Îmi las capul moale pe birou, privirea mea cercetând atent cartea de matematică, un zâmbet așternându-se pe chipul meu care exprimă o anumită bucurie. Poate că mintea mea este cea mai raținoală din toată această veste și mereu îmi descurajează inima cu veșnica ei frază "nu te iubește, dar atât timp cât Zayn a făcut un pas foarte interesant din punct de vedere emoțional, nu pot să zic că mă simt folosită, poate doar puțin confuză. Cei drept, reacția lui Zayn și modul lui de a se elibera a fost mult prea neașteptat pentru mine cât și pentru părerea mea față de el. Este un om foarte complicat și serios din toate punctele de vedere și poate că totul se datorează faptului că are o meserie destul de educațională și foarte respectabilă.
Reușesc până la urmă să uit de toate gândurile legate de Zayn și să ma axez pe învățat pentru că, până la urmă este singura soluție să scap de mustrările mamei mele și de detențile care după, cum am observat, nu mai sunt atât de prezente în viața mea.
Deschid caietul, pixul meu fiind poziționat în mâna mea și cu o privire serioasă transcriu primul execițiu, dar un sunet venind din dreapta mea mă distrage din concentrare, semn că tocmai am primit un mesaj. Deblochez telefonul, un număr necunoscut însoțit de un mesaj făcându-mă să mă gândesc la o persoană destul de interesantă de mine, mai precis Adam care sigur vrea să intre adânc în viața mea cât și în mintea mea, iar asta mă asigură pe mine că o să reușească dacă mă va interoga mereu. Totuși, prefer liniștea și singurătatea în această relație de cunoaștere cu persoana lui, nu mă simt comod și, desigur, inima mea nu îl poate accepta atât de repede cum crede el în mintea lui cât și în sufetul lui mult prea curat.
Las aceste cuvinte într-un colț al minți mele, citind cu atenție mesajul primit, un zâmbet așternându-se pe fața mea.
"Bună domnișoară Adelin! Aș vrea să vă informez și știu că este târziu, dar mâine am nevoie de tabelul cu elevi de serviciu. Crezi că te poți ocupa de această mică responsabilitate? Dă-mi de veste."
Interesant modul lui de exprimare având în vedere că a folosit, după atât timp, pronumele de politețe care îi caracterizează vocabularul mult prea bogat în sensul bun al situației. Este un bărbat educat, iar acesta este un avantaj pentru el cât și pentru creșterea încrederi lui de sine pe care cred că nu o va pierde niciodată.
"Desigur domnule Malik, dar aș vrea să vă mărturisesc că această responsabilitate o să-mi ocupe timpul și, posibil, nu o să am timp de acele exerciți minunate pe care ați decis ca toți să le rezolvăm."
Zâmbesc în timp ce îi trimit mesajul, imaginându-mi expresia fetei lui când va citi aceste cuvinte foarte, să zicem, educate.
"O persoană care vrea poate să facă două lucruri dintr-o dată. Totuși, țin să precizez că educația este foarte importantă și nu cred că tabelul îți va lua mult timp, asta dacă nu dorești pedeapsă ;) "
Se pare că lucrurile au luat-o pe altă cale, una foarte interesantă.
"Nu cred că pedepsele sunt chiar atât de rele, deja m-am obișnuit cu detenția, exerciți și transmiterea mamei mele despre situația mea școlară."
Închid telefonul, reluându-mi activitatea, dar se pare că Zayn este foarte atras de schimbul nostru de replici încât primesc încă un mesaj care sigur va avea o tentă de seriozitate.
"Oh Adelin gândirea ta față de a mea este foarte diferită și conceptul de " pedeapsă " la fel."
Mă încrunt după ce citesc medajul, confuzia fiind prezenta pe chipul meu. Ce vrea să zică prin această frază?
"Adică Domnule Malik?"
"Vei afla în curând Adelin, în curând..."