Eaten îmi prinde furios părul şi-l trage cu putere în sus.
E:Ascultă bine, copile, nu îndrăznii incă odată să faci greseala asta că te omor!
Eu incep sa plang.Imi era frica.Il cred in stare.
I:Tu vei fi exclus de la restul activitatilor pe această excursie, şi Îți garantez ca exmatricularea te asteapta pentru un astfel de comportament.
Restul au inceput sa se holbeze la noi.
I:Mancati odata, stingerea la ora 9!
Toti sau intors iar Eaten a plecat nervos.
Itsuki se aseaza langa noi si incepe si el sa manance.Era nervos, iar toate astea erau din vina mea.
Ch:Hai sa te duc in camera.
H:Ok...
Ma sprijin de Choe şi plecăm încet spre camera mea.
Ch:Imi pare rau pentru ce s-a intamplat.
H:N-ai de ce sa te scuzi tu...e vina mea.
Ch:E doar vina lui Eaten...eu voi pleca acum.Sa te odihnesti!
H:Bine!Noapte bună.
Chloe iese iar eu ma pun pe spate inchizandu-mi ochii si gandindu-ma la ziua de azi.
Fară să-mi dau seama am fost prins într-un vis.
Cineva mă săruta şi-mi muşca gâtul.Am încercat să mă mişc dar eram legat de pat.Îmi era frică, cu toate că era un vis.
Am vrut să-mi deschid ochii dar nu puteam face nici asta.Aveam o bandană la ochi.
Sunt ridicat şi pus pe burta de catre acea persoană.
H:C...cine eşti?
?:Cea mai mare temere a ta.
În acel moment m-am ridicat în sezut incepand sa plang.
I:Haru!Eşti bine?Ce ai pățit?
H:Nu...nu mai vreau să trăiesc!Totul e aşa de...de...urât şi de crud pentru mine....Vreau să mor!
În acel moment Itsuki mă ia în brațe şi mă strânge la pieptul lui.
I:Te rog să nu mai spui asta niciodată...dacă tu vei dispărea din viata mea eu nu stiu ce m-as face...
H:Itsuki...mersi.Mersi că mă iubeşti!
Itsuki a început să plangă.Nu stiu din ce cauza.Cred că noi chiar ne iubim reciproc.
Vă place ce a urmat?Eu nu știu ce sa zic.