Orele au trecut foarte repede încât nu mi-am dat seama că stau în fața uși care se află încăperea unde voi sta o oră din cauza detenție primite de la domnul diriginte.
Deschid ușor ușa crezând că domnul diriginte se află deja acolo, dar asteptăriile mele sunt spulberate când văd ca nicio persoană se afla în încăpere, crezând că probabil domnul Malik a uitat de pedeapsa mea.
Decid pâna la urmă să parăsesc încăperea, dar chiar atunci când mâna mea face cunoștința cu clanța uși, îl văd pe Domnul Malik cum intra in clasă însoțit de un teanc de hârti, expresia feței lui fiind mult mai plăcuta acum.
—Te duceai undeva, Domnișoara Andreson?
Fix acum trebuia sa vină?
—Păi eu...
—Înțeleg.
Cum poate înțelege ce tocmai am spus când abia am putut lega două cuvinte? Sunt sigură că deja a devenit expert în arta de a desluși cuvinetele fetelor moarte după el.
Mă așez în banca din fața, el procedând la fel dar singura diferența e că el s-a așezat la catredă, pregătind hârti care m-au lasat un pic confuză din cauza că le-a așezat pe banca mea.
Le examinez si ajung la concluzia că sunt exerciți la matematică. Strâmb din nas, încercând sa încep unul dintre ele, dar gestul meu îl face pe barbatul din fața mea să chicotească, facându-mă să-mi simt obraji roși.
—Domnișoară Andreson, aveți nevoie de ajutor?
Se apropie ușor de banca mea, lângă scaunul meu pentru a avea acces la foaia cu exercițile
Se apleacă aproape de umărul meu pentru a vedea tot ce am rezolvat pâna acum, dar singurul exercițiu pe care vreau să-l rezolv este el.
Îi simt parfumul specific lui, făcându-mă să iubesc acest miros. Aș vrea sa se întâmple mai multe, dar asta desigur se poate întâmpla nu mai în mintea mea.
—Domnișoara Andreson, tu crezi că vei rezolva ceva dacă stai și te vei uita nu mai la un punct fix?
—Nu, roșesc, mușcându-mi buza inferioară puternic.
—Atunci încearcă să le termini, nu e așa de greu să le faci.
Asta s-o crezi tu! îi răspund în mintea mea.
****
După ce am ieșit din detenție, domnul Malik i-a sunat pe parinții mei, spunându-le ce s-a întâmplat azi și desigur că eu am fost de vină din toate astea, mama mea i-a dat dreptate, spunându-mi că trebuie să fiu mai politicoasă de acum înainte.
Acum mă aflu în camera mea, învațând la matematica pentru că, după discuția despre comportamentul meu, domnul Malik i-a mărturisit că nu sunt așa de bună la matematică, iar mama mea desigur ca m-a pus să învaț mai mult la aceasta materie.
Îmi închid ochii, încercând să uit de apropierea lui. Nu știu cum să scap de gândul care duce la el și mai ales că mi-a demonstrat că nu este corect în unele cazuri. Totuși, el este dirigintele meu, iar gânduriile mele nu respectă această regulă.
"Nu pot să am aceste gânduri, trebuie să uit aceea senzație de atracție, trebuie să-l uit..."