--------Între vis si realitate--------
Îmi venea să-mi mușc limba! Dar mi-am promis că aveam să fiu mai rece. Inima mea aparţinea lui Issac, chiar dacă nu-i arătam asta, o simţeam şi era suficient. De când am început liceul mi-am jurat că eu nu-l voi înşela în acelaşi fel ca şi prietena lui, dacă puteam să o numesc aşa.
Nu am înţeles niciodată cum a putut să o ierte şi cel mai ciudat lucru, să se împace cu ea cerându-şi el iertare. Da, el!! Ce vină avea Issac că iubita lui era o curvă. Simt cum toate emoţiile de atunci au erupt din nou la suprafaţă. Fiecare scenă parcă desfăşurându-se în faţa ochilor pentru a mia oară.
Închid ochii şi inspir adânc. Nu era nevoie să derulez acele scene tocmai acum. Am rămas aşa câteva minute. Profesoara era prea preocupată cu prezentarea lui Lucas pentru a obseva schimbarea mea de la normal la roşu la normal.
Oftez, apoi îmi spun. L-am asteptat pe Issac până acum, am îndurat totul. Batjocurile tarfei lui, glumele făcute pe seama mea când m-am oferit să îl ajut să treacă peste ea atunci când la înşelat prima dată, spun prima pentru că au fost mai multe dăţi însă mi-am oferit ajutorul la început şi nu am primit nici un răspuns de la el, ci de la ea. Totul! Am îndurat totul şi nu eram gata să renunţ fără un premiu. Şi singurul premiu pe care îl doream era el!
Nu, nu eram gata să renunţ şi probabil nu voi fi niciodată. O parte din mine încă mai spera că idiotul va realiza într-un final că tot ce am îndurat, fiecare lacrimă suspins şi oftat au fost pentru el. Nu i-am reproşat niciodată, nu l-am învinuit niciodată pe el. Ci pe anturaj, în special pe iubita lui.
Katherine nu ştia cât am suferit, nici nu aveam de gând să îi spun. La urma urmei era vina mea că mă transformasem într-o martiră.
Oare ce putea fii mai..
–Lilith, te superi dacă va sta lângă tine? vocea profesoarei îmi întrerupe șirul de gânduri
–S.....Sigur ca nu. spun eu surprinsă
–Ok, data trecuta....
Perfect! Soarta îşi bătea joc de mine! Asta era de-a dreptul cel mai penibil moment din viaţa mea. Nu puteam să fiu rece cu el dacă eram în aceeaşi bancă!
–Salut. spune el cu acel zâmbet de mai devreme căutându-mi privirea
–De asta râdeai? Ştiai că suntem colegi...? spun eu ridicând o sprânceană
–Îhm.
–Ești ...!
–Grozav? Știam. spune el râzând copios de ispravă
Faţa pe care a avut-o când a rostit acele cuvinte ma făcut să râd în hohote. Ah tuu... A pus totul la cale. Tipic masculin! Ştiam eu! Dar nu l-am urât pentru asta, ba chiar l-am îndrăgit. De când aşteptam eu ca Issac să vină cu o idee asemănătoare. Mereu am vrut o viaţă epică şi se părea că singurul care putea să îmi ofere ce voiam era Lucas.
–Domnișoară Lilith ?!
–Scuze de deranj....
Profesoara de fizică a fost destul de înțelegătoare, lucru care m-a mirat. Dar nu am spus nimic, am așteptat pauza pentru a vorbi mai multe cu Lucas. Dar el a plecat înainte ca eu sa am ocazia să-i spun un cuvânt, părea foarte grăbit. Era ciudat cum biletul a apărut fix atunci când profesoara l-a prezentat..
–Hei Katherine, n-ai să crezi ce tocmai am pățit!
–Ce?!
Am început să îi povestesc tot, de la sărut până la momentul când a plecat din clasă grăbit. Katherine a ascultat totul fără să clipească. Apoi cu un zâmbet foarte larg a spus :
–OMG!! Lilith joacă dur, cred că te place.
–Oare?
