După aceea întâmplare mult prea neînțeleasă pentru inima mea, coborî scările cu o urmă de dezamăgire din cauza faptului că planul meu nu a dat roade. Din câte știu Domnul Malik nu trebuia să sosească la ora asta, iar întâmplarea face că mama este plecată și ar fi ieșit un plan bun dacă el nu ar fi stricat asta.
Îi simt privirea pe mine, iar asta, oarecum, mă face să mă simt mai intimidată decât sunt. Chiar nu înțeleg de ce se comportă așa de rece cu mine, bine, înțeleg că este un om cu un statut care trebuie să dea un exemplu bun, dar totuși, nici chiar așa de serios.
—Deci Domnișoară Adelin, spune serios când mă vede că mă așez lângă el, Să începem ce trebuia să începem acum câteva minute.
Zâmbesc timid din cauza ironiei lui în timp ce i-a caietul și pixul de pe masă. Ochii lui analizează atent, zâmbind subtil. Uneori îmi este greu să-l înțeleg, își schimbă starea din secundă în secundă, iar mie îmi este greu să țin pasul cu el.
—Pentru început, aș vrea să mă lămurești cu ceva.
Îmi ridic spârcenele în semn de uimire, lăsându-l să-și exprime punctul de vedere, chiar dacă voi regreta asta.
—Unde ai vrut defapt să pleci?
Îmi spune curios în timp ce degetul lui îi mângâie buza înferioară, gest destul de tulburător pentru mine. Într-adevăr, nu pot să-l mint pe el, este destul de greu cu aceea privire tulburătoare.
—Nu cred că este treaba dumneavoastră, mai bine ne axăm pe învățat. Răspund rece, privirea mea fiind pe caietul din mâna mea.
—Atât timp cât sunt singura persoană de aici, cred că ar trebui să știu. Își așează mâna pe piciorul meu, făcându-mi inima să bată într-un ritm alert. Nu pot să-mi explic acest efect asupra mea, este ca o slăbiciune pentru mine învelit într-un pachet de ură. Da, îl urăsc că poate să facă ce vrea din mine doar printr-o simplă atingere.
—Vrei să-mi spui sau zic eu unde te duceai?
Mâna lui îmi traversează piciorul într-un mod liniștitor, dar totodată tulburător. Nu știu unde vrea să ajungă cu acest joc, dar sigur nu este de bine.
—Nu știți nimic despre acest subiect Domnule Malik. Spun, respirând scandat din cauza mâini lui care se apropie periculos de zona mea intimă. Inima îmi bate cu putere, încercând să nu par afectată de acțiunile lui.
—Oh Adelin, crede-mă, știu mai multe decât ai ști tu vreodată.
Zâmbește leneș în timp ce corpul rigid se apropie de al meu într-un mod destul de periculos, făcându-mă să realizez că nu este bine tot ce se întâmplă, dar la naiba dacă vreau să înceteze, este un rău care îmi face bine, iar acest bin este ca un drog pentru mine, unul foarte periculos.
—Știu că ai vrut să pleci la petrecere și știu că ești supărată că nu ți-a mers planul, zâmbește, Iar asta mă face și mai mulțumit.
Se îndepărtează de mine, deschizând cartea de matematică. Jur că este cel mai complicată persoană care am întâlnit-o vreodată. Totuși, ceva rămâne un secret, de unde știe ce voiam defpat să fac?