Sa crezi in spiritul Craciunului este cea mai frumoasa sarbatoare.
Atunci cand esti copil,ce e mai frumos decat acel sentiment in care il astepti pe asa zisul Mos Craciun pentru ati aduce ceea ce ti-ai dorit? Dupa parerea mea,nimic. Simti acea bucurie ,ai acea sclipire in ochi inainte de a te duce la culcare. Ai emotii. Te ridici de mai multe ori din pat si te duci la brad sa vezi daca nu cumva de la ultima verificare, Mosul ti-a facut o vizita. Dar te intorci dezamagit si cu un strop de dorinta sa nu te fi uitat. Un alt motiv pentru care adori Craciunul mai e si acea masa de familie. In care esti asa entuziasmat si emotionat sa-ti vezi partintii,fratii si alte rude in jurul tau ,razand si simtindu-se bine ,uitand de alte probleme. Masa e incarcata,casa e plina de rasete,iar afara e un peisaj de ti se taie respiratia. Alb. Un alb atat de pur pe care nu-l pot compara decat cu ceva splendit,unic,inocent.
Dar ce se intampla cand mai cresti? Iti mai doresti oare tot felul de jucarii sau prostii de acest gen? Nu. Iti doresti persoane. Persoane la care tii si nu ti se pare corect ca nu sunt langa tine. Si aici nu ma refer la parinti,la rude sau prieteni. Ci la acea persoana pe care o ai in inima. Acel colt al inimii pastrate doar pentru ea sau el. Stiu,deja te-ai gandit la acea persoana si ai zambit trsit gandindu-te unde se afla acum de nu e langa tine. Acel gol nu se mai umple cu acea masa de familie,esti fericit,dar nu indeajuns.
Sincer...dupa ce am crescut nu mi-am dorit o astfel de persoana,dar daca ma gandesc mai bine,sunt sigura ca am avut acel gol si eu la un moment dat cand mi-am vazut rudele imbratisate in aceasta sarbatoare,iar singura mea imbratisare a fost cu o perna pufoasa,singura sub vasc. Trecand peste asta,eu mi-am dorit de la barbosul ala doar un bilet. Si nu orice fel de bilet. Acum ,stand in aceasta masina si privind pe geam spre brazii care ramaneau in urma si incercand sa estompez cuvintele tuturor prietenilor mei,zambesc trista la acea amintire. Imi imaginam in fiecare dimineata cand ma trezeam si ma duceam spre bradul gigantic din sala mare a palatului,cautand cu speranta acel bilet. Imi imaginam bataile inimii crescand de emotii si cum picioarele mi se miscau rapid pana la brad. Cum ma opresc si cu mainile tremurande apuc acel bilet. Cu lacrimi in ochi si cu vocea ragusita de emotii,citesc simplele cuvinte "E timplul sa fii libera.". Asta era dorinta mea cea mai mare de Craciun. In fiecare an asteptam acel bilet,dar nu a venit niciodata,pana ce am renuntat sa mai sper si sa mai cred in miracole ale craciunului.
Dar acum...acum sunt libera. Nu s-a intamplat asa cum mi-am imaginat,dar s-a intamplat. Ma asteptam sa nu-mi mai doresc nimic de Craciun,dar se pare ca fara sa vreau am acceptat ca imi doresc si eu pe cineva care sa-mi umple acel gol. Poate ca e Bleck acel cineva,nu se stie niciodata. Dar stiu ca acum imi doresc o seara in liniste,in fata semineului ,privind flacarile fericita ca acel cineva e langa mine. Ca ma tine de mana si ca imi e alaturi. Sa stau cu prietenii mei ,razand si spunand diferite povesti despre aceasta sarbatoare. Sa-mi sarut alesul sub vasc sau nu stiu,o bataie zdravana in zapada.
Am ramas in urma cu multe si imi imaginez diferite lucruri si feluri de a face ceva...Dar pana in acel moment...
"Natalie! Nu mai alerga,o sa te pierzi!" striga Bleck imediat ce se da jos din masina,vazand mica fetita cu plete negre,usor ondulate cum incepe sa alerge de-a lungul coastei,tipand vesela.
Ma dau si eu jos din mana mare,trosnindu-mi oasele din cauza drumului de patru ore in care am stat nemiscata.