–Da! Ai zis că n-a trecut nimeni. E clar, a inventat totul ca să nu-l bănuiești.
–Oh, atunci de ce a plecat?!
–Asta vei afla cât de curând. Dacă nu afli tu îl interoghez eu.
–Sper să aflu... Katherine i-am zis mătușii mele că voi merge cu tine acasă. Este ok?
–Desigur. Să mergem!
Ziua și-a urmat cursul, am mers împreună cu Katherine la cumpărături, nu mă puteam decide ce să cumpăr fără ea. Era ca şi când aveam designerul meu personal, Katherine şi cumpărăturile.
–Bun, am luat aproape tot. Mai avem nevoie de.....
–......o pereche de pantofi.
Am pomenit de ei amândouă în același timp, lucru care ne-e făcut să bufnim într-un hohot de râs.
Un gând persita totuşi în mintea mea. Încercam să îl alung dar nu reuşeam. De ce trebuie să mă gândesc la el!
–Chiar crezi că e posibil? mă scap eu fără să realizez
–Lilith... te place ! Cavalerul tău a sosit. Și e aici ca să te salveze de ora plictisitoare a bufniței! Dar ai grijă, poate sunt aliați.
–Katherine! ne bufneşte râsul Vorbesc serios. Lucas...
–Eu cred că da... Lilith, ăla nu e Issac?
Dintr-o dată starea mea de spirit se schimbă de la tristeţe la un extaz de fericire. Ochii sclipindu-mi de dorinţă. Dorinţa de a îl vedea, de a-i analiza privirea.
–Ba da.
–Se uită la tine!
Tipic lui, întotdeauna se uita dar niciodată nu îmi spune nimic. Totuşi preţuiam fiecare privire ce o primeam. Adică aşa făceam întotdeauna, însă azi...
–Degeaba dacă nu salută. Ai văzut asta?! S-a întors! Ahh ce...bou! E a nu știu câta oară când face asta!
Inima mea nu mai putea, Issac nu mai avea ce să frângă din inima mea. Era deja ţăndări. Iar fiecare ciob tocmai fusese rupt în milioane de bucăţi. Mintea îmi spunea de anul trecut că e vremea să trec peste, că nu mă iubeşte. Dar eram o persoană care asculta mereu doar vocea inimii. Iar aceasta, deşi ruptă încă îl iubea. Încă ţinea la el şi era gata să îi mai ofere o şansă.
–Lasă...acum îl ai pe Lucas. spune Katherine chicotind
Numele lui se aude cu ecou în urehile mele, parcă lipind bucăţelele împrăştiate din pieptul meu. Aş fii vrut să fie atât de simplu. Dar o atracţie fizică nu putea umple 3 ani întregi de iubire şi visare. Nu puteam, l-am aşteptat pe Issac atâta timp....mai puteam să aştept un an, nu? Voiam să mă agăţ de orice fir de speranţă, oricât de subţire, voiam...
Adică...ce naiba cred eu? Că dacă nu mi-a zis nimic în aceşti ani, ca prin minune mă va observa acum?! Ahh! Eram atât de confuză... Totuşi zilele astea am primit multe semne că mă place. Îmi scutur capul, ce e cu mine?
Oricum Lucas probabil e doar un alt tip care înceacă să îmi ajungă în pantaloni şi s-a pregătit bine. Mi-a studiat profilul de facebook şi aşa a aflat ce ador eu, la urma urmei cât de greu era? Sunt o fire foarte deschisă. Da, asta era.
–Ştii că atunci când sunt îndrăgostită nu gândesc clar....
–Da. Se întâmplă și celor mai buni. spune ea zâmbind sugestiv
Dau din cap dezaprobator încercând să nu râd.
–Aș vrea să fie o cale Katherine...o cale să...
–Să-i citești gândurile? spune ea abătută
–Da.
Privesc în gol, ruptă de realitate. Era prima oară când nu puteam să afişez un zâmbet şi să spun că va trece.
După o pauză foarte lungă Katherine a zis:
–Lilith!! Asta e!
