-Și Adelin ce planuri ai pentru astăzi?
Mă uit pierdută în stânga mea din cauza unei voci mult prea cunoscute. Poate că par așa de indiferentă, dar nu pot să nu remarc că Adam este mult prea drăguț cu mine decât era în ultimele dăți. Nu vreau să îmi fac speranțe false sau mai bine zis să nu-i fac lui, având în vedere că nu simt nimic pentru el.
-Da, o să învăț cum fac de obicei.
Oftez, luând cartea de română din dulap, Adam aprobând printr-o mișcare a capului. Acest gest îmi dă o senzație de disconfort, ca și cum l-am dezamăgit prin aceste vorbe simple.
-Am înțeles, am crezut că nu ai nimic de făcut, ști, puteam să ieșim la un suc. Murmură, scărpinându-și ceafa într-un mod stânjenitor. În acest moment mă simt foarte confuză, niciodată nu am fost invitată la o întâlnire, iar asta este o premieră care, desigur, nu am cum să mă bucur de ea, mama nu m-ar lăsa în veci și posibil nici inima mea care nu permite niciun băiat în afară de Zayn. Nu știu ce mi-a făcut, dar simt că pierd contactul cu realitatea când mă uit în ochii lui auri plini de venin. Îmi alung această imagine, concentrându-mă pe cartea din mâna mea.
-Mi-ar face plăcere, dar ști situația și așa nu mă descurc la matematică. Spun ironică, zâmbind subtil.
-Adelin chiar te descurci la matematică, nu te subestima, dacă vezi că Domnul Malik nu apreciează asta nu te lăsa descurajată, știu că poți și mai mult!
Rămăn pentru câteva secunde uimită. Aceste vorbe îmi amintesc de războiul care îl duc în sufletul meu și, bineînțeles, războiul între mine și Domnul Malik. Ar trebui să uit ce simt eu și să dau o șansă realități, mai precis o șansă lui Adam.
-Mulțumesc Adam și poate că dacă îmi fac timp mergem și la suc.
Adam zâmbește sincer, sărutându-mi obrazul.
-Păi atunci te aștept după ore, pa Adelin!
Zayn
Ochii mei privesc atent toată scena din fața mea. Nu credeam că Adelin a trecut atât de repede peste acel moment destul de tulburătot. Cei drept și eu am fost afectat într-un mod dezamăgitor pentru că i-am permis să se apropie de mine. Este o copilă și nu vreau să sufere pentru mine și mai mult de atât, nu ar fi corect, nici legal. Sunt profesorul și mentalitatea mea trebuia să fie una rațională mai ales în acest moment.
Niciodată nu am știut ce înseamnă iubirea. Poate și din acest motiv nu caut pe nimeni care să mi-o ofere așa cum ar fi normal pentru vârsta mea. Prefer să fiu singur și independent decât să am grijă de toate nevoile unei femei. Consider că așa este mai bine pentru mine cât și pentru inima mea...