La un moment dat m-am trezit. Iar . Nici nu știu exact cât era ceasul. Telefonul era mult prea departe ca să ajung la el. El era în dreapta mea, din nou. De fapt, ca de fiecare dată.
Pentru un moment îngheț. Îmi trag genunchii la piept și îmi pun mâinile în jurul lor strângând ușor apoi. Îmi ridic ochii și profit de faptul că doarme, că nu poate vedea în ce hal îl analizez... ca și cum aș mușca din fiecare bucățică de piele ce-i acoperea corpul.
Liniștea lui compensa din nou cu agitația mea.
Îmi trec mâinile rapid peste față și prin păr ca și cum aș încerca să mă trezesc mai bine, și de data asta nu din somn. Să mă trezesc pe bune.
Cum naiba am ajuns iar în situația asta?
De ce nu pot să-i zic pur și simplu "nu"?
Fiecare părticică din mine e conștientă că greșesc. Oh, și continui să greșesc.
El nu e bun pentru mine iar eu n-s bună pentru el, și în ciuda a orice sforțare pe care o fac, corpul meu mă trădează. Iar și iar și iar. La fiecare privire, la fiecare atingere, la fiecare sărut.
La naiba.