"Las-o,frate. Stii foarte bine cat si-a dorit sa fie putin mai libera. Suntem multi,nu o s-o pierdem." il linisteste Kevin,apoi isi ajuta iubita cu cele doua bagaje,sarutand-o fugitiv pe buze,aceasta zambind usor rusinata.
Am zambit vazand aceasta imagine draguta,ascociind-o cu acea parte la care ma gandeam eu. Cu golul din inima umplut de o singura persoana. Poate ca nu e Mia cea care ii va ramane alaturi pana la sfarsit,dar pentru un moment,dupa felul in care se poarta Kevin,ii e deajuns ea.
"Cat avem de urcat mai exact?" vocea Anei ma face sa ma incrunt imediat,uitandu-ma la ea,vazand-o iesind din masina mare cu care venisem toti in aceasta mini excursie de Craciun.
Nu uita Evelyne,tu ai vrut sa fie si ea aici! Ca sa te poti apropia de ea si sa vezi ce vrea mai exact de la tine! Si pana la urma e Craciunul. Ar trebui sa iertam si sa fim buni cu toti.
-Stim amandoua ca acum te-ai mintit singura- imi vorbeste Kali,incruntandu-ma usor,neraspunzandu-i si incercand sa nu-i iau in seama vorbele.
"Deja te dor picioarele,divo?" intrebarea Bekai ma face sa chicotesc,roscata uitandu-se incruntata la mine fara sa mai scoata un cuvant,luandu-si bagajul si facand cativa pasi mai in fata.
"Nu avem foarte mult. Problema e drumul. Nu pot baga masina printre copaci,e prea mare." explica Bleck,uitandu-se fugitiv la fiecare,aprobandu-l. "Astea sunt bagazele noastre,iubito?" mi se adreseaza mai apoi pe o voce mai moale,aratandu-mi cu o inclinare a capului spre trei bagaje de marimi diferite de jos.
"Da." raspund simplu,luand si eu geanta cea mai mica care mai ramasese,Bleck luandu-le pe celelalte.
"Vrei sa te ajut si eu cu geanta,iubito?" intrebarea ironica a lui Mark adresata Bekai,nu o face pe blonda decat sa se incrunte la acesta de parca l-ar vrea mort in secunda urmatoare.
"Ajuta-ma pe mine,dragule. Ma doare rau mana." pe o voce falsa de fata,Alex se vaita,tinandu-si geanta la picioare,prefacandu-se ca nu poate sa o ridice.
"Doamne! Cine dracu v-a invitat si pe voi doi? O sa mor intr-o saptamana cu voi sub acelasi acoperis!"rosteste Beka indignata,luandu-si bagajul si ajungand langa mine,care mai aveam putin si explodam de ras.
Bleck a fost cel care a invitat-o pe Ana,dar au auzit si cei doi si nu am mai scapat de ei. Nu ma deranjaza,dar stiu ca blonda inca nu a trecut peste sentimentele fata de Mark. As fi vrut sa ni se alature si Tyler,dar spre fericirea lui Bleck,acesta nu a putut veni,vrand sa-si viziteze rudele. Nici eu nu-i am la inima pe cei doi barbati din fata mea care radeau si isi dadeau coate,enervand-o pe blonda de langa mine,dar pana la urma,din experienta,nimeni nu trebuie lasat singur in astfel de sarbatori.
"Haide-ti. In mai putin de jumatate de ora ar trebui sa ajungem." spune Kevin ,dandu-si ochii peste cap,luand-o pe Mia de mijloc.
"Bleck! La cabana o sa ma lasi sa dorm cu tine,te roog!" apare Natalie de nicaieri,prinzandu-l pe Bleck de maneca gecii,ca brunetul sa-i acorde atentie.
Era asa de mica,cu o voce subtire si melodioasa,cu doi ochi verzi incadrati in gene lungi si negre,parul fiindu-i lasat liber ,acoperindu-i o parte din spatele micut. Bleck o privea de sus,in timp ce mergeam pe carare,aceasta topaind la fiecare pas. Avea energie si aceasta stare de bucurie inca decand am mers sa o luam din sat. Nu am fost prea bine-venita,dar de aceasta data,nimeni nu mi-a mai vorbit. Parintii lui Bleck au fost foarte greu de induplecat cu privire la insotirea micutei,dar dupa o repriza de plans a Nataliei ,au fost deacord. Dar,normal ca nu am scapat asa usor...daca fata patea ceva,aveam de suferit,iar in acea secunda,ochii tuturor erau pe mine. Intelesesem mesajul.
