" Aplauze pentru Browns! "
Max povestește:
Îmi ridic capul din pernă și simt ca și cum o lovitură cu un obiect dur îmi străpunge capul. Încerc să mă dezmorțesc dar în zadar, asta nu e a bine. Cât de mult am putut bău? Îmi ridic capul în cele din urmă și mă analizez. Se pare că am dormit aproape îmbrăcat. Bună treabă, Browns, bună treabă! Îmi spun și încerc să-mi desfac nasturii de la pantaloni, singurul obiect vestimentar rămas pe mine. Mă uit prin încăpere și îmi dau seama că mă aflu la mine în cameră, în apartament. Bună treabă, Kevin! Mă ridic și de abia mă țin pe picioare așa că mă țin de dulap pentru a nu mă dezechilibra.
Găsesc cu greu un tricou, cred că cel pe care l-am purtat ieri probabil, nu-mi aduc aminte prea bine și mi-l dau peste cap. Mă deplasez cu dificultate până la ușă și o deschid, ca mai apoi să-mi scot capul și să analizez împrejurările. Liniște, prea multă liniște! Și nici urmă de Emma sau Kevin. Închid ușa în urma mea și tot ce vreau să fac este să beau o cafea. Unde naiba este Emma când am și eu nevoie de ea? Pătrund în bucătărie și-l văd pe Kevin stând pe un scaun privindu-mă cu prea prietenos.
" Oooo dar vai, cine s-a trezit? " spune ironic și din tonul lui îmi pot da seama că am făcut vreo prostie, nu că ar fi pentru prima dată. E ceva obișnuit, eu = prostii.
" Ce-am făcut? " îi întreb prea direct fără nici un salut de dimineață și mă așez pe un scaun. Încă simt cum bucătăria se învârte cu mine și am nevoie urgent de-o cafea. Îl văd cum se ridică și ia recipientul unde se afla cafea și toarnă într-o cană destul de mare.
" Păi, cu ce vrei să încep? Cu faptul că voiai să omori pe cineva, nu știu pe cine dar voiai s-o faci sau prin faptul că te-ai îmbătat cu un prost și ai distrus și o ultimă părere de bine despre tine a fetei pe care o placi? " întreabă și-n acel moment imagini cu Maria în fața apartamentului ei îmi devorează mintea.
" La dracu, ce i-am făcut? " întreb și sar ca și ars de pe scaun, agitându-mă ca un leu într-o cușcă. Eram sigur că am făcut o prostie și chestia aia cu ucisul pe cineva, sigur are legătură cu ea. Sunt prea sigur de asta. Uneori am tendința de a amenința pe cineva cu moartea atunci când sunt nervos sau agitat.
" Întrebarea ar fi, ce nu i-ai făcut? " el spune arogant și-mi întinde cana de cafea. O iau grăbit și-o duc la gură de câteva ori. E tare dar bună pentru a mă trezi, sunt prea mahmur. " Vrei să te luminez puțin sau vrei să te las pe tine să-ți aduci aminte singur? " întreabă și-și toarnă și el cafea într-o cană mai mică ca a mea.
Nu-mi aduc aminte nimic de aseară. Mi s-a rupt firul din momentul în care m-a sunat Kevin și m-a întrebat pe unde naiba umblu. Știu că am văzut-o pe Maria cu un băiat și chestia aia nu mi-a picat prea bine. Bravo. Browns, te pricepi să strici lucrurile de minune! Merit o diplomă pentru cel mai mare nemernic. Probabil Maria nici nu vrea să dea ochii cu mine.
" Sunt prea mahmur pentru a gândi clar. " îi răspund la întrebare și las cana de cafea pe masă . Îmi frec fața cu ambele mâini și tot ce vreau este să mă bat singur dar probabil îl voi pune pe Kevin să facă asta, i-ar face mare plăcere.
" Te-ai îmbătat ca un nemernic. " spune și-mi dau ochii peste cap. Știam asta, dar îi place la nebunie să-mi facă viața amară cu amănunte nu prea cool din viața mea. " Ai plecat nu știu unde ceva timp și când te-am găsit, te-am adus cu greu acasă dar pe hol ai văzut-o pe Maria, venea de la întâlnire și ... ai cam început să urli la ea. " spune și-mi frec tâmplele, durerea de cap m-a acaparat iar. " Ai țipat la ea, nu am putut să te opresc, i-ai reproșat faptul că s-a mutat aici. Omule, nu te-am văzut niciodată atât de furios." Spune și frânturi din această scenă îmi reapar în minte.
