos, plin de sânge când Matei şi ceilalţi l-au torturat. Aduţi aminte ţipetele prietenilor tăi când Miranda le-a şters memoria. A fost foarte dureros pentru ei şi poate au regretat că s-au băgat în asta alături de tine. Ei sunt inheritos, poate dacă Matei ajungea la ei prima dată, ar fi fost de partea lui şi nu ar fi suferit atât. Pentru tine au făcut totul. Lara a murit şi Andy este singur acum, din cauza ta. Din cauză că tu i-ai băgat în aia. Ei nu ar fi găsit niciodată poarta spre peşteră. Aduţi aminte cum Marko te-a evitat la început, simţea că trebuie să stea departe de tine, dar tu l-ai atras, tu l-ai băgat în asta!
În timp ce Bogdan îşi continuă vorbăria simt oarecum că spune adevărul, are dreptate. Eu sunt de vină. Problemele au început când eu am apărut în şcoala aia. Din cauza mea s-au întâmplat toate. Lacrimile încep să îmi curgă pe obraz şi simt cum toată faţa mă arde. Haide Cleo, ajută-mă să rezolv situaţia asta, Angora ştiu că eşti acolo şi vrei să răzbuni moartea familiei tale. Trebuie să îl distrugem împreună pe Matei. Haideţi fetelor!
-Haide Kira! Trebuie să te simţi un pic vinovată pentru tot ce ai făcut. M-ai băgat şi pe mine în asta, sunt doar un om. Nu fac parte din lumea voastră şi totuşi mă sacrific pentru voi! Te urăsc Kira!
-Îmi pare rău, cuvintele tale mă rănesc, dar nu îndeajuns, pentru că ştiu că zici asta doar pentru a mă enerva!
-Cred că nu folosesc tonul potrivit.
-Adevărul este că nu merge, chiar nu pot să le aduc înapoi, nu mă pot enerva. Nu pot face nimic. Am încercat să le caut în interiorul meu, dar nu merge! Nu o să mai avem foarte mult timp la dispoziţie, chiar dacă Matei şi-a amânat planurile, tot o să se întâmple!
-Bine, poate aşa este mai greu. Hai să încercăm să îţi aducem înapoi celelalte abilităţi! Haide să încercăm forţa! Atacă-mă!
-Ok. Iau poziţie de luptă şi încep să fug spre Bogdan, dar tot ce face el este să îmi pună o piedică şi eu mă duc direct pe burtă, făcând un nor de praf în jurul meu. Mă ridic repede şi fug din nou spre el. Încerc să îl lovesc cu pumnii şi cu picioarele, dar el îmi apără orice mişcare fără prea multă durere de cap.
Nu cred că asta va merge Bogdan. Ştii de ce, pentru că nu îmi dau seama dacă mi-am adus abilitatea la iveala, pentru că în ultimele zile în Altai şi tu ţi-ai descoperit abilitatea asta, ai uitat?
-Cum naiba am putut să trec cu vederea peste partea asta?
-Da! Chiar dacă abilitatea mea a revenit nu îmi dau seama, pentru că şi tu o ai şi dacă şi tu ai scos-o la iveală suntem egali.
-Ok, deci atunci să încercăm să ridicăm ceva, să vedem daca avem forţă.
-După cum vezi, sunt doar copaci în jurul nostru!
-Păi atunci să doborâm un copac. Am putea doborî un copac dacă îi dăm un pumn?
-Probabil că da, dar pentru început, să căutam un copac nu foarte mare. Ne uităm în jur şi se pare că am găsit candidatul perfect. Nu te uita la mine, nu mă apuc să dau pumni în copaci, a fost ideea ta, după tine.
-Normal ar fi să dai tu, pentru că eşti inheritos cu abilităţi!
-Nu te mai plânge şi concentrează-te!
Bogdan se pune în faţa copacului, închide ochii şi încearcă să se concentreze. Pufnesc în râs când izbeşte copacul cu pumnul şi mai că îşi rupe mâna.
-Nu este amuzant! Ahhh, doare al naibii de tare!
-A fost ideea ta nu a mea.
-Rândul tau!
-Nici o şansă!
-Kira! Eşti naşpa!
-Chiar crezi că sunt atât de nebună încât să vreau să îmi rup mâna? Mi-a fost de ajuns doar privindu-te pe tine, mulţumesc, dar zic pas. Aş putea încerca să îţi simt emoţiile sau să încerc să intru în mintea ta.
-Cred că telepatia ar fi mult mai ok, este mai specific decât cea cu emoţiile.