–Doamne Katherine, mai speriat... ce e?!
–Acum depinde cât de departe ești dispusă să mergi..
–Până în iad și înapoi.
–Bine,pentru că exact asta o să facem. Dar nu putem să vorbim despre asta aici... hai în parcare..
În viața mea nu am văzut-o pe Katherine atât de serioasă, la început am fost puțin speriată. Nu am făcut un asemenea lucru niciodată. Până în iad și înapoi...
–Ok, trebuie să îmi promiți că nu vei spune nimănui despre asta, decât dacă persoana respectivă este de încredere. Un fel de jurământ și eu am depus unul asemănător.
–Jur că nu voi spune nimănui despre asta, decât dacă persoana respectivă este de încredere. spun eu mecanic
–Cunosc o persoană care poate vedea gândurile oamenilor.
Hm... Asta devine din ce în ce mai interesant.
–E un fel de medium? întreb eu curioasă
–Nu, este... O sa râzi dar tot ce spun e adevărat. El este vampir..
–.....
Am rămas blocată pe loc, asemenea unei statui de ceramică proaspăt sculptată. Oare am auzit eu bine? Existau!? Am simţit cum fiecare celulă din trupul meu aleargă nebuneşte.
Katherine şi-a dat seama imediat că ceva era în neregulă cu mine.
–Lilith? Lilith ești bine?
–Da, scuze. Nu știu ce mi-a venit.
Am încercat totuşi să par calmă.
–Ai încredere în mine?
–Desigur!
–Ok, să mergem.
–Nu va cere bani?
–NU....prețul va fi altul.
Cuvintele ei mi-au răsunat în urechi. Ce fel de preţ va cere? De unde ştia ea..
–Ai mai făcut asta înainte? întreb eu
–Da și avea dreptate.
–Deci așa ai ajuns cu....
–Da....
S-a așternut o tăcere de mormânt. Lucrul ironic este că am crezut tot ce mi-a zis Katherine, n-am râs pur și simplu, am crezut... Dacă mi-ar fi zis cineva cu doar 5 minute înainte că vampirii există i-aș fi râs în față...
–Am ajuns. Așteaptă-mă aici..
–Ok, ai grijă.
Katherine a coborât din mașină, am urmărit-o cu privirea până a disparut după o ușă veche din lemn.... Și dintr-o dată am simțit cum cineva îmi masa umerii. Deschid ochii analizez locul cu grijă, eram în clasă. Cum de... Am visat?!
–Ce bine e.. fix acolo....ah..
–Hmm, ce îți mai place. spune Issac amuzat
Oh i-aş fi recunoscut vocea din un milion, el era. Singurul băiat ce mi-a frânt inima dar am continuat să-l iubesc. Singurului căruia i-am permis să mă atingă vreodată.
–I..Issac!?
Am sărit imediat în sus... Şi toată lumea a început să râdă. Probabil aveam cea mai penibilă expresie posibilă.
–Ce mai faci Lilith? spune el cu un rânjet uriaş
Cu o doză de curaj şi nervi care a apărut din senin am spus.
–Bine, nu mulțumită ție!
–Aș avea grijă ce fac dacă aș fi în locul tău, cineva a tras-o de coadă. spune Bruce râzând
–Bruce oricât de supărată ar fii.... nu e în stare să mă rănească.
Aici avea dreptate. Nu eram în stare să il rănesc pentru că nu voiam. Era ultimul lucru pe care mi-l doream. Însă...o mică lecţie nu i-ar strica. Ma făcut să aştept atât de mult!
–N-aș paria pe asta. am zis eu în timp ce mă ridicam
–Lilith, ți-am adus un cadou. continuă el vizibil surprins
–Nu ți-ai mai arătat fața pe la școală după ce mai ignorat ieri la magazin a nu știu câta oară. Nu sunt o jucărie care să o folosești pentru propriul tău amuzament.
–......
De această dată l-am şocat mai mult ca oricând. Mi-am spus că de vreme ce e ziua surprizelor să îi fac şi eu una. Era timpul să îmi i-au inima în dinţi şi să îi spun ce simt. Să pun capăt acestei melodrame ciudate ce deja începea să se învechească.
