All time low - Lost in stereo :X ador si meldoia si trupa :D oricum, melodie aleasa de sweetDiane . astept critici :)
@};-
Ding dong!
- Imediat! se auzi o voce de femeie. Kyle, răspunde la uşă!
După vreo jumătate de minut cineva mi+a deschis. Un băiat înalt, bine făcut, dar nu exagerat, cu ochii căprui şi părul şaten stătea şi îmi zâmbea din uşă.
- Se pare că te-ai întors mai repede decât te aşteptam.
- Mda...
Am intrat lăsându-l să închidă uşa. M-am îndreptat spre bucătărie pentru a o găsi pe mătuşa Jenna.
- Diana, ce mare te-ai făcut de când nu te-am văzut, a spus în timp ce m-a pupat pe ambii obraji.
- Şti, nu mai văzut de vreo două zile.
- Ştiu. Băieţii sunt la subsol cu Kiara. Du-te şi tu. Cred că iar v-a trebui să comandăm mâncare...
Am plecat de acolo înainte să înceapă să îmi spună cum a ars mâncarea sau ceva asemănător. Mătuşa mea e cam ciudată, dar e super de treabă. Până am ajuns eu la subsol, am mai prins genericul de final.
- Salut, băieţi şi Kiara!
- Ceau, Diane! mi-au răspuns în cor.
M-am aşezat pe canapea lângă verişoara mea.
- Deci, cum s-a numit filmul?
- Habar n-am. Oricum a fost naşpa, mi-a spus făcând o faţă.
- Hei! s-au auzit proteste.
- Dragă Kiera, să şti că a fost un film super, a spus unul din băieţi, Mike.
- Da, pentru că a jucat Megan Fox în el, şi-a dat ochii peste cap. Şti ce, te invidiez că ai ajuns la final.
- Şi eu, crede-mă, şi eu...
Restul serii am mâncat nişte pizza şi ne-am mai uitat la câteva filme. Într-un final, am adormit toţi pe unde am apucat. Am reuşit să prind un loc pe canapea, dar Troy a făcut în aşa fel încât să mă arunce jos, direct peste Kyle, trezindu-ne pe amândoi în preces.
- Şti, dacă vroiai să mă trezeşti puteai să o faci frumos, nu trebuia să pici pe mine, mi-a zis somnoros.
- Şti că e mai plăcut aşa, i-am răspuns căscând.
- Şti, mi-e foame... a căscat şi el.
- Şi ce-mi zici mie?
- M-ai trezit aşa că o să-mi ţi companie.
M-a luat de mână şi m-a tras în sus pentru a mă ridica de pe podea, el fiind deja sus. L-am urmat pe jumătate adormită până în bucătărie, chiar împiedicându-mă pe scări.
- Şti, ar trebui să fi mai atentă, mi-a spus în timp ce mi-a dat drumul la talie.
- Şti, nu trebuie să începi fiecare propoziţie cu ‚‚şti'', i-am scos limba.
- Ştiu, dar e mai amuzant, a chicotit puţin şi a încercat să îmi prindă limba.
- Prea încet, i-am strigat după care am luat-o la goană până la bucătărie.
Bineînţeles că m-a prins exact înainte să întru. Nu mă compar eu cu un ditamai, exagerare normal, jucătorul de fotbal.
- Unde crezi că te duci?m-a întreabat la ureche.
- În bucătărie, departe de monstrul din dulap, am început să râd.
- Deci mai nou sunt monstrul din dulap? s-a prefăcut supărat.
- Nu, m-am întors cu faţa spre el. Eşti un ursuleţ uriaş care strigă: îmbrăţişează-mă! şi chiar asta am făcut.
Mi-a returnat îmbrăţişarea, deşi nu era aşa de greu în poziţia în care eram. M-am desprins după câteva secunde şi am fugit în bucătărie, strigându-i:
- Am scăpat! Tu găteşti.
- Dacă n-am de ales...
A scos nişte ouă şi şuncă.
- Ce faci bun? l-am întrebat scoţând o furculiţă şi un cuţit de întins dintr-un sertar.
- Ţie ce ţi se pare? m-a întrebat arătând spre ouă şi şuncă.
- Un tort cu ciocolată? am început să râd.
- Da, exact pentru tine: la ora 9 dimineaţa un tort de ciocolată pentru Diana, se abţinea cu greu să nu râdă.