-Bine, hai să încercăm! Închid ochii şi încerc să intru în mintea lui Bogdan sau să îl atrag pe el în mintea mea. Nu merge!
-Nu contează, o să venim aici în fiecare zi până reuşim, trebuie să reuşim cumva, este imposibil ca abilităţile să îţi dispară aşa peste noapte. Plus acum eşti sigură că le ai, după ce s-a întâmplat azi la şcoală. Trebuie doar să nu ne pierdem speranţa.
-Suntem în mai, nu?
-Da.
-Ziua comunităţii noastre este în octombrie. Atunci regele vorbeşte în faţa tuturor oamenilor, toţi privesc acel discurs. Atunci trebuia să îl confruntăm pe Matei, în faţa tuturor cu dovezile ce le adunam din peşteră. Deci până în octombrie am mai avea fix 4 luni.
-Da, dar mai avem doar o lună de şcoală, prietenii noştri nu pleacă acasă?
-Nu, din momentul în care venim la o şcoală care ne antrenează, nu plecăm acasă până nu terminăm.
-4 luni nu este mult, dar nici puţin, putem rezolva până atunci. Adică tot ce ne lipseşte acum sunt abilităţile tale. În momentul în care îţi vei recupera abilităţile, mai ales cea de vrăjitoare, lucrurile o să se mişte foarte repede. Ştim deja unde se află peştera şi putem face asta mult mai bine ca data trecută.
-Chiar crezi că sunt atât de cretini încât să lase tot ce era în peşteră tot acolo? Adică ori au distrus totul, ori au mutat totul. Deşi optez pentru prima variantă. De ce ar ţine ceva care i-ar putea distruge, dacă nu vor să afle nimeni adevărul?
-Poate că unele lucruri sunt importante şi pentru ei, dacă nu, nu s-ar mai obosi să păzească atât de mult peştera, nu crezi?
-Da, dar asta nu are nici un sens.
-Trebuie să încetezi să găseşti o logică în tot. Tot ce trebuie noi să facem este să găsim acel lucru care îl incrimineaza pe Matei şi pe toţi ceilalti, apoi să ne asigurăm că loogaroo sunt distruşi pentru totdeauna.
-Nu cred că aşa ceva este posibil. Mereu vom avea duşmani. Nu cred că poţi extirpa o rasă.
-Trebuie să afli când vrea Matei să îi elimine pe toti cei care nu sunt de partea lui. Sunt sigură că o să mai treacă pe la Magy, iar tu trebuie să fi acolo. Cred că pentru moment, trebuie să te axezi pe altceva.
-Pe ce?
-Trebuie să îl atingi pe Matei, dar fără ca el să îşi dea seama. Fără ca el să vadă ceva în mintea ta.
-Da şi cum aş putea face asta?
-O să exersam împreună. Mă atingi, dai mâna cu mine, încerci să vezi doar tu, făra ca eu să văd.
-Nu cred că Matei o să mai treacă curând pe la Magy.
-Nu fi aşa sigură. I-ai dat planurile peste cap odată, nu o să mai rişte şi a doua oară. Din cauza asta a venit şi azi, el personal. Vrea să se asigure că totul este bine şi de data asta nu îi mai stai în cale.
-Am stabilit că luni o să mă văd iar cu Magy, să îi povestesc cum a fost petrecerea din weekend.
-Ce petrecere?
-Habar nu am. Trebuie să găsim urgent o petrecere. Telefonul începe să îmi vibreze în buzunar, este Ben. Alo?
-Kira? Unde eşti? Eşti bine?
-Da sunt bine, de ce?
-Pentru că sunt la tine acasă şi nu răspunzi.
-Am ieşit la o plimbare cu Bogdan.
-Trebuie să vorbim!
-Ce s-a întâmplat?
-Poţi te rog să te grăbeşti?
-Sigur ajungem în 15 minute.
-Ce s-a întâmplat?
-Nu ştiu, Ben este în faţa casei mele şi vrea să ne vedem. Haide să mergem, o să exersăm în seara asta, chestia cu atinsu şi aşa.
-Numai să nu ne aprindem prea tare.
-Ce glume ai Bogdan. Eram amandoi prinsi într-o vrajă, în ceva ce nici măcar nu a existat vreodată pentru noi.
-Ştiu, când am revăzut tot toate sentimentele vechi au reapărut, dar pentru moment toate sentimentele mele pentru tine şi tot ce îmi aduceam aminte despre tine erau atât de adevărate, de reale.
-Asta au vrut.