–Am așteptat toată ziua să fac asta. spun eu fixându-l cu privirea
Asemeni unei feline ce îşi revendica dreptul la libertate şi la dragoste.
–Să...faci ce Lilith?! Ce e cu privirea asta?
Puteam să simt frica din ochii lui Issac, dar asta nu ma oprit din ai trage o palmă puternică.
–Asta a fost pentru că mai ignorat.
Nu i-am dat timp să proceseze fiecare amănunt a ceea ce se întâmplase. Nici nu aveam de gând. L-am luat de guler și l-am tras aproape de mine muşcându-i buza de jos.
Issac era înmărmurit, nu ştia ce să îmi spună. Probabil din cauză că pauza dintre palmă şi sărut a fost foarte scurtă. Dar am simţit cum mâinile lui mi-au poposit pe mijloc şi ma tras mai aproape de el. M-am împins în el simţind cum dinţii lui îmi frâng buza de jos cu lăcomie. Mâna mea începe să umble prin părul lui catifelat. Un fior îmi trece prin corp când simt că voia să îmi exploreze trupul dar nu i-am permis. Văzând asta, şi-a mâinile ridicat spre faţa mea şi m-am dat înapoi. I-am dat prea mult pentru început, înainte de a merge mai departe trebuia să ştiu dacă mă iubea. Dacă voia o relaţie....un angajament..
–Iar asta pentru cadou, oricare ar fi acesta.
–Oooooo.. Issac, ți-ai găsit una periculoasă. au spus cei din gaşca lui
–Ceau Issac, ne vedem mâine seară la petrecere. O să fi acolo nu? spun eu
–Cu siguranță. Nu mai primesc nici un sărut? spune el jucăuş
–Poți să mai aștepți până diseară.
Am zis eu, în timp ce mă ridicam şi mergeam spre uşă. Îl aud cum se ridică însă ceva îl opreşte din mers. Decid să nu mă întorc.
–Hei sis!
–Bună Lilith, totul e în regulă?
–Da, de ce n-ar fii?
–Păi am.....
–Ah, Issac. Da... nu știu ce mi-a venit.
Am râs amândouă cu poftă pe seama momentului de mai devreme.
–I-ai văzut faţa?
–Normal, am şi poză. spune ea chicotind
–Evident. M-aș fi mirat dacă nu aveai.
spun eu râzând Vreau s-o văd.
Gândul mi-a zburat la vis. Totul părea atât de...de real.
–Sis, am avut cel mai ciudat vis.
–Bine, îmi povestești mai târziu. Am o problemă și.. te descurci să ajungi acasă? spune Katherine
–Ok, normal.
–Ne auzim la telefon.
–Bine, ceau.
Am avut parte de cel mai nebunesc moment. L-am sărutat pe băiatul care mi-a furat inima încă de la începutul liceului, iar el nu doar că mi-a răspuns la sărut dar am simţit că mă dorea! Mă dorea! Un zâmbet larg mi-a apărut pe faţă. Înseamnă că acesta era motivul pentru care mă analiza de la depărtare mereu.
Stai! Oh nu! Dacă era vorba numai de atracţie fizică, asta nu avea să dureze. Eu ce voiam de fapt? Dragoste nemărginită sau o noapte fierbinte cu el? Ambele ar fi de preferat dar daca o am pe a doua nu o voi mai avea pe prima. Oh!! Nu e bine nu e! Scutur din cap. Nu pot şi eu să mă bucur măcar un moment?
De abia am ieșit pe ușa școlii când o mașină mi-a tăiat calea.
–Lilith, te duc eu?
Nişte ochii verzi mi-au întâmpinat privirea.
–Salut Bruce, păi ...de ce nu. spun eu zâmbind
O rază de soare a trecut prin părul lui blond. Blond! Asta îmi aducea aminte. Băiatul din vis se chema Lucas. Hm, pe cine ştiu eu cu numele ăsta...