Am început să mă joc cu tacâmurile, bătând diferite ritmuri în masă.
- Şti eşti destul de bună, a spus întorcând omleta.
- Ştiu, am spus zâmbind.
- Îl şti pe Bobby?
- Bobby? Care Bobby? Nu cunosc nici un Bobby...
- Dj Bibby îţi sună mai cunoscut? s-a uitat spre mine ridicând o sprânceană.
- A, el da, am spus cu un zâmbet. Îl cheamă Bobby?
- Da... şi-a dat ochii peste cap.
- Cei cu el? mi-am continuat micul moment ‚‚artistic''.
- Şi-a luat vacanţă pentru vreo 3 săptămâni şi s-a dus în Anglia.
- Şi de ce mă înteresează asta? am întrebat nedumerită.
- Păi, clubul a rămas fără dj pentru week-end. Sunt doar vreo 9 seri. De ce nu încerci să-i convingi pe mama şi tata să îţi de-a postul.
- Nu o să mi-l dea. Cel puţin, nu până nu vorbesc cu părinţii mei, care cine ştie pe unde sunt acum, am dat din umeri.
- Într-un avion? a întrebat, dar era mai mult un răspuns evidet.
- Da, deasupra unui ocean. Unul deasupra Atlanticului şi celălalt deasupra Pacificului. O să dau de ei în doi timpi şi trei mişcări, am spus sarcastică.
- Lasă, o să îi convingem. Ne vor ajuta şi băieţii dacă v-a fi nevoie, a spus în timp ce îmi punea în faţă farfuria cu omletă.
- Mersi! Arată şi miroase delicios, am spus cu apă în gură.
- Cu plăcere şi poftă bună! Sper să fie la fel de bună, iar cianura să îşi facă efectu', a spus râzând.
- Mai taci! am zis cu gura plină şi dându-i una, deşi sunt sigură că n-a simţit mare lucru.
Am mâncat împreună. Eram moartă de somn. Deşi nici nu mă mir după ce ne-am culcat pe la 5 dimineaţa.
Restul zilei a trecut destul de repede. Băieţii au plecat undeva între prânz şi cină. Toată seara m-am chinui cu verişorii mei, Kyle şi Kiera, să îi convingem să mă lase să îi ţin locul lui Dj Bibby. Într-un final au acceptat, cu condiţia să am tot timpul un bodyguard pe lângă mine. Au o problemă cu siguranţa...
Seara următoare era vineri, ceea ce însemna că aveam să fiu dj pentru toată seara/ noaptea/ dimineaţa. Aveam emoţii şi mă plimbam dintr-o parte în alta a camerei. Trebuia să mă duc la club peste o oră, dar nu făceam decât să mă plimb de 'colo 'colo prin cameră.
Aveam adidaşii aurii, pantalonii pană albi şi un maieu auriu cu nişte paiete. Mi-am întins părul şaten şi l-am lăsat desfăcut. Piercing-ul era la locul lui în buza de jos, pe stânga. Hainele şi părul îmi acoperea toare tatuajele, un mic avion pe piciorul drept, deasupra labei piciorului, nişte note muzicale pe ceafă şi ‚‚Lost în stereo'' tatuat pe spate, deasupra pantalonilor. Avionul simbolizează slujba părinţilor mei, tata este pilot de avian, iar mama stewardesă. De fapt, aşa s-au şi cunoscut. Sunt mai tot timpul plecaţi pretutindeni prin lume. Notele muzicale arata iubirea mea faţă de muzică, iar scrisul trebuia să fie iniţial ‚‚Sex in stereo'', dar cei doi gemeni, da, Kiera şi Kyle, m-ai convins să renunţ şi că varianta asta sună mai bine.
În orice caz, eram foarte agitată. Mi-am luat cheile de la maşină şi am plecat spre club. Toată gaşca mă aştepta.
- Ce ţi-a luat atât? m-a întrebat Hayden.
- Mai taci! Nu tu eşti cel care o să facă pe Dj-ul în faţa tuturor, m-a trecut un fior rece.
- Da, ai dreptate, nu sunt eu şi mă bucur.
Tom, unchiul meu, m-a condus spre locul meu, un fel de balcon ceva mai înalt.
- Diana, el este Will. Va fi bodyguard-ul tău.
- Diana, îmi pare bine.
A dat din cap în semn afirmativ. Chiar toţi cu slujba asta trebuia să fie mari ca nişte matahale, cu ochelari negri şi chelie?