-Din câte se pare eşti mult mai puternică decât Miranda, deci încă un plus pentru noi.
Ajungem cât de repede putem, dar se pare că Ben nu este singur, ci cu Amelia.
-Deci ce s-a întâmplat?
-Kira putem vorbi?
-Mă speriaţi s-a întâmplat ceva?
-Bogdan ce ar fi ca noi doi să le lăsăm să vorbească!
-Sigur. Cei doi pleacă, iar eu mă aşez lânga Amelia pe scări.
-Vreau să vorbim despre ce a zis Irina astăzi.
-Irina a zis multe astăzi.
-În legătura cu mine şi Brock.
-Este adevărat?
-Îmi pare rău, dar eram atât de beţi amândoi şi voi tocmai v-aţi certat şi pur şi simplu s-a întâmplat.
-Deci ai făcut sex cu presupusul meu prieten?
-Îmi pare foarte rău!
-Uite ce este, în mod normal aş fi foarte suparătă daca cineva s-ar culca cu prietenul meu. Chestia este că nu îmi aduc aminte să fi fost ceva între mine şi Brock, nu îmi aduc aminte dacă l-am iubit cu adevărat sau a fost doar aşa. Ce mă deranjează pe mine este că tu erai prietena mea, chiar dacă nu îmi aduc aminte nici asta, se pare că noi două am fost foarte apropiate. Nu te judec Amelia, pentru că pur şi simplu nu o fac. Este viaţa ta şi oricât de mult aş încerca, nu îmi aduc aminte de prietenia noastră aşa că sincer nu îmi prea pasă. Vreau doar să ştii că ţi-ai făcut-o cu mâna ta, nu este tocmai ok ce ai facut.
-Nu ştiu dacă este dureros că tu nu îţi aduci aminte de mine şi nu îţi pasă, poate aş fi preferat să îţi aduci aminte de prietenia noastră şi să fi nervoasă pe mine, dar cred că aşa putem să o luăm de la început.
-Eu nu mi-am tras-o cu Brock nu?
-Eşti încă virgină Kira!
-Asta este bine de ştiut! Auzi, este cumva vreo petrecere weekendul ăsta, simt nevoia să scap puţin de toate astea.
-Credeam că nu o să mă mai întrebi vreodată asta. Sigur că este, vrei să vii?
-Abia aştept.
-Deci asta înseamnă că suntem în regulă?
-Da, suntem în regulă! Amelia mă strânge în braţe, Doamne urăsc când oamenii mă strâng în braţe, bine asta doar când nu am eu chef sau doar aş prefera să mă strângă în braţe adevăraţii mei prieteni, nu cei care au amintiri false cu mine.
Amelia pleacă, iar după câteva minute vine şi Bogdan, îi povestesc despre ce a vrut Amelia să vorbască cu mine şi îl anunţ că în weekend mergem la o petrecere.
Săptămâna trece fără prea multe bătăi de cap şi fără prea multe reuşite din partea mea în descoperirea abilităţilor mele. Bogdan a încercat în fiecare zi să mă enerveze, să scoată vrăjitoarele din mine, dar se pare că nimic din toate astea nu funcţionează. Am încercat în fiecare seară să îl ating şi să am doar eu flash'uri, dar nici asta nu s-a întâmplat, de fiecare dată vedea şi el ceva, iar asta nu este tocmai progresul la care mă aşteptam. Dar până la urmă asta să fie o nouă abilitate? Adică ating oameni şi ei au flash'uri cu amintiri în care sunt şi eu? Sau îşi aduc aminte ceva ce au uitat?
Vinerea a sosit, iar noi o minţim pe mama că o să ne petrecem seara la Ben împreună cu Amelia şi Ştefan, pentru a ne cunoaşte mai bine şi să ne uitam la nişte filme. A fost o bataie de cap să îl convingem pe tatăl lui Ben să o mintă pe mama, pentru că logic mama avea să îl sune, să îl intrebe dacă chiar o să mergem la Ben sau nu. Desi la început a fost contra, pentru că incă se gandeşte la accident şi la ce ni se poate întâmpla, până la urmă l-am convins.
Înainte să mergem la petrecere ne adunăm toţi acasă la Ben, nu mă pot îmbrăca pentru o petrecere de acasă, când mama ştie defapt că eu mă duc doar să dorm la un coleg.
Îmi iau o rochiţă neagră pe mine, nu prea decoltată, până la genunchi şi nişte balerini în picioare. Îmi întind părul, măcar de data asta să stea cum vreau eu şi nu în toate direcţile cum este el obişnuit.