–Ascultă, știu că nu ne cunoaștem decât de 2 ani, dar ce s-a întâplat mai devreme ...
–Ba de 3 şi da...nici eu nu știu ce mi-a venit. Ce, te-ai speriat?
–Puțin. Însă mai mult mi-a plăcut.. spune el râzând
–Și mie. zic eu râzând copios
–Issac e în stare de șoc..
–Lol.
–Nu mai puteam de râs după ce ai plecat.. Ți-a zis că el și Britney s-au despărțit?
Cuvintele lui m-au izbit ca un bolovan. Despărţit!? Într-un final!!!!
–E prima oară când aud asta... spun eu şocată apoi adaug râzând Era şi timpul.
Bruce se uită la mine râzând.
–Defapt ăsta era cadoul...
–Eu.... eu sper că nu e altă glumă de-a lui.
–Nu. Motivul îl afli diseară de la el..
–Mersi Bruce.
–Pentru veste sau pentru că.. te-am adus acasă?
În vocea lui se simte un oarecare amuzament. Avea dreptate, era pentru prima oară când făceam ceva atât de nebunesc. Şi era prima oară când vorbeam atât de direct cu el şi Issac. De obicei doar ne salutam.
–Pentru ambele..
L-am pupat pe obraz și pentru o clipă am simțit o altă scânteie, dar mi-am revenit.. Eram doar colegi, nimic mai mult.
–Cu plăcere. spune el chicotind
Era atât de dulce, dacă inima mea nu aparţinea lui Issac probabil i-aș fi dăruit-o de mult lui Bruce. Cel puţin el mereu îmi aducea zâmbetul pe buze când eram tristă la şcoală.
–Ne vedem mâine. spun eu roşind
De ce simt că roşesc!?
–Da..
–Pa.
–Ceau nebunatico...
–Of tu, lasă că te prind eu mâine. spun eu pe un ton de soră mai mică lucru ce ne-a făcut să bufnim într-un râs zgomotos
Ce mai zi, era ciudat cum de nu-mi aminteam nimic din prima parte. Totul era în ceață, mă simțeam exact la fel ca atunci când a fost accidentul părinților mei.
Totul era atât de intens și rapid, nu-mi venea să cred că am avut tupeul să-i dau o mică lecție lui Issac. Oare ce a fost în capul meu, dar Bruce a zis că i-a plăcut...
–Cine era băiatul ăla?
În tonul mătuşii mele se citea curiozitate.
–Oh, tușa! Mai speriat de moarte... Un coleg... spun eu şi trag cu ochiul pe geam exact la timp pentru a vedea cum maşina lui dispare
–Aham, toți colegii te fac să roșești? spuse tuşa râzând
–Ce?! Nu...n..nu sunt roșie..
Și zicând asta am fugit spre oglinda de la baie... Da de unde, eram roșie ca un rac! Oh nu!
–Ți-am spus eu.
–Tușa nu este amuzant..
–Oh scumpo, stai liniștită... Ai început să te roșești imediat cum ai intrat pe ușă. Ști...îmi aduci aminte de vremea când eram tânără.. spune ea chicotind
–Serios?
–Da! Ți-am povestit vreodată cum l-am cunoscut pe unchiul tău?
–Nu, dar mi-ar plăcea să aud.
–Diseară, să-mi aduci aminte.
–Ok. Dar am uitat să îți spun, am un proiect de făcut împreună cu Katherine...și..
–Să nu întarzii la cină.
–Ok tușa te iubesc mult!
–Eu cel mai mult.
–Ne vedem diseară..
–Hai, fugi ștrengăriță mică..
Îmi iubeam mătușa atât de mult, mereu mă înțelegea și era alături de mine. Câteodată uitam că e mătușa mea și o tratam ca pe o soră mai mare, care îmi acoperă urmele. Nu mi-aş schimba mătuşa pentru nimic în lume.
Mi-am început plimbarea de după-amiază, ceva tot nu-mi părea în regulă. O senzaţie ciudată a pus stăpânire pe mine. Acela nu putea fi un vis, a fost atât de real și avea sens. Nu mă puteam concentra fără muzică, mă ajuta să mă izolez de restul lumii ca să pot gândi limpede. Zicând asta mi-am băgat căştile în urechi şi am intrat în parc.
