Jensen
Sala e plină de oameni iar vocile lor răsuna în încăpere odată cu discuțiile. Sunt înconjurat de unii dintre cei mai influenti oameni din acest moment, însa nimic din toate acestea nu conteaza, deoarece atentia mea e focusata pe o singura persoana. Singura care contează.
Imi întorc capul iar ea și-l întoarce pe al ei spre mine în același timp. Buclele blonde în tresar ușor pe umeri iar ochii cafeni mă privesc cu blândețe.
Îmi oferă cel mai dulce zâmbetet al său iar degetele ei le strâng pe ale mele.
Îi citesc pe buze cuvintele ,,Te iubesc", și deschid gura ca să îi răspund chiar în clipa în care cineva se lovește de noi și ne obligă să ne dăm drumul la mâini doar că asta nu e tot. În jurul nostru se crează agitație , trupuri care se mișcă speriate în toate părțile, îi observ capul blond undeva în mulțime și când să pornesc spre ea cineva mă împinge, mă lovesc la rândul meu de o fată care se deschilibrează și cade. O ajut să se ridice cerându-mi scuze dar nu sunt prea atent pentru că ochii mei scanează mulțimea în căutarea ei.
Nu o observ nicăieri .
Totul se întâmplat atât de repede încât mintea mea nici nu apucă să proceseze. Tot ce știu e sunt împins într-o parte de mulțime. Sunt desparțit de ea. Mă uit în jurul meu căutând-o.
Apoi aud strigătele.
Un strigăt ascuțit care îți face pielea de găină. Simt fiori pe șirea spinării și văd cum mulțimea se desparte formând un semicerc în jurul a ceva.
Alerg cu sufletul la gură în acea direcție deșii nu știu de ce, dar ceva mă conducea în direcția aceea. Mă strecor printre restul trupurilor. Picioarele mă poartă într-acolo iar atunci când în sfârșit ajung în față...atunci când privesc în mijlocul semicercului format de oameni ...
Ea e jos, în genunchi, iar mâna pe care și-o ține în dreptul pieptului e plină de sânge. Rochia aurie i se rasfrange pe jos, formând un contrast puternic cu pata rosie care se intinde tot mai mult.
Iși ridică ochii spre mine , iar eu alerg spre ea, aruncându-mă în genunchi ca să o cuprind în brațe chiar înainte să se prăbușească.