"Nu stiu,Naty." spune Bleck usor nesigur,uitandu-se mai apoi la mine,deja intelegand la ce se refera,incruntandu-ma usor la el.
"Te roog! Nu ai mai dormit cu mine de atata timp. Te-am suparat cu ceva?" intreaba Natalie,cateva lacrimi ivindu-se in ochisorii ei mari,vazandu-l pe Bleck inghitind in sec.
"Nu,nu m-ai suparat surioara,doar ca..."
"E din vina ei,asa-i?" intreaba fata repede ,aratand cu degetul catre mine,inghitind in sec,luata prin surprindere.
Ceilalti ne ascultau conversatia fara sa se implice,Kevin si Mia fiind in dreapta noastra,Beka si Mark in spatele nostru ciondanindu-se mai mereu,iar Alex cu Ana in fata,dar stiam ca ne aud.
"Nu e vina ei." spune brunetul vrand sa se opreasca,dar Natalie s-a intors catre mine ,incruntata.
"Din cauza ta,fratele meu nu vrea sa mai stea cu mine!" imi reprosaza,strangand geanta in maini,privindu-i ochii tristi.
Ce ar trebui sa spun acum? Nu ma pricep la copii si la cum sa-i calmez.
"Natalie,ea e cea care a spus sa te iau si pe tine,asa ca te rog nu o mai invinui." ii cere Bleck pe un ton apasat.
"Sigur ca poti dormi cu fratele tau,Natalie. Imi pare rau ca ai crezut ca ti-l fur."spun primele cuvinte care imi trec prin cap,aceasta privindu-ma usor nesigura.
"Chiar ma lasi sa dorm si eu cu voi in camera?"intreaba cu speranta in glas,mergand intre mine si Bleck,nescapandu-ne din ochi.
"Sigur ca da."o asigur,aceasta chitaind fericita,luandu-l pe Bleck de geaca si sarind pe langa el ,facandu-ne sa radem.
Stiu ca inca nu am facut-o sa aiba incredere in mine,dar e un prim pas. Am de gand ca in aceasta vacanta sa o fac sa se apropie de mine.
"Daca tot ati adus vorba de sedere...cum ne cazam?" intreaba Alex ,petrecandu-si o mana dupa umerii Anei,aceasta uitandu-se urat la el.
"Sunt patru camere. Doua la etaj si doua la parter." spune Bleck dupa un timp de gandire.
"Si vrei sa spui ca trebuie sa impart camera cu cineva?" intreaba Beka din spatele nostru,pe un ton nervos.
"Oh haide,nici nu trebuie sa te mai gandesti. Stii foarte bine ca vei dormi cu mine." spune Mark ingamfat,auzind-o pe blonda pufnind.
"Eu stau cu strumfita."spune Kevin,rotind o suvita din parul albastru al fetei ,facand-o pe aceasta sa rada si pe mine sa zambesc.
"Asta inseamna ca roscata imi ramane mie."spune Alex cu un zambet in coltul gurii,Ana dandu-si ochii peste cao.
"Ce bucurie!"spune aceasta sarcastic."Iti urez odihna placuta pe covorul de langa pat."continua mai apoi , stergandu-i zambetul brunetului de pe fata.
"Prima data cand sunt deacord cu tine!" se aude vocea blondei din spate.
"Deci asa ramane." spune Bleck,intrerupandu-i inainte de a incepe o noua cearta.
Deja mi-au facut capul calendar in masina,mai aveam putin si ma aruncam din masina,oricum nu aveam sa patesc nimic. Am avut noroc cva m-am afundat in gandurile mele,chiar daca mi s-au mai pus intrebari ,pe care sincer le-am uitat.
"Uite cabana!" tipa Natalie,speriindu-ma atunci cand o zbughi in fata noastra,alergand,aproape impiedicandu-se pana la cabana cu un singur etaj ce deja isi facea paritia in fata noastra.