Senzaţia persista. Dacă totuşi era real visul, atunci.....atunci poate că mai aveam o şansă să aflu ce s-a întâmplat cu părinţii mei. Îmi scutur capul, scenele de la accident derulându-se în faţa ochilor mei. Simţeam că mă sufoc. Opresc muzica şi îmi scot căştile oftând. Lumea şi-a urmat cursul şi fără ei. Pentru cei din jur acela a fost doar un accident tragic al unor necunoscuţi, dar pentru mine a fost începutul unei noi vieţi. Atunci am înţeles ce înseamnă să lupţi pentru supravieţuire.
De foarte multe ori gânduri negre puneau stăpânire pe mintea mea. Făcându-mă să mă gândesc. Poate era mai bine dacă muream şi eu. Cu aceste gânduri am căutat pe internet metode rapide de a muri. Însă nu îmi pot da seama cum, am nimerit pe un site ce vorbea de vampiri. Am şters istoricul şi m-am depărtat de calculator. Gândul mi-a zburat la blondul care ma salvat....oare era vampir?
De când am început liceul mi-am dorit ca vampirii să fie reali. Acum făceam legătura, blond! Lucas! Vampir! Am ieşit din parc îngândurată. Nu...
Trebuia să vorbesc cu Katherine, era imposibil. Mai aveam două străzi până la casa ei, când ceva ma tras de mână izbindu-mă de perete. Era ceva foarte familiar legat de acest sentiment. Semăna cu situaţia din vis.
–E real, visul tău e real!
Părul lui blond şi dezordonat îl făcea să pară ca un proaspăt evadat din închisoare. Era chiar el! Dilema mea. Băiatul pe care credeam că nu-l voi mai vedea vreodată.
–Lucas?! spun eu şocată
–Da.
Îmi înfăşor mâinile în jurul gâtului său şi îl îmbrăţişez.
–Dar.. Dar cum?!
–Ascultă nu am mult timp, nu vorbi cu Katherine ! E mai bine dacă ști doar tu. Și încearcă să nu te gândești la mine când ești în preajma ei. spune el autoritar
–Ok. Chiar trebuie să încetăm să ne întalnim așa. spun eu puţin amuzată
Mi-a zâmbit sugestiv....
–Nu cred că te deranjează. spune el şi îşi plimbă mâna prin părul meu
–Hmm, nu-ți forța norocul.
–De ce, pisicuțo?
–Pisica asta știe să zgârâie. spun eu plimbându-mi mâna pe pieptul lui
–Pe asta mă bazez.
I-am aruncat o privire gen ,, Nu ştii ce vrei", iar el mi-a răspuns cu un zâmbet care le spunea pe toate adăugând :
–Atunci unde vrei să ne întâlnim ca să îţi povestesc tot?
–La petrecere, nimeni nu va suspecta nimic. În plus, omul vede lucruri la beție.
–Inteligent.
–Mersi.
–Ne vedem atunci, dar nu uita...
–Nici o vorbă... sau gând. Am înțeles. Dar vreau o explicație!
–Va trebui să aștepți... trebuie să plec.
–Ok.
De abia am rostit cuvintele că Lucas a dispărut. Asta explica tot, ăsta era motivul pentru care nu-mi aduceam aminte că l-am sărutat pe Issac. Într-un fel mă bucur că de data asta n-am ratat ocazia.
–Era și timpul să ajungi. Ce ți-a luat atât? Eu m-am schimbat pentru sală deja. spune Katherine oarecum îngrijorată
–Scuze sis, dar chiar m-am bucurat de plimbarea asta. Mi-a limpezit gândurile.
–Ok, deci ce voiai să-mi spui?
–Ah am și uitat, nu era nimic important. Dar sunt sigură că tu ai destule de povestit.