" Am rănit-o? " îl întreb și gândul acesta mă bântuie prea tare. Dacă am făcut asta, probabil nu mi-aș ierta-o niciodată și aș coborî scările în genunchi și aș implora iertare. Atunci când beau îmi pierd controlul și devin ceva de nerecunoscut.
" Dacă a răni înseamnă a speria-o, a jigni-o și a da-o dracului. Da, ai rănit-o! " spune și simt un sentiment imens de vinovăție. Nu cred că m-aș ierta nici eu la ce-am făcut. Mă privește puțin și simt dezamăgirea din ochii prietenului meu. Mă simt al dracului de vinovat și tot ce vreau este să mă duc la Maria și să-mi cer iertare dar probabil nici ușa nu mi-o va deschide. " Nu știu Max de ce-ai făcut-o dar ești un mare nemernic. Când credeam că faptul că tu ești destul de amorezat de Mia, lucrurile vor merge strună dar m-am înșelat amarnic. " el spune și-mi trec o mână prin păr.
" Știu! " afirm ce spune iar el se încruntă. Se uită ciudat și începe să râdă tare. Și cică eu aveam probleme cu bipolaritatea. Îmi dau ochii peste cap și pun cana de cafea goală în chiuvetă. O va spăla Emma, eu acum trebuie să mă duc să fac un duș ca mai apoi să mă gândesc ce voi face cu Maria.
" Mă bucur că recunoști că ești un nemernic. Nu știu Max, dar te pricepi al naibii de bine să strici lucrurile bune. Meriți chiar aplauze! " spune și batjocoritor și bate din palme. Probabil acum era bătut dar are dreptate, sunt un prost și mă pricep al naibii de bine să dau cu piciorul la tot ce-i bun.
Auzim cum ușa principală și bănuim că este Emma, doar ea mai are cheile apartamentului, logic, primite după ce și-a mutat catrafusele aici. O vedem cum își face apariția în bucătărie și ne zâmbește, mimând un *Neața!* destul de încet. Îl sărută pe Kevin pe obraz ca mai apoi să se așeze pe un scaun.
" Unde ai fost? " Kevin o întreabă iar eu mă reașez pe scaun. Simt cum picioarele nu mă vor mai ține mult. Nu trebuia să beau atât de mult.
" La Mia, trebuia să aflu detalii de aseară. " spune și sper că nu se referă la circul oferit de mine, gratis. Se ridică brusc și-și deschide frigiderul ca mai apoi să scoată cutia cu lapte. " Ați mâncat ceva? " ne întreabă iar eu și Kevin ne uităm unul la altul. Dăm negativ din cap și-o urmărim cum își toarnă lapte într-un pahar. " Ce vă faceți voi fără mine? " întreabă și râde. De ce e așa? Nu trebuia până acum să mă certe, să țipe la mine, să urle și chiar să mă lovească?
" Ce face, Mia? " Kevin întreabă iar eu răsuflu brusc. Nu am habar cum voi scoate la capăt treaba asta, în cel mai rău caz mă voi duce în genunchi în fața ei și implor iertare. *Cum să faci asta?* orgoliu mă întreabă și-mi scutur capul. Numai acesta m-ai lipsea. Îl împing departe de luciditatea mea mică și vreau să fiu atent la ce spune Emma.
" Nu știu ce are, nu prea pare în apele ei. Mi-a spus puțin din ce s-a întâmplat la întâlnirea cu acel cuplu. Și serios, eu credeam că are întâlnire cu un tip dar cică avea întâlnire cu un cuplu." Spune și simt cum cerul îmi cade în cap și realizez că am stricat tot. Vă rog, aplauze pentru Browns!
" Cuplu? " Kevin întreabă și-i mulțumesc mult că vorbește în locul meu. Nu prea sunt în stare să scot o vorbă pe gură. Nu după cele întâmplate. E pentru prima oară când mă simt așa vinovat pentru că i-am făcut rău cuiva.