Tom a plecat lăsându-mă singură în faţa tuturor. Era plin pe jumătate şi toţi se uitau la mine. A, da, era rândul meu să mă joc cu muzica.
- Bună, tuturor! Dj Bibby şi-a luat o mică vacanţă de trei săptămâni aşa că eu îi voi ţine locul... Dj Dee Dee...
M-am chiunuit să nu mă bâlbâi. Am primit nişte aplauze. Era chiar încurajator. Am luat primul cd pe care l-am găsit în borseta mea. Sper să iasă bine...
- Diana, felicitări!
- Chiar ai fost bună!
Aşa o ţineau toţi de 10 minute. Tot ce vroiam era o baie caldă şi să mă culc. Deşi e plăcut, e obositor şi mai e şi 3 dimineaţa!
- Mersi, mersi, dar chiar vreau să ajung acasă.
- O, haide, sper că vi la noi, încerca să mă convingă.
- Îmi pare rău Kiera, dar dacă merg la voi nu o să mai dorm deloc, iar mâine seară o iau de la capăt. Noapte bună!
- Bine, dar tu pierzi! mi-a strigat, dar eram prea departe ca să mai aud continuarea.
Restul serii a decurs aşa cum am vrut, o baie şi un somn.
Restul săptămânilor au trecut repede. Nu mi-am văzut părinţii decât de câteva ori, o singură dată pe amândoi în acelaşi loc. Stăteam ca de obicei mai mult pe la unchii mei, dar la sfărşit de săptămână stăteam acasă pentru a mă odihni.
Ador slujba de dj. Partea mea preferată e atunci când mă pierd în muzică. E cea mai frumoasă senzaţie. E ca şi cum ai fi doar tu pe planetă. Tu şi muzica, nimic altceva. Dacă ar fi să îmi aleg o meserie petru tot restul vieţii asta ar fie, pentru că nu am nevoie de alceva pentru a fi fericită. Muzica este locul meu de refugiu, locul unde mă regăsesc, la bine şi la greu. Ok, asta sună deja a căsătorie...
Era duminică şi ultima mea prestaţie. Îmi părea rău că se termină, deşi pe de o parte era mai bine. Şcoala începea într-o săptămână şi oricât de mult îmi place ceea ce fac, e al naibi de obositor.
- Felicitari, chiar te-ai descurcat, Diana! Sau ar trebui să spun Dj Dee Dee? m-a întrebat zâmbind.
- Cum vrei, Will. Mulţumesc pentru tot.
- Pentru nimic. Chiar mi-a făcut plăcere.
- Nu l-ai văzut cumva pe Kyle?
- Nu, îmi pare rău.
- Nu-i nimic. Ceau!
- Ceau!
De reţinut: niciodată nu te baza pe Kyle că te va duce înapoi acasă dintr-un club. Am ieşit afară. Aerul rece m-a făcut să tremur. Am strâns jacheta în jurul meu şi am pornit spre casă. Aveam ciudata impresie că cineva mă urmăreşte, dar strada era goală. Am luat-o la stânga. Mai o alee şi eram aproape acasă, când doi tipi de pe partea cealaltă s-au gândit să mă enerveze.
- Hei, păpuşă, unde crezi că te duci? a spus unul din ei.
- Undeva unde nu eşti şi tu.
- Ohh, Jason, una care se lasă greu. Asta o să fie distractiv...
Mi-au blocat trecerea. Nu ştiu de ce, dar aş fi preferat să mă prindă aşa-zisul urmăritor de mai devreme.
- Daţi drumul, se auzi o voce de undeva din spatele meu.
- Nu ne spune că e iubita ta.
- Ba da. Ai vreo problemă cu asta? se auzi din nou tipul acela.
- Scuze frate, nu ştiam, s-a apărat Jason.
S-au dat la o parte şi au plecat, probabil căutând altă victimă. M-am întors spre salvatorul meu. Părea de vârstă cu mine, deşi mult mai înailt şi cu ceva mai mulţi muşchi. Nu îi puteam vedea ochii, deoarece erau acoperiţi de părul blond. Chiar ar trebui să facă o vizită la frizer, mă mir că mai vede pe unde merge.
- Mulţumesc, am spus cu voce joasă.
- Pentru nimic, a zâmbit uşor. Şti, n-ar trebui să umbli singură pe străzi la ora asta.