–Ca de obicei. spune ea şi ne bufneşte râsul
Katherine a început să povestească despre cât de romantic e Kemal și de lănțișorul care l-a primit de la el. Păreau atât de fericiți împreună, asta mă ajuta și pe mine într-un fel. Astfel știam că mai există iubire în lume și nu-mi pierdeam speranța.
–Mă bucur atât de mult pentru voi Katherine.
–Presimt că în curând îți voi spune același lucru. Am văzut tot...
–Da păi... Issac merită tot ce a primit. Inclusiv palma. spun eu râzând
–Chiar nu mă așteptam să..... în fine. Am tras cu urechea și Issac a fost foarte șocat.... Ai făcut o treabă minunată, dacă o ți tot așa se va îndrăgosti lulea de tine. Cred că palma aia i-a pus gândurile în ordine. adaugă ea înainte să moară de râs
–Hm...asta înseamnă că de acu tot ce trebuie să fac e să îi dau palme. Ok, am rezolvat o dilemă.
–Mai mult ca sigur.
–Așa am să fac.
Am râs cu poftă, mereu râdeam când vorbeam cu Katherine. Era cea mai bună prietenă pe care o putea cere cineva. Inimile noastre funcţionau ca una singură. Nu m-aș fii mirat să descopăr că era sora mea geamănă. Cât timp eram împreună nu mai aveam nici un stres, era mereu acolo pentru mine când aveam nevoie. Așa cum și eu eram pentru ea, de asta îmi era aproape imposibil să mă ascund de ea.
Nu am ținut niciodată un secret față de Katherine. Dar de data asta era diferit.. știam că era pentru propria ei siguranță. Şi încercam să nu mă gândesc prea mult la asta, pentru a evita simţămintele ciudate ce puneau stăpânire pe mine.
–Ești gata pentru sală?
–Mai mult ca sigur.
Sportul a jucat de asemenea un rol important în viața mea. Cum spune o zicală : ,,Minte sănătoasă în corp sănătos,, .
–Sister tu furi toate bunăciunile. spuse Katherine şi ne-a bufnit râsul
–Da... nu știu cum se face că ei mă bagă în seamă, iar Issac mă ignoră. Mai bine zis na ignorat până azi, cred că a început deja să aibă fantezii cu mine.
–Doamne sis. spune ea râzând
Așa și era. El a fost singurul care mi-a vorbit la începutul semestrului, iar acum singurul care mă ignora. Până la momentul sărutului, discutam rar, iar atunci când o făceam era pentru că mă lua peste picior. Oare de ce? După cateva ore am zis:
–Katherine, trebuie să ajung acasă. Unchiul termină lucrul.
–Așa e...trebuie să ne grăbim. Hai.
După 10 minute eram în fața casei, imediat ce i-am mulțumit lui Katherine m-am strecurat în casă și am sperat că nimeni nu era acasă. Ceasul arăta spre ora 11 noaptea atunci când am realizat că nu îmi făcusem temele. Totuși nu aveam nici un chef, mă poate învinovăți cineva? Am avut o zi așa de intensă. Nu mi-a luat mult ca să le fac, dar mintea nu-mi stătea decât la petrecere. Issac și Lucas, amândoi în același loc.
Totul parea atât de ciudat. Issac nu a făcut nimic special ca să-mi capteze atenția, din contră ma tratat cu indiferență o perioadă, dar și eu am făcut la fel. Lucas e atât de imprevizibil, mereu mă face să vreau mai mult.
Deja știam ce se va întâmpla a doua zi..corect? Oare cine a dat timpul înapoi cu o zi? Și cum a fost posibil așa ceva? Lucas a zis că totul e adevărat deci asta înseamnă că s-a referit și la vampiri?!
M-am așezat în pat și am adormit imediat....meditând asupra acestui subiect fascinant. Poate că într-un final voi afla cine a provocat acel accident înfiorător.
-------------Sfârşitul capitolului---------------
Păreri?❤❤
Pot exista greşeli gramaticale,dar nimeni nu e perfect ❤🤘
Votaţi dacă va plăcut şi com dacă aveţi ceva de adăugat 😊 sau dacă vreţi next.