" Da, știi seara aia în care Max a dat-o jos pe Mia din mașină? Un tip pe nume Robin a ajutat-o să ajungă acasă, s-a împrietenit cu el iar aseară a fost invitată să-i cunoască iubita. " blonda răspunde și simt cu îmi pierd și ultimul gram de luciditate. Mă ridic brusc de pe scaun și plec în camera mea. Am nevoie urgent de un duș.
Maria povestește:
Emma a plecat de vreo jumătate de oră iar eu tot ce fac este să mă uit la un nenorocit de film horror. N-am chef de nimic, încă nu mă simt bine și mă bântuie vorbele lui Max de aseară. Nu l-am văzut niciodată pe el atât de furios. Probabil alcoolul a scos ce-i mai rău din ele. " Te urăsc, te urăsc, te urăsc atât de tare! " vorbele lui mă bântuie și-mi simt inima cum bate cu putere. Emma se pare că nu știe nimic și mă bucur că nu a aflat nimic. L-am rugat aseară pe Kevin să nu-i spună nimic. Nu mai vreau un scandal între Max și Emma, sunt sigur că blonda avea să sfârșească mai rău ca mine. Max e greu de controlat, nu cred că cineva l-ar putea controla.
Mă ridic brusc la auzul melodiei mele de ton-apel și mă îndrept rapid spre telefonul care se afla pe masa din bucătărie. N-am habar cum a ajuns pe acolo. Îl iau rapid și-l pun la ureche.
" Hei, mamă! " o salut pe mama iar ea doar surâde. N-am mai vorbit cu ea de ceva vreme, e prea ocupată. Niciodată nu mă voi face avocat, mi-am promis asta deși la început chiar mi-a surâs ideea. Stând cu mama am realizat că viața de avocat e de rahat. Nu stai mult prin preajma familiei și de abia îi vezi. Eu nu vreau asta de la familia mea, distanță.
" Bună, Mia! Îmi pare rău că nu te-am sunat în ultima vreme dar am fost prea ocupată. " spune și-mi rostogolesc ochii peste cap. Întotdeauna aceleași scuze. M-am cam săturat de ele și chiar aș ruga-o să și le schimbe, m-am săturat de scuzele ei infantile.
" E în regulă și eu am fost destul de ocupată cu facultatea și proiectele. " spun și mă așez pe un scaun. Încep să mă joc cu o șuviță de păr.
"Știi ... mă gândeam că peste 3 zile va fi ziua ta și atunci voi fi destul de ocupată, am un nou proces în desfășurare ..." mă anunță. M-am obișnuit cu absența ei chiar de ziua mea. Nu e ceva nou. " Mă gândeam ca mâine să trec pe la tine, să stăm împreună. Vrei? " mă întreabă și dau plictisită din cap.
" Sigur, mamă. " îi răspund și sunt sigură că zâmbește. Mi-ar prinde bine câteva momentele cu mama. " Așa îți voi cunoaște și vecinii, poate chiar prietenii." Afirmă și-mi vine să mă pleznesc. Doamne, nu vreau asta. Nu asta, probabil îi va analiza pe sprânceană la cum este mama. " Atunci mâine pe la 12:00 sunt la tine. " răspunde, ca mai apoi să ne luăm la revedere. Mă bucur că încearcă totuși să se recompenseze în legătură cu lipsa de la ziua mea de naștere. Oricum, nu voi face nimic special, vreo petrece sau altceva. Probabil îi voi chema pe așa zișii mei prieteni aici. Voi vedea eu ce voi face, oricum mai sunt câteva zile.
Mă ridic brusc de pe scaun ca mai apoi să-mi îndes în blugi telefonul. Am o întâlnire cu Lara așa că trebuie să mă grăbesc. Ceasul indică deja ora 13:00 așa că încerc să mă pregătesc repede. Nu ne-am mai văzut de ceva vreme. Și chiar simt nevoia să mai ies din rutina asta, facultate-casă-Max. Mă încalț rapid cu niște balerini și-mi iau sacoul pe mine. Deschid ușa ca mai apoi să-mi scot telefonul pentru a apela la un număr pentru un taxi. Cică în zece minute e în fața blocului. Am încuiat ușa și am coborât scările încet și așa va dura ceva timp până vine taxi-ul.