- Ştiu, dar un idiot aka vărămiu m-a lăsat baltă, probabil iar se dă la barmaniţă.
A început să chicotească. Chiar nu e amuzant.
- Eu sunt Seth, a întins mâna spre mine.
- Diana, am dat mâna cu el. Deci, de unde ştiu că nu eşti un ucigaş în serie? am întrebat ridicând din sprânceană.
- Păi, probabil că nu te-aş fi salvat de tipii aia, ci m-aş fi alăturat lor, a chicotit din nou.
- Cred că ai fi un ucigaş în serie priceput, am început să râd, iar el mi s-a alăturat.
- Acum un minut abia putea spune ceva, iar acum mă iei şi la mişto. Eşti mai bipolară ca fratemiu.
- Hei, fără comparaţi. Eu sunt eu şi restul sunt restul, i-am scos limba.
- Bine, cum vrei, a ridicat mâinile în sus în semn de predare. Vrei să te conduc până acasă sau rişti să te mai întâlneşti cu prietenii tai de dinainte?
- Nu sunt prietenii mei, acum hai să mergem.
M-a condus până acasă. Nu era aşa de rău, chair nu era rău deloc.
Nu l-am mai văzut de atunci. Am presupus că merge la cealălalt liceu din oraş. Mă uitam prin tribune după el, dar nu reuşeam să îl găsesc. Ca în fiecare început de an, cele două şcoli au un meci de fotbal. Anul ăsta se ţine pe terenul nostru. Era pauză şi egalitate, iar directorul s-a gândit să ne zică câteva cuvinte.
- Bine, copii! Fiţi atenţi puţin, a strigat într-un portavoce. S-a făcut linişte încât auzeam maşinile de pe stradă. Cu toţii ştim rivalităţile dintre cele două licee, aşa că am hotărât eu şi doamna directoare, aici de faţă, a făcut semn spre o femeie la 40 de ani, de vârsta lui, să ţinem balul de toamnă împreună.
Din mulţime s-au auzit mai multe sunete de dezaprobare.
- Şcoala care câştigă trebuie să îl organizeze.
Echipele erau pe marginea terenului, fiecare în părţi diferite. Un tip cu părul blond ce părea căpitanul a început să vorbească.
- Dar nu-i cinstit! Noi câştigăm şi tot noi să îl organizăm? În plus, fetele de la cealaltă şcoală sunt urâte şi paraşute, a zâmbit ştrengăreşte, chair şi eu puteam să îl văd.
M-am ridicat în picioare şi am fluierat, atrăgând atenţia asupra mea.
- În primul rând, e egalitate şi oricum noi vom câştiga. În al doilea, măta e urâtă şi paraşută.
- Diana, doua zile de detenţie, îmi strigă directorul.
- Ce mai zici acuma? a zis tipul de pe teren.
- Să te duci... dar Kyle nu m-a lăsat să termin.
- Dee Dee, taci!
- Dee Dee, ce nume tâmpit, nici măcar nu ţi se potriveşte, fată scene, a început să râdă.
- E poreclă idiotule dacă nu ţi-au dat seama şi nu sunt scene, i-am strigat înapoi.
- Hei, tu eşti fata de astă-vară, s-a ridicat un tip tot blond cu părul pe ochi.
- Seth, credeam că ai gusturi mai bune la fete, nu mai termina cel de pe teren.
- Am luat exemplu de la tine, dragă frate.
- Stai. El e fratele tău? i-am strigat lui Seth.
- Din păcate...
M-am uitat când la unul, când la celălalt. Da, seamănă, doar că Steve are părul mai scurt.
- Adică mai comparat cu el?
- Ce? Mai comparat cu ea? Unde ai mai găsit-o?
- Terminaţi! Toţi. Jocul continuă şi fără modificări în legătură cu balul. Diana, două săptămâni.
Am deschis gura să spun din nou ceva, dar Kiera m-a tras de mână să mă aşez din nou.
- Încetează! Vrei pedeapsă pentru tot anul?
- El a început.
- Nici mie nu-mi convine, dar asta e. Acum vrei să-mi spui unde l-ai cunoscut pe tipu' drăguţ? mi-a făcut cu ochiul.
- Cine? Seth?
- Da, cred că aşa îl cheamă, a spus zâmbind.
- În primul rând, lasă-l în pace, e al meu. Şi în al doilea, l-am întâlnit când...