Era superba. Construita doar din lemn lucios,inconjurata de trei brazi inalti,in varful acestora inca vazandu-se un strat subtire de zapada. Cred ca in aceasta dimineata ninsese,dar din cauza soarelui,nu mai ramasese decat umezeala. Mi-am simtit mana stransa ca intr-o menghina,uitandu-ma in jos la mana mare care o strangea pe a mea,apoi m-am uitat la Bleck care mi-a zambit,aplecandu-se si pupandu-ma in coltul gurii.
Mi-am muscat buza,stapanindu-mi impulsul de a trece usor cu degetul peste acea portiune de piele. Am zambit in sinea mea,strangand involuntar mana brunetului. A trecut rapid aceasta saptamana avandu-l pe el mai mereu in jurul meu si intelegandu-ne mai bine. Am fost vizitata si de Jason,care venise mai mult sa ma ia la castel in aceasta vacanta,dar l-am refuzat,spunandu-i ca ii voi vizita dupa Craciun. Nu vreau sa-mi strice tatal meu aceasta fericire,pentru ca numai de asta e bun in ultimul timp.
"La ce te gandesti?" vocea lui Bleck ma scoate din ganduri,observand ca deja eram in fata cabanei,micuta bruneta topaind nerabdatoare pe scari.
"Nimic important." raspund,uitandu-ma catre cer,vazand ca nu mai e mult si trebuie sa se lase intunericul.
Bleck ma priveste cateva secunde,apoi acorda atentie incuietorii de la usa,deschizand-o usor ca nu cumva broasca sa cedeze. Imediat cum usa este deschisa,nici nu-i de mirare ca cea mica e prima care intra,apoi cate unul o urmam.Un val rece si un usor miros de praf m-au lovit,uitandu-ma in toate partile,zambind in coltul gurii. Cabana era la fel de mare si pe dinauntru,dar se vedea clar ca nu mai fusese vizitata de ceva timp. Podeaua a scartait usor sub greutatea noastra,ajungand din cativa pasi in hol,unde o canapea ne astepta in mijloc. Doua fotolii mari erau langa, toate asezate in asa fel sa fie indreptate spre semineul rece,intr-o culoare maronie din cauza caramizilor aproape noi. Pe langa canapele mai era si un covor mare ,pufos si de culoare alb,un alb dat spre galben,uzat. Undeva intr-un colt mai erau o masa goala din lemn negru si un mic dulapior cu doua sertare pline de tarie. Cam in asta consta sufragerie,nimic mai mult. Vedeam un hol micut,stiind sigur ca acolo ducea spre bucatarie,apoi inca doua usi,una deoparte si de alta a scarii,fiind camerele de la parter si inca una,in partea laterala,fiind cred ca baia.
"Bun. Eu vreau sa stau la parter. Deci iubito,vei veni cu mine aici." vorbeste Mark,intorcandu-se catre Beka,incruntandu-se la el.
"Si daca eu vreau sa stau la etaj?" intreaba ea tafnoasa,urcand prima treapta ca sa-l sfideze,Mark aruncandu-i o privire urata.
"Nu ma face sa te iau pe sus si sa te duc in camera aia! Am fost deacord sa nu dormim in acelasi pat,acum eu aleg camera." se rasteste Mark,vazandu-l pe Kevin pufnind si luand-o pe Mia in urmatoarea camera de langa ei. Cred si eu ca s-a saturat de certurile astora doi.
"Oh,logic ca nu vei dormni cu mine. Dar eu tot sus vreau sa merg." se incapataneaza Beka,vazandu-l pe Mark inchizandu-si ochii cateva secunde,nervos.
"La dracu cu tine si toanele astea daca am sa fiu deacord!" spune Mark, si spre uimirea mea si a blondei este ridicata pe sus de Mick si pusa pe umarul lui.
"Pune-ma jos,idiotule!" tipa blonda nervoasa,imediat izbucnind in ras la imaginea din fata mea.
"Daca auziti tipete din aceasta camera nu interveniti. Daca nu se mai aude nimic,e clar din doua motive. Ori am murit,ori am reusit sa-i bag ceva in gura scorpiei s-o fac sa taca." spune Mark pe un ton serios la inceput,continuand spre sfarsit cu un ton pervers,aproape cazand pe jos din cauza rasului,cand am vazut fata blondei cum se inrosise.