Coborând jos m-am așezat pe una din băncile din fața blocului. Va mai dura puțin până vine taxi-ul, trebuie să rezolv și treaba cu carnetul de șoferi urgent.
" Hei, Mia! " aud o voce foarte cunoscută și-mi ridic capul văzându-l pe Kevin la un pas în spatele meu. M-am ridicat brusc și m-am poziționat în fața lui. Nu am mai vorbit de aseară, nici el nu prea părea în apele lui și voi descoperi de ce.
" Hei, bună! " îi răspund iar el se așează pe bancă ca mai apoi să-l acompaniez. Își scoate din buzunar o țigară ca mai apoi s-o ducă între buze ca mai apoi să-și așeze pachetul pe bancă, între noi doi.
"Cum mai ești? " mă întreabă și-l privesc în ochi. Încă nu-mi pot scoate din cap momentele în care a încercat să-l îndepărteze pe Max de mine. Părea de necontrolat și știu că dacă nu intervenea Kevin lucrurile s-ar fi sfârșit mai rău decât s-a sfârșit.
" Mai bine, tu? " îl întreb iar el se ridică brusc pe bancă. Trage din țigară ca mai apoi să o arunce jos. Nici jumătate din ea nu a consumat. Și-a luat pachetul de pe bancă ca mai apoi să-l îndese în buzunarul jachetei negre.
" Mia, chiar îmi pare rău pentru tot ce-a făcut Max. Știi, era băut iar el nu prea reacționează bine atunci când bea peste măsură. Nu știu de ce a făcut-o dar crede-mă nu se simte prea bine pentru ce-a făcut. " îmi spune iar eu nici măcar nu știu cum să reacționez. Nici eu nu înțeleg de ce a reacționat așa. Nu i-am făcut nimic de data asta. " Știu că e greu să crezi asta ... dar se simte vinovat și chiar îi pare rău pentru ce a spus în special. " Mai spune iar eu sunt prea debusolată. Nu-i pare rău, sunt sigură de asta.
" Ce mai contează? Lucrurile s-au consumat deja și nici măcar nu știu de ce a reacționat așa. " spun și în următorul minut cineva coboră de pe scările blocului. Era el. Era îmbrăcat într-o cămașă neagră cu mâinile suflecate până la cot și o pereche de jeansi negri și veșnicii lui bocanci. Purta o pereche de ochelari de soare iar în mâna stângă avea o țigară gata consumată.
Kevin se întoarce spre Max și-i face semn să-l aștepte câteva secunde ca mai apoi să-și întoarcă privirea spre mine. Nici măcar nu m-a salutat. Se simte vinovat pe naiba. Probabil îl doare în cot. El e Max Browns, prea sigur pe el și arogant, el nu are habar ce sunt alea scuze așa că le ce mă aștept din partea lui? E un mare nemernic și un măgar notoriu. Idiotul.
" L-a sunat domnul Ian, nu prea au vorbit în ultima vreme. Îl voi duce eu, e prea mahmur să conducă. " brunetul din fața mea râde iar eu doar zâmbesc dându-mi ochii peste cap. Mă întorc și-l văd cum se apropie de mașina lui Kevin parcată la câțiva metri de noi. " Mă bucur că am mai lămurit din lucruri. Acum e rândul lui s-o facă. " afirmă iar eu râd lăsându-mi capul pe spate.
" Nicio șansă. " spun și bat palme cu el ca mai apoi să-l văd cum se îndepărtează de mine luând drumul spre mașina lui.
Știu că în spatele parbrizului fumuriu se află el și mă privește, probabil doar să vadă cât de rău mă simt în urma celor întâmplate aseară. Îi fac din mână lui Kevin în momentul în care intră în mașină ca mai apoi să-mi îndrept privirea spre taxiul și fața mea care mă aștepta de vreo 5 minute. Urc și eu în el dându-i adresa șoferului.
P.S.: Dacă aveți vreo nelămurire în legătură cu anumite personaje, scene din poveste și etc. nu ezitați să mi le adresați. Vă răspund pentru a vă lămuri logic! Vă mulțumec enorm pentru cele +100.000 lecturi. Sper că v-a plăcut lectura! :)