Două brațe masive s-au încordat în jurul meu apoi trupul mi-a fost ridicat iar eu simțeam cum viața din mine de scurge. Mă bălăngăneam ca un trup făra viață și deși aveam ochii deschiși , nu vedeam nimic. Un abis negru mă înconjura iar eu mă simțeam ca într-o cușcă fără scăpare.
-E amnezică. Aud ca printr-un vis întredeschizându-mi ochii. Eram pe un pat iar totul din jurul meu era alb.
Am ajuns în Rai?
Și iar am ajuns în acel întuneric infinit , fără scăpare. Tipam. Dar parcă nu era de ajuns. Țipam deși nimeni nu mă auzea.
Eram pierdută...
——————————————————
Hehehee , doar nu credeați că totul e roz. Sfârșitul se apropie încet iar odată cu el vine și un capitol din perspectiva lui Ethan. Știu cum v-a decurge sfârșitul și vreau să vă anunț de acum că NU vor mai exista multe capitole din această carte! Momentan încerc să termin de scris pe foi , apoi am să le structurez în capitole și le voi posta.