"Lua-te-ar dracu,Mark!"tipa Beka inainte ca usa sa fie inchisa si cei doi sa dispara in camera,auzindu-se tipetele lor.
"Daca astia nu or ajunge iar impreuna pana la sfarsitul saptamanii sa nu-mi spuneti mie pe nume." spune Alex amuzat,privind si el la usa inchisa,aprobandu-l.
"Se pare ca noi suntem colegi la etaj." vorbeste Ana,uitandu-ma la ea,dar aceasta il privea pe Bleck,incruntandu-ma.
"Da,asa e. Sa mergem iubire. Sunt obosita."spun printre dinti,roscata privindu-ma fara expresie.
"Haide."spune Alex indemnand-o pe Ana sa urce in timp ce cara cele doua bagaje.
Am urcat si eu urmata de Bleck,ajungand la etaj pe un hol mic unde se aflau trei usi paralele,una din ele fiind baia. Bleck i-a dat o cheie lui Alex,acesta deschizandu-si camera,apoi s-a intors catre mine,deschizandu-ne propria camera. Si acum ma mir cum de nu a comentat la venirea lui Alex stiind foarte bine ca nu-l suporta dupa replicile arogante si proaste adresate mie decand ne cunoastem.
"Nu s-a schimbat nimic,asa-i?" intreaba Natalie bucuroasa,aproape uitand de ea.
"Asa e."spune Bleck privind camera,apoi aruncand cele doua bagaje pe patul mare.
Camera era una destul de marisoara,cu un singur pat,o canapea,masa,un dulap unde aveam sa ne punem hainele si o fereastra ce tinea loc si de usa care ducea pe micul balcon de unde se vedeau brazii,un varf de munte si undeva mai la indepartare o surupatura ce ducea catre o prapastie de unde nu se mai zarea nimic.
"Va trebui sa mergem sa luam lemne de foc si un brad. Voi ramaneti la cabana. Du tot ce e in primul bagaj de mancare in bucatarie."spune Bleck intorcandu-se catre mine si punandu-si palmele pe fata mea,privindu-ma in ochi.
Simteam cum mi se inmuiau picioarele sub privirea lui intunecata,inghitind in sec,inainte sa aprob.
"Intorceti-va inainte sa se inopteze prea rau." spun ragusita,acesta zambind amuzat,degetul lui mare mangaindu-mi delicat obrazul.
"Ai uitat pe cine ai in fata ta,iubito?" intreaba,pentru cateva secunde aratandu-si adevarata culoare a ochilor sai,dandu-mi ochii peste cap.
"Nu am uitat ce esti."spun ironica.
"Atunci sa inteleg ca iti va fi dor de mine?"isi ridica o spranceana la mine arogant,privindu-l incruntata,dandu-i mainile de pe fata mea.
"S-o crezi tu. Nu mai pleci odata?" intreb dezinteresata,aplecandu-ma dupa bagaj,auzindu-i chicotul.
"Ma voi preface ca te cred."spune pe acelasi ton arogant,pufnind ,dar fara sa ma intorc catre el.
L-am simtit cand s-a intors si a iesit din camera,uitandu-ma la usa inchisa cu inima facauta ghem. Idiotul! Normal ca nu voiam sa plece! Argh.
"Cum v-ati cunoscut tu si fratele meu?" intrebarea fetei imi distrage atentia de la discutiile de jos si de usa de la intrare trantita,intorcandu-ma catre ea si vazandu-i ochii curiosi atintiti pe mine.
M-am gandit o secunda ,apoi am zambit la acea amintire din club cand ne-am vazut pentru pima data.
"Intr-o noapte. La un club. Avea replicile lui de agatat la el."spun amuzata,vazand-o pe cea mica dandu-si ochii peste cap.
"Era de asteptat." raspunde fetita,facandu-ma sa rad de strambatura ei. "Chiar esti printesa vampirilor? Cea care..."nu-si mai continua propozitia,dar stiu la ce a vurt sa faca referinta. Cea care a omorat atatea persoane...cea care i-a omorat fratele.
"Da ,eu sunt." spun incordata,despachetand din bagajul mare alimentele,auzind-o pe fata tresarind,uitandu-ma la ea. "Nu-ti fie teama. Nu am sa-ti fac nimic. Iti jur."spun privindu-i ochii speriati,care ma priveau neincrezatori de promisiunea facuta.