Am început să îi povestesc tot. Între timp meciul s-a terminat.
- Ce naşpa, am pierdut, s-a plâns Kiera.
- Ştiu. Ca să nu mai zic că o să trebuiască să ascult morala lui Kyle. Mi-a făcut semn după ce a făcut directorul linişte că o să vorbim după.
- Păi, mult noroc, a încercat să mă încurajeze.
Am îgnorat trăncăneala lui pe drum spre casă, a lor, dar e ca şi a mea. Nici când am ajuns acolo nu s-a oprit.
- Bine, vrei să te opreşti să mai respiri? Mi-ai făcut capul calendar, i-am spus exasperată.
- Iartă-mă că ţin la tine şi nu vreau să păţeşti ceva, şi-a aruncat mâinile în aer.
- Nu mă poţi ţine într-un glob de sticlă, aşa că încetează!
- Îmi pare rău, dar...
- Fără dar. Totul va fi bine, calmează-te.
L-am îmbrăţişat. Văr, nevăr, îmi e ca un frate. A lăsat-o mai moale după aceea, dar totuşi, devenea enervant...
Balul a venit repede. Nu aveam partener. Nici măcar nu vroiam să merg, dar Kiera m-a obligat . Sunt sigură că a pus ochii pe vreun jucător din echipa adversă, dar nu vrea să zică. Fiind doar cel de toamnă, nici nu m-am chinui să mă îmbrac într-o fustă, aşa că rochia a sărit repede din planuri. Eram îmbrăcată exact ca în prima seară când am fost Dj, doar cu balerini în loc de adidaşi şi ceva mai multe bijuterii.
Eram la celălalt liceu, în sala de sport.
- Aveţi doar punch?
- Da, ideea directoarei, mi-a spus o fată care se ocupa cu asta.
- Chiar nu aş crede că e singura băutură, am spus zâmbind.
- Directoarea crede.
A scos de sub masă un pahar plin. Probabil ceva cu alcool.
- Distracţie, mi-a zâmbit.
- Mersi la fel.
M-am întors să plec şi să caut pe cineva cunoscut, dar am găsit altceva, o invitaţie la dans.
- Dansezi? m-a întrebat zâmbind Seth.
- Sigur, i-am întors zâmbetul.
Am dat paharul peste cap după care am plecat cu el spre ring. Câteva melodii mai încolo, s-au gândit să pună ceva lent.
- Scuze pentru faza cu Steve. E mai...
- Înfumurat? Nesimţit? Bipolar?
- Da...
- Nu-i nimic, i-am zâmbit; mi-a returnat gestul.
- Îţi aminteşti acea seară? a oftat.
- Da...? nu înţelegeam unde vrea să ajungă.
- Mi-ai spus că ai avut impresia că te urmărea cineva... Se prea poate să fi fost eu... mi-a evitat privirea, deşi nu era greu din moment ce nici nu ştiam ce culoare au ochii lui; chair trebuie să facă o vizită la frizer...
- De ce mă urmăreai? i-am prins bărbie şi l-am obligat să se uite în ochii mei, deşi nu vedeam nimic din cauza şuviţelor de păr.
- Eşti un dj chiar bun. Mi-ai plăcut şi vroiam să vorbesc cu tine, însă tot timpul păreai în propria ta lume, pierdută în muzică. Chiar dacă mă apropiam de tine, nu credeam că o să reuşesc să te aduc pe pământ. Am încercat să-mi fac curaj, dar nu am reuşit să mă conving. Când am auzit că e ultima ta seară, ştiam că trebuie să vorbesc cu tine, aşa că am încercat să te prind din urmă când ai plecat, dar nu am reuşit decât atunic.
Mi-am trecut mâna prin părul lui, eliberându-i ochii. Păreau cu adevărat sinceri. Erau cu adevărat ciocolatii, nu doar ca şi culoare, ci şi ca privire.
- Mă bucur că ai făcut-o. Că mai urmărit atunci...
Mi-a zâmbit înapoi. S-a aplecat încet şi m-a sărutat. Dacă ochii lui mi-au făcut poftă de ciocolată, limba lui mi-a potolit-o. Se pare că nu a fost chiar o pierdere de vreme să fiu dj. M-am perfecţionat puţin, am făcut ce-mi place, am câştigat nişte bani şi cine ştie, poate chiar un iubit.