interiorul ei era o adevarata jungla.
in ea se dădeau adevarate lupte pentru supremație. liane atarnau peste tot, iar sufletul ei-adirerea vântului- nu stia de care sa se agate spre a nu fi trădat.
ii era teama sa pice in abis datorită alegerii lianei razbunatoare sau a celei prea uzată si imbatranita, ce nu mai dorea sa mai reprezinte inca o data un pod spre infinit.
ii era teama. si stia asta. stia ca teama ii curgea prin piele, prin vene si prin oase.
insa, cu toata frica pe care era conștientă ca o poartă, nu a fost in stare sa treaca mai departe. sa se agațe de inca o speranță, de inca o liana si sa spere ca totul va fi bine.
s a trezit cu fundul pe pământ. si a durut. caci a fost trantita cu forta de sol, iar curul ei a fost brutal invinetit.