Am crescut la țară
Agitația orasului m-a fascinat întotdeauna
Nu-mi puteam imagina un rol pentru fiecare om
Toata lumea se grăbea undeva
Unii mai importanți agitau niște foi
Se uitau în pământ, în cer și alergau mai departe
Cea mai mare plăcere o simțeam la zgomotul mașinilor
Cu cât mai grăbite, cu atât mai placut
Acum... sunt fascinat de oamenii străzii
De cei care nu-ți cer, dar simți nevoia să le oferi
Uneori mă opresc din grabă
Si-mi face plăcere să-i observ fără să mă observe
Cum aruncă fericiți mâncare la păsări
Și vorbesc cu animalele sau singuri