"Ar trebui sa coboram. Imi este foame si sunt sigura ca si baietilor le va fi dupa ce vor veni." spune Naty trecand pe langa mine rapid,auzindu-i pulsul crescand din cauza fricii.
Am aprobat-o trista,luand pungile de jos dupa ce ma dezbracasem de geaca,apoi am pornit pe urmele celei mici. Am intrat in bucataria frumos aranjata,dintr-un mobilier din lemn lacuit,vazand pe blatul acestuia toate cele necesare intr-o bucatarie. Pe un scaun din jurul mesei mari statea Mia,uitandu-se pe fereastra mica de unde se mai vedeau umbrele copacilor. Imediat cum ne-a auzit intrand si-a indreptat privirea catre noi,zambindu-ne.
"Ma intrebam cand aveati degand sa iesiti."spune chicotind,dandu-si o suvita albastra de dupa ureche.
Imi parea o fata chiar simpatica si draguta,chiar o prietena. Ma intreb cand o sa-i spuna Kevin de ceea ce e ,dar cred ca ii va fi frica ca ea va fugi mancand pamantul si il inteleg ca nu-i e usor.
"Deci sa inteleg ca nu v-ati facut griji in legatura cu cei doi porumbei?"intreaba Ana imediat ce-si face aparitia in bucatarie,aducand si ea doua plase pe care le pune pe masa.
"Am si uitat. Chiar...Mark nu a plecat cu ceilalti."spune Mia,uitandu-se usor amuzata la noi.
"Crezi ca Mark a a vorbit serios? Daca i-a bagat ceva in gura cum a zis si ea nu a mai apucat sa tipe?" intreaba micuta speriata,aproape scapand pestele pe jos abtinandu-ma sa nu rad,in timp ce Ana si Mia radeau cu lacrimi.
"Ar fi vrut ea sa-i bage ceva in gura." spune Ana facandu-ne cu ochiul,uitandu-ma usor incruntata la ea nu care cumva cea mica sa inteleaga la ce se refera roscata.
"Nu inteleg." spre usurarea mea,Naty se uita confuza la noi,uitandu-ma la ea zambind.
"Mark nu-i va face nimic blondei. Eve,nu vrei tu sa verifici?" intreaba Mia.
"Daca nu vin in cateva secunde sa stiti ca m-au omorat."spun aruncand pestele pe masa.
"Sunteti ciudate." ni se adreseaza Naty,facandu-ne sa radem.
Am ajuns in fata usii celor doi,ascultand,dar nu se auzea nimic.
"Beka,Mark? Suneti ok?"intreb incruntata,iar dupa un moment se aude un zgomot de pasi.
"Suntem bine,Eve." aud vocea Bekai langa usa,dar nu se deschide.
"Si Mark? Sigur nu v-ati ranit reciproc?"intreb chicotind.
"Am inima in mii de bucatele,Evelyne. Dar ma doare mai rau spatele de la podeaua asta." imediat ce-i aud vocea satenului,incep sa rad,departandu-ma de usa si lasandu-i in voia lor.
"Sunt bine. Se pare ca se instaleaza." le dau de stire celor doua care ma priveau curioase,chicotind si incepand sa pregateasca cina.
"Cand au de gand sa se intoarca? Cred ca sunt plecati de o ora." vorbeste Ana,uitandu-se pe geam la intunericul de afara.
M-am incruntat ,privind si eu pe geam,gandindu-ma cand aveau sa se intoarca cei trei barbati. Peste doua zile e craciunul,iar asta imi aduce o stare ciudata de fericire in suflet. Se pare ca insfarsit aveam sa am si eu un Craciun mai normal decat cel petrecut in camera singura cu Hope. De data aceasta nu a vrut sa mi se alature. A ramas la apartament,de unde va putea iesi si intra cand va vrea printr-o usita de pe balcon ,apoi coborî pe o scara de incendiu. A zis ca vrea sa-si petreaca Craciunul cu alte pisici afara,gen o familie si am fost deacord sa-i acord aceasta libertate.
Craciunul acesta va fi special...simt asta. Vreau sa cred asta.
****
Craciun fericit! Si daca cumva nu mai postez inainte de unul nou.....va doresc un An Nou Fericit , plin de realizari si fericire!