Revenind la poziția inițială îmi amintesc că n-am mai fumat ceva de câteva zile. Când Ethan vrea să părăsească încăperea mă aud eu vorbind :
-Ethan? Mă fâstâcesc eu.
-Da iubito? Se întoarce pe călcâie privindu-mă șarmant. Incapabilă să mai leg două cuvinte clachez:
-Ăă... am nevoie de... ă..
-Absorbante? Completează el.
-Ce?! Nu ă... o țigară! Mă impacientez eu.
Mă privește uimit ca mai apoi să rânjească și să-și continue drumul afară din cameră.
Ăsta e un nu?...
——————————————————
Bunn , îmi pare rău că nu am mai postat și că acest capitol este cam scurt dar timpul nu-mi mai permite să fac atâtea. Vreau să vă mulțumesc enorm tuturor în parte pentru cele 1000 de lecturi. Nu mă așteptam să ajung așa departe cu cartea deci e o realizare imensă pentru mine. Vă mulțumesc și când o să-mi permită timpul o să postez un nou capitol.