Există un ceremonial special creat pentru audiențele în privat cu oricare dintre Alpha.
Deoarece să fi invitată într-o conversație privată cu un Alpha se consideră a fi un mare favor şi acel lup va fi tratat cu respect. Singura condiție era să şi ieși întreg din acele întâlniri.
Tradiția cere să mă schimb în forma de lup dacă Alpha a ales să rămănă cu pielea de lupoaică.
Însă nu-mi dădu răgaz să mă opresc ca să mă pot schimba. Mă obligă la o trecere de piei instantă. Un truc destul de dificil de realizat, în special dacă nu eşti în controlul lupoaicei tale.
Însă la mine alta e problema.
Trăind zece ani in lumea umană, îmi simt corpul de om mai natural decât cel de lup, iar asta să o spun cu voce tare e o blasfemie de la mine până la soare răsare.
Lupoaica Alpha continuă să ne facă drum spre intrarea mai ascunsă a unei peşteri, ferită de prea multe priviri curioase.
《Ai tupeu să-mi ataci lupoaicele pe pământul meu.》
Prima replică mă lovi din plin. Lupoaica se aşeză pe labele din spate privindu-mă cum îmi îndepărtez hainele şi îmi pregătesc schimbarea.
Îi simt repulsia la felul în care mă prezint, că nu am putut să ma schimb instant. Că sunt înceată. Că am grijă de haine. Ca un om.
Sunt încapățânată şi mândră. Așa că mă mișc cât de lent posibil.
Mă aplec în fața mai marilor mei, dar nu voi jongla şi dansa pentru ei.
Nu sunt măscăriciul lor servil.
《Cu tot respectul, Alpha Domina, mă aflam în timpul turelor de santinelă. Tot ce am făcut a fost să cer din partea lor o intrare cât mai paşnică》
《Tot ce ai făcut a fost să le provoci. Nu ar fi trebuit să ieşi din peştera ta cât timp duhneşti a ,,virgină"》
În lumea lupilor termenul de ,,virgină" diferă de înțelesul pe care îl dau oamenii cuvântului. Pentru lupi înseamnă lupoaică sau lup care sunt pregătiți să-şi găsească o pereche şi încă nu au făcut-o.
E o reacție naturală a corpului nostru ce ne lasă sa ne regăsim perechile intre noi. E o secreție pe care o eliberăm în atmosferă.
《Aş fi putut, Alpha Domina, dar atunci cine mi-ar fi hrănit familia? Sunt Beta familiei mele, Oria.》
Îmi dau seama cât de proastă e locația întâlnirii numai când Alpha lasă un mârâit dezagreabil.
Ghearele ei se răsucesc în pământ si aproape că îmi văd sângele pe blana labelor ei.
《Insinuezi că aici în Saor nu ne îngrijim de lupii nostrii? In special de lupi? Crezi că i-am fi lasat să înfometeze doar pentru că tu nu joci de-a santinela cocoțată pe garduri? Nu face greşeala de a ne confunda cu oamenii.》
Reuşesc să sar în forma de lup, ceea ce mă lasă să-mi adun gândurile pentru a-i da un răspuns.
Oh, ce tăiau vorbele ei. Uite un lup trădător de piele, părea să spună.
Uite cum nu se mai recunoaşte pe sine ca lupoaică.
《Să cred? Nu ştiu ce să mai cred, Alpha Domina, mă puteți acuza şi îmi puteți spune că sunt nedreaptă, dar ştiu un lucru despre incredere: acum zece ani am crezut în Alpha orbeşte, acum zece ani puteam să-mi dau viața pentru Alpha din credința, pot şi acum, dar din obligație pentru că ce am ajuns să cred e că Alpha nu stie intotdeauna ce e mai bine si cred că atunci când familia mea a fost trimisă spre granița era deja considerată ca moartă pentru haita din Saor.》
Cum s-ar explica altfel toți anii in care niciodată vreun alt lup nu ne-a vizitat satul? Nici un lup delegat să ne transmită informații din Saor sau comenzi de la Alpha?
《Lupoaică impertinentă, nu-ți dai seama cât de uşor te-aş putea distruge? Nu doar să-mi înfig colții în burta ta şi să-ți dezpletesc mațele, nu, mult mai rău, aş putea să-ți pedepsesc familia. Aud zvonuri despre mica lupoaică. Cum o cheamă Oia? Onilia? Ah, da, Olivia. Pentru ea ai iesit din pesteră, nu? Ce mare păcat ar fi ca toate strădaniile tale de a o ține in viața să ajungă la un final.》
Lupoaica mea râde la încercarea ei de a ne face nervoase. Am trăit in lumea oamenilor, iar dacă am învațat ceva de la ei alea sunt amenințările şi înjurăturile.
Alpha Domina va trebui să se straduiască mai mult dacă vrea să mă intimideze înspre supunere totală.
《Frica, Alpha Domina, nu e cea mai ințeleaptă unealtă de modelare, are o tendință de a se ciobi în timp şi de a ricoşa direct în fața mânuitorului.》
Lupoaica gri se ridică în patru labe. Aveam spatele lipit de peretele peşterii, mă ridic după ea, menținându-mi muşchii incordați. Întreaga mea fire nu mă lasă să mă duc spre pierzanie fără o luptă de seamă.
Apoi brusc îi aud râsetul invadându-mi perețij creierului. E un râset lasciv şi rece, dar care mă face să mă recunosc in el.
E ceva asemănător în ea ce recunosc şi în mine. E alarmant un astfel de gând.
《Esther, oricât de interactivă a fost această conversație, nu uita cine e capul Saorului. Îți simt lupul, fetițo, îsi ascute dinții să-mi străpungă jugularul. Te simt. Puterea. O tânjești, o râvnești. Desigur. Doar ești un dagar.》
Aplha mai dă odată din coadă, ridicând smocuri de praf.
Râde în continuare iesind din peşteră si lăsându-mă in urmă.
Dintre toate conversațiile, ultima replică a reuşit să mă enerveze.
Alpha Domina mi-a găsit punctul cel vulnerabil: dagar.
Pentru prima oară în secole suntem doi, când doar unul poate fi. Am văzut în ochii ei măsura pe care mi-o făcuse. Cine va câștiga?
Las un strigat prelung. Furia îmi face pielea iritabilă şi ghearele dureroase. Încă un urlet, anunț vietățile padurii că am ieşit la vânătoare.
Colții mi se alungesc si cu viteză ies din peşteră şi mă cobor spre pădure, avântându-mă în vânătoare.