O raza mica de lumina imi gadila obrazul fin,deschizandu-mi usor ochii somnoroasa. Incerc sa ma misc pe o parte,dar ma simt sufocata de ceva care ma tine in loc. Imi indrept privirea bulversata spre stanga ,uitandu-ma incruntata la barbatul care doarme lipit de mine. Imi ridic usor mana,dandu-i o suvita de par de pe ploapa inchisa,atingandu-i obrazul fin. Mici fragmente din seara trecuta imi apar in minte,zambind usor in coltul gurii.
Respiratia ii era regulata,pieptul dezgolit ridicandu-se si coborand ,luand guri de aer, iar ochii aceia negrii erau acoperiti de ploape terminate cu gene lungi si dese. Asa,dormind,pare mai degraba un ingeras decat un demon supranatural.
Imi ridic privirea catre tavan,gandindu-ma la ce se va intampla din aceasta clipa. Sa plec? Sa raman?
Pana ieri eram suparati si dornica de o lupta cu el si familia lui ,iar acum sunt in patul in care i-am dat voie unui demon sa-mi devoreze inocenta. Macar acum nu mai am nimic pur in mine. Ce voi face acum? Nu pot sa ma prefac ca nu s-a intamplat nimic,dar nici sa mai fim impreun din nou. Sunt multe lucruri si persoane care ne stau in cale. Acum mai e si Luna Sangerie care imi sta pe cap.
"La dracu!" injur in soapta ,inchizandu-mi ochii stransi. Ce dracu sa fac?
"In lumea vampirilor de unde vi tu, asa se spune buna dimineata?" o voce ragusita,ma face sa tresar ,intorcandu-mi privirea catre Bleck,care inca nu-si deschisese ochii,dar ii vedeam zambetul mic din coltul gurii.
"Neata." ii raspund incet,acesta deschizandu-si ochii ,lasand doua gauri negre sa ma priveasca parca pana in suflet.
"Neata." raspunde simplu,ducandu-si mana la ochi,apoi ridicandu-se si sprijinindu-se de tablia patului,lasand cearceaful care-l acoperea sa cada,abdomenul lat si tonifiat fiind la vederea mea.
Mi-am tras mai bine cearceaful pe corp,ridicandu-ma si eu in aceeasi pozitie ca el.
Nici unul din noi nu am vorbit,doar am privit in fata, gandindu-ne. Oare la ce se gandea? Oare acum ,dupa ce s-a intamplat si tot ce i-am spus,va mai sta langa mine?
"La ce te gandesti?" intreb usor,tinandu-mi privirea tot undeva in fata mea.
L-am auzit oftand usor ,inghitind in sec cand l-am simtit miscandu-se langa mine,fara sa ma atinga.
"La noi si ce se va intampla de acum." imi raspunde pe un ton neutru,lasandu-mi privirea in jos,strangandu-mi mai mult materialul alb in jurul meu.
"Si? Ai gasit ceva?" intreb pe acelasi ton jos,inghitind in sec.
"Nu."raspunde simplu,inchizandu-mi ochii ,pentru cateva secunde.
"Ce se va intampla cu noi dupa ceea ce...dupa...seara trecuta?" intreb tusind usor stanjenita,auzindu-l chicotind.
"Probabil ma voi duce sa ma intalnesc cu acea blonda. S-a cam suparat aseara ca am lasat-o balta." spune pe un ton serios,intorcandu-ma nervoasa catre el,acesta sustinandu-mi privirea serios.
"Du-te dracu,Bleck." ii scuip,vrand sa ma ridic din pat,dar acesta imi prinde bratul rapid,intorcandu-ma catre el,vazandu-l zambind pana la urechi.
"Am glumit ,iubito." spune amuzat,privindu-l cu o spranceana ridicata.
"Aham.." spun dezinteresata,acestuia pierindu-i zambetul de pe fata.
"Oh,haide nu te supara. Doar am glumit." spune pe un ton mic,privindu-ma direct in ochi.
"Ai glumit,a?" intreb ,luand perna in mana si dandu-i cu ea ,puternic in cap,intorcandu-i fata in directia opusa,incepand sa rad prosteste.
"Esti o nemernica,stii,nu?" spune dupa un timp,zambindu-mi larg,aprobandu-l amuzata.
"Stiu." spun scotandu-i usor limba. "Acum vorbind serios. Parintii nostrii nu vor fi niciodata deacord cu noi." spun,incruntandu-ma dezaprobator.