-Deci, sunteţi gata de petrecere? Se aude vocea Ameliei atât de entuziasmată.
-Copii aveti grijă de voi, iar când vreţi să vă întoarceţi înapoi, mă sunaţi pe mine. Fără alte taxiuri şi fără ca altcineva să vă aducă acasă. Vin după voi la orice oră, nu îmi pasă cât de beţi sunteţi, vreau doar să mă asigur că de data asta ajungeţi cu toţi acasă, dar totuşi mai încet cu alcoolul. Spune tatăl lui Ben, ţinând uşa deschisă. Dă mâna cu băieţii, iar pe mine şi pe Amelia ne sărută pe frunte. Este atât de drăgut, mai că îmi aminteşte de tata.
Petrecerea se ţine acasă la un coleg, din câte se pare este foarte bogat, are o casă imensă şi mereu dă petreceri. Până acolo mergem pe jos. Este o seară atât de frumoasă. Nu sunt nori, iar stelele îşi etalează frumoasa lor lumină în jurul lunii, făcând-o să pară atât de măreaţă.
-O Doamne aşa ceva vezi numai în filme. Se aude vocea lui Bogdan când vede unde este petrecerea.
Casa este imensă, cu piscină şi o grămadă de camere. Muzica este dată la maxim şi toată lumea bea şi dansează.
-Aţi ajuns. Kira, nu credeam că o să ieşi atât de curând din casă, dar îmi pare bine că eşti aici. Eu sunt Mihai, cel mai tare coleg al tau, cel mai bun în organizarea petrecerilor.
-Bine Mihai, să vedem cât de tare este petrecerea asta şi adu-mi ceva de băut.
-Asta este Kira de care îmi aduc eu aminte. Mihai merge şi îmi aduce un pahar de vodkă cu suc de mere. Hei toată lumea! Un toast pentru superba noastră colegă Kira, care deşi nu îşi aduce aminte de noi, a revenit şi e gata de distracţie! Toată lumea începe să urle şi să ridice paharele apoi să dea pe gât totul.
Duc şi eu paharul la gura şi dau totul pe gat. Ah, gura şi gâtul meu parcă sunt în flăcări. Ben şi Ştefan încep să râdă la strâmbătura mea.
-Kira nu fi aşa moale, eşti cea mai tare când vine vorba de băut, bineînţeles asta când ai chef.
Toţi încep să danseze şi să se simtă bine. Doar eu şi Bogdan nu dansăm şi ne uităm cu nişte ochi mari la cei din jurul nostru.
-Cred că trebuie să ne integrăm. Bogdan îmi mai aduce un pahar de vodkă şi îşi ia şi el unul începând să danseze cu paharele în faţa mea.
-Ce caraghios eşti.
-Ai vrut să vii la o petrecere, acum petrece! Este doar o seară, nu se poate întâmpla nimic rău!
-Prea bine, iau paharul din mâna lui Bogdan şi închinăm în cinstea noastră. Apoi începem amândoi să dansăm.
Încep să mă simt bine şi să las muzica să mă cuprindă. Vibraţiile muzici mă relaxează şi în acelaşi timp mă fac să vibrez tot mai tare şi să trezească în mine o dorinţă arzătoare de a lupta. Niciodată nu m-am mai distrat aşa, niciodata nu am fost defapt la o petrecere, noi nu avem genul ăsta de distracţie. A avut dreptate Bogdan, aşa ceva vezi numai în filme, dar îmi place, mă relaxează.
-Toată lumea să sară în piscină acum! Se aude vocea lui Mihai, care sare în piscină! Îl prind de mână pe Bogdan şi îl trag după mine în piscină.
Încep să urlu şi îi privesc pe toţi cum sar după noi. E bestial.
Este ora 5 dimineaţa, iar noi suntem uzi şi beţi. Ben îl sună pe tatăl lui să vină după noi. Ne băgăm toţi în maşină fără să zicem ceva, iar tatăl lui Ben nu ne întreabă nimic, doar conduce. Acasă la Ben fiecare îşi ia nişte haine uscate şi pică pe unde apucă. Mor de somn, dar a fost o noapte de neuitat, ceva ce noi, rasa noastră nu are. Cred că este şi o parte bună în faptul că noi nu aveam petreceri, nu se îmbată nimeni, nu moare nimeni, bine mor mulţi din alte motive mult mai serioase decât faptul că te îmbeţi până nu mai poţi. Toată camera se învârte cu mine, este oribil, cred că nu o să mai beau în viaţa mea, îmi este atât de rău.