Capitolul 3
Loredana POV.
— Loredana? se aude uşor şi în momentul în care deschid ochii observ un chip cunoscut.
Este Alin. Îi zâmbesc larg, iar în momentul în care acesta îmi întinde mâna reuşesc să mă ridic. Îmi las braţele întinse pe pieptul lui acoperit de cămaşa albă şi atunci când ochii noştri se întâlnesc scutur uşor din cap. Este aşa de frumos, iar faptul că este un gentleman desăvârşit îl face cu adevărat un bărbat atrăgător.
Ne depărtăm considerabil şi în momentul în care acesta încuie maşina din cheie mă conduce spre blocuri. Se pare că stă într-un cartier cu blocuri moderne, ceea ce îmi spune că ori este un băiat de bani gata, ori are o meserie bănoasă. Nu mi-aş perminte un apartament aici nici dacă toată familia mea şi-ar vinde câte un rinichi. Intrăm în holul ce duce spre lifturi şi în momentul în care urcăm în unul din ele, observ că are o oglindă mare, pătrată. Îmi pipăi faţa speriată, ruşinată de faptul că machiajul a curs până pe barbie. Roşesc instant atunci când văd în oglindă chipul lui Alin cum mă privește şi mă întorc cu spatele la el. Liftul se opreşte la etajul 5, iar Alin mă conduce spre apartament. Deschide uşa, ne descălțăm la intrare şi îmi oferă o pereche de papuci pufoşi.
— Va trebui să dau dresul jos, spun în timp ce ne holbam unul la altul preţ de 2 minute, ruşinaţi şi apoi râde scurt.
— Dă-l jos, dă totul jos...
Îl privesc cu inima bătându-mi în piept ca o bombă cu ceas.
Strâng sacoul în jurul trupului, iar Alin scutură din cap foarte amuzat.
— Mă refeream la faptul că o să îţi dau ceva lejer în care să te îmbraci. Îţi aduc şi ciorapi? întreabă în timp ce clatin afirmativ din privire.
În momentul în care Alin este gata să plece deschid gura parcă constrânsă de sufletul meu care ţine să o spună:
— A-Alin!
— Da, Loredana?
— Vreau să ştii că îţi mulţumesc pentru tot, pentru absolut tot, spun ușor, răgușită. Nimeni nu ar fi făcut aşa ceva pentru o necunoscută, spun cu multă mulţumire în glas şi îl îmbrăţişez strâns.
Alin ezită să mă îmbrăţişeze, dar apoi îşi înfăşoară mâinile uşor pe spatele meu şi spune cu căldură:
— Cu drag. Acum merg să îţi aduc să te schimbi, aşteaptă-mă aici, spune în timp ce mă uit prin jur.
Are un apartament mare cu 2 camere, foarte frumos arânjat. Îmi place mult că mobila este închisă la culoare şi capaneaua este albă, covorul pufos, alb, are o plasmă mare în sufragerie unde pun pariu că vede toate meciurile cu băieţii. Merg uşor spre bucătărie unde deschid frigiderul şi observ că are de mâncare. Iau o roşie cherie peste care pun puţină sare, apoi o mănânc.
În momentul în care întorc capul, mor pe loc.
Alin stă priponit în hol şi se holbează la mine.
— Îmi pare foarte rău, nu vreau să crezi că abuzez de toate acum, însă mi s-a făcut foame.
— Şi mie...
Ne privim intens în ochi şi clipesc speriată, cu 200 de bătăi pe minut, amintindu-mi replica lui Dani "Bărbaţii înfometaţi te duc pe culmile extazului".
Alin are un rânjet mic pe faţă, iar atunci când îmi intinde hainele mă conduce spre baie care este aproape de camera lui.
— Dacă vrei, fă un duș să te mai trezească. Prosoapele curate sunt acolo, spune în timp ce mă îndrept spre baie.
— Păi şi dacă....
Rămân fără glas atunci când văd că Alin îşi desfsce cravata şi o întinde pe fotoliu, apoi îşi duce mâinile delicate uşor spre nasturii cămăşii şi îi desface unul câte unul. Cămaşa rămâne desfăcută şi lasă la vedere pieptul înalt, musculos, cu 6 pătrăţele evidente. Ochii îmi rămân fixaţi pe abdomenul lui în timp ce ating uşor peretele care duce spre baie. Oh, cerule! Bărbatul ăsta mă lasă cu gura deschisă chiar şi semi-gol. Îşi trece mâna prin păr obosit, iar atunci când văd că se deschide la pantaloni trântesc uşa de la baie zgomotos în urma mea.
— Eşti bine? ţipă acesta din inima sufrageriei şi mă lipesc de uşă, prelingându-mă până la podea.
— Da, da!
Strâng ochii chinuită de imaginea bărbatului din sufragerie. Aşa de frumos... mâinile, degetele, venele, unghile, pieptul acela, picioarele înalte, privirea dulceagă, zâmbetul acela, gropițele... Cerule! Dacă el ar fi un drog, aş vrea supradoză. Desfac uşor fermoarul de la spate, cu mari eforturi şi las rochia să pice uşor la podea.
Intru în duș şi mă spăl puţin, mirosind încă a parfum, ţigări şi vin. Iau un prosop curat şi mă şterg peste tot, apoi îmbrac perechea de chiloţi de-a mea, un short alb, un tricou alb lung şi vizibil bărbătesc, iar în picioare pun o pereche de şosete şi încalţ papucii pufoşi. Caut în plicul de seară un moţ şi îmi prind părul într-un coc în mijlocul capului, lăsând firele ieşite după ureche. Îmi iau rochia, plicul, iar prosopul îl las în coşul de rufe murdare şi merg spre sufragerie.
— Alin?
— Sunt la bucătărie.
Îmi duc lucrurile în camera lui, ştiind că a zis că o să dorm acolo, apoi vin ușor în bucătărie, unde Alin se holbează de-a dreptul.
— Wow. Eşti aşa de frumoasă fără rochie, fără machiaj, fără nimic...
— Râzi de mine? întreb ameninţător.
— Deloc. Eşti...
Inima mi se înmoaie instant.
— Te-ai făcut comodă uşor şi asta mă surpinde plăcut, spune cu mult entuzism. Serios, eşti foarte frumoasă! Ar trebui să nu te mai machiezi.
— Trebuie. Serviciul cere un anumit aspect, spun în timp ce Alin mă priveşte interesat.
— Ce post ocupi?
— Asistent Manager.
— Şi eşti bombonica lui şeful? întreabă provocator, excitându-se la acest gând.
— Eşti un mare măgar!
— Sunt, însă ăsta este adevărul. Secretarele se