Acesta imi mangaie usor obrazul,apropiindu-se usor si depunandu-mi un sarut in coltul guri inca zambind.
"O sa trecem si peste asta. Parintii mei vor fi deacord pana la urma."
"Ei ma urasc." spun,privindu-l in ochi.
"Nu pe tine. Ci pe cine te controleaza sa fi ceea ce nu esti." spune inca mangaindu-ma usor pe obraz.
"Eu am facut atata rau pana acum,nu?" intreb,departandu-ma de mana lui,stiind ca nu merit acea atingere.
"Iubito..."
"Raspunde-mi." cer apasat,dar acesta doar ma priveste fara sa spuna nimic. "Mainile astea sunt patate de sange,nu ale lui Kali. Ale mele! Eu am facut asta,Bleck." ii spun trista.
"O s-o rezolvam si pe asta."imi spune sigur,privindu-l incruntata.
"Sa zicem ca pana la urma ii vom convinge pe ai tai ,dar parintii mei nu vor fi niciodata deacord cu asta." spun aratand cu mana intre noi. "Nu-l cunosti pe tata, si iti spun sincer ca nici nu vrei sa-l cunosti. Mai ales dupa ce s-a intamplat intre noi. Poate ca ne-am certat si nu ma mai considera fiica lui,dupa cum mi-a zis,dar nu mi-ar permite niciodata sa am o relatie cu un varcolac." spun,stramband din nas la amintirea acelei discutii cu tatal meu.
"Nu inteleg prostia asta de regula. Pana la urma si el a incalcat-o casatorindu-se cu mama ta care era umana." spune Bleck,trecandu-si cu mana prin par.
S-a dat jos din pat,avand doar boxerii pe el,plimbandu-se dintr-un colt in altul. Mi-am strans cearceaful mai strans,punandu-mi picioarele pe parchetul rece,un fior traversandu-mi corpul.
"A fost altceva la ei." spun usor,privindu-i spatele incordat,muscandu-mi involuntar buza de jos.
"Si la noi nu poate fi altceva?" intreaba intorcandu-se catre mine,venind mai aproape si punandu-se pe vine in fata mea,luandu-mi mainile intralelui.
"Nu stiu. Cred ca mai bine ar fi sa nu stie ai mei. Ii luam treptat."spun nesigura,privindu-l in ochi pe primul barbat din viata mea,care nu stiu cum face,dar simt ca ma schimba. Ca ma ajuta. Sau ca macar incearca.
"Bine. Mai intai le vom castiga increderea parintilor mei. E mai bine?" intreaba zambindu-mi incurajator,aprobandu-l.
O mana de-a lui urca pe obrazul meu,mangaindu-l usor,apoi se opreste in par,tragandu-ma mai aproape de el pana ce buzele noastre se unesc intr-un sarut dulce,tragandu-i fata mai aproape de a mea.
-Nu poti avea incredere in cuvintele lui! E doar o capcana..a primit ce a vrut de la tine,dupa parerea mea,cam repede,scumpo ,iar dupa ce crezi ca va face? Iti spun eu. Te va trada! I-ai spus atatea despre tine,le va folosi impotriva ta. Asculta-ma ,pentru ca si eu am trecut prin asta.-
"Auu.." spun departandu-ma de Bleck,punandu-mi mainile pe frunte si masandu-ma cu ambele degete ca sa diminuez durerea.
Nu stii ce vorbesti,Kali! Eu am incredere in el...
-Parca mai vorbisem despre increderea in persoanele gresite inca de la acel masacru-
"Ce se intampla?" intreaba Bleck,uitandu-se ingrijorat la mine.
"Kali." spun simplu,acesta privindu-ma incruntat.
M-am incaltat cu ultimul adidas,ridicandu-ma de pe canapea,uitandu-ma in oglinda din hol si aranjandu-mi parul ciufulit de seara trecuta. Nici nu mi-am dat seama ca zambesc pana nu am facut contact vizual cu mine in oglinda,vazandu-mi sclipirea de fericire in ochi. Oare pana cand voi fi asa? Sper la cat mai mult timp.
"Am vorbit cu Kevyn. A spus ca va veni,impreuna cu prietena lui daca nu te superi. Parca Mia o chema. Si cred ca o sa vina si sora mea mai mica,Natalia,daca nu te deranjaza." spune Bleck intrand in sufragerie cu telefonul in mana.
"Nu stiam ca ai o sora." spun zambind fericita,acesta raspunzandu-mi cu acelasi zambet.
"Da...are 9 ani. Sper doar sa nu te streseze prea mult." spune scarpinandu-se la ceafa. "Daca nu,pot sa o las acasa."
"Ce? Nu! E un pas catre familia ta. Stii,si eu mi-am dorit o sora,dar m-am multumit si cu varul meu Jason,pe care-l iubesc enorm." spun zambind usor. "Am s-o sun eu pe Becka. Bleck?"
"Da?" intreaba uitandu-se la mine in timp ce se incalta.
"Sa o suni si pe Anastasia. Vreau sa vina si ea cu noi." spun serioasa,acesta privindu-ma incruntat.
"Parca nu o suportai."
"Nu o suport. Dar vreau sa vina si ea." spun simplu,acesta nemaiîntrebandu-ma nimic.
"Bleck?" intreb dupa un timp.
"Mhm?"
"Crezi ca aceasta vacanta de Craciun va fi buna la ceva?" intreb usor nesigura,acesta privindu-se in oglinda din spatele meu pana sa-mi raspunda.
"Ne va apropia." raspunde simplu,eu framatandu-mi mainile agitata.
"Si daca nu va face asta?"
"Vom afla intr-o saptamana ce se va intampla,iubito. Nu-ti mai face griji." spune sarutandu-mi obrazul.
"Da,ai dreptate."
"Stiu. Trebuie sa plec in padure." spune uitandu-se la mine.
"Sigur. Ma duc in apartament sa vad ce face Hope." spun zambindu-i.
"Iti voi scrie spre seara. Sa nu stai pana tarziu." spune prinzandu-ma in brate.
"Da,sefu." spun chicotind,sarutandu-l pe buze,apoi ma despart de el,luand-o pe holul micut catre usa.
"Evelyne?" imi aud numele strigat,intorcandu-ma catre Bleck,care statea in acelas loc unde l-am lasat ,privindu-ma serios.
"Da,Bleck?" intreb curioasa.
"Vei scapa de acel spirit si vei fi libera. Iti jur!"
****
**povestire la persoana a3-a**
Dupa ce draga noastra de Evelyne a adormit zambind de la ultimul mesaj de noapte buna primit de la Bleck,in apartament domnea o liniste sinistra.
O liniste ce iti ingheta sangele in vene,una ce prevestea ceva neplacut. In bucatarie nu era nimic,doar un intuneric sumbru,pe hol nu se auzea nici macar ticaitul ceasului,parca timpul oprindu-se in loc. In dormitorul fetei nu se auzea decat respiratia lenta a acesteia si torsul lent al pisicii. Becul felinarului licarea aproape de fereastra ,trecand prin crapaturile perdelei ,creand iluzia unor gheare pe peretele opus.
Niste pasi hotarati se indreptau catre dormitorul fetei,usa deschizandu-se fara niciun zgomot,persoana misterioasa intrand cu pasi mici,oprindu-se in dreptul patului.
Hope simtind ca se intampla ceva,toarce zgomotos,vrand sa-si deschida ochisorii.
"Shh!" sopteste persoana misterioasa,punandu-si un deget pe buzele pline,imediat Hope cazand intr-un somn adanc,facand-o pe fata sa chicoteasca.
Si-a indreptat apoi privirea pe corpul adormit al Evelynei,masurand-o din cap pana in picioare ,oprindu-se pe micul zambet de pe fata acesteia,o suvita din parul negru cazandu-i pe fata delicata. Fata imbracata intr-o pelerina neagra a inclinat capul intr-o parte,abtinandu-si un chicot.
S-a uitat la luna ,apoi cu o miscare lenta a scos un mic obiect ce semana cu un colier,tinandu-l strans intr-o mana,asezandu-si cealalta palma pe mana,incepand sa sopteasca diferite cuvinte.
"Ut mihi non animo permitte mihi loqui ad eum! Ut mihi non animo permitte mihi loqui ad eum! Ut mihi non animo permitte mihi loqui ad EUM!" isi ridica vocea,un vant puternic venit de nicaieri lovind din toate partile, cagula pelerinei cazandu-i de pe cap,imprastiindu-i tot parul in toate directiile,lasand la iveala doi ochi rosii, sangerii, si o pereche de colti ascutiti.
Corpul Evelynei incepuse sa se miste intr-un mod spasmic,ridicandu-se si coborand de pe pat in lovituri dureroase,pana ce fata misterioasa a privit-o,iar Evelyne a ramas nemiscata. Intr-o fractiune de secunda,ochii fetei s-au deschis,fiind de un alb pur,dar lipsiti de inocenta .
"Tu?" intreaba fata,privind cu un zambet mandru corpul nemiscat al Evei.
"Eu." raspunde nimeni alta decat spiritul lui Kali.
Corpul Evei nu se misca nici macar un centimetru,nu era schimbat nimic la ea inafara de ochii albi care priveau tavanul. Era ca si cum vocea venea din toatea partile,nu de la corpul intins pe pat.
"Mi-ai lipsit." spune fata,apropiindu-se de pat.
"Si mie,dar stii ca nu aveam timp sa depanam amintiri. Timpul ne este limitat si aceasta vraja nu poate fi facuta decat o data." spune Kali pe un ton dulce la inceput,ca mai apoi sa se transforme intr-unul glaciar.
"Stiu. Am simtit ca m-ai chemat. Nu stiu cum ai facut asta,dar chiar am simtit o chemare din partea ta." spune fata pe un ton sugrumat de durere.
"Da,asa e. Te-am chemat. Schimbare de plan ,scumpo. Bleck ne sta in cale." spune Kali,fata incruntandu-se.
"Am totul aranjat."
"Simt cum Evelyne se indoieste de ceea ce spun eu. Nu pot sa continui asa cat timp se indragosteste de Bleck. Nu o mai pot controla cum o faceam inainte. Sa-i controlez corpul. Acum se opune...de asta ai simtit ca te-am chemat."
"Atunci opreste-i sentimentele."
"Nu e chiar asa cu iubirea. Credeam ca ai intalnit si tu pe cineva in tot acest timp si stii cum e."
"Da,am intalnit. Dar asta nu m-a impiedicat sa te gasesc. Ti-am spus am totul sub control,iar cand Luna Sangerie va fi pe cer,iti jur ca vei fi libera. Dar daca tu iti faci griji de Bleck si sentimentele fetei,am sa vad ce pot face." spune fata,uitandu-se in acei ochi albi cu lacrimi de dor pe obraji.
"Grabeste-te si scoate-l pe Bleck din ecuatie. Poate ca la inceput ar fi mers ceva,dar se schimba."
"Stiu. Voi incepe deja din aceasta vacanta. Ne vom distra de minune cu totii impreuna." spune fata gandindu-se la vacanta de Craciun petrecuta cu toti prietenii.
"Nu da gres,scumpo. Altfel nu mai rezist inca 50 de ani blocata." o avertizeaza Kali.
"Nu-ti face griji. Nu voi da gres. Trebuie sa plec." spune fata,ridicandu-se de langa corpul nemiscat.
"Inca ceva." spune Kali rapid,inainte ca fata sa inceapa sa faca vraja.
"Spune." ii cere fata,strangand colierul cu un pandantiv in forma de inima,coltul de jos fiind usor ascutit intrandu-i in piele,in el ascunzand o poza.
Kali in forma umana tinuta in brate de catre un barbat,amandoi avand un zambet imens,facand o mica inima din mainile lor deasupra abdomenului usor bombat al ei.
"Te iubesc. Si imi pare rau." declara Kali,din ochii albi,o lacrima se desprinde,facandu-si drum pe obrazul Evei.
"Si eu te iubesc." sopteste fata,tinandu-si respiratia,privind catre cerul intunecat cum luna incepea sa dispara. "E timpul. Adio,pentru un moment." spune,ridicandu-si mana cu pandantivul,incepand sa rosteasca vraja,inchizandu-si ochii,aparandu-i din nou aceiasi colti de vampir.
"Solvite me, quod spiritus, iustus pro momento!"
Astea fiind spuse,corpul Evelynei tremura puternic,ridicandu-se de pe pat si cazand intr-un sfarsit,inchizandu-si ochii. Toata camera era din nou cufundata in liniste,pana ce Evelyne tresare speriata,uitandu-se peste tot in camera goala,apoi la Hope care inca dormea linistita.
"Ce dracu a fost asta?" intreaba bruneta,punandu-si mana pe inima care ii pompa sange rapid,apoi pe obrazul pe care-l simtea umed,stergandu-si incruntata lacrima. "Iar am visat?" intreaba confuza,ascultand cu atentie ,dar nu se auzea nimic in jur,punandu-si mana la cap. "De ce dracu nu-mi amintesc ce am visat?" intreaba mai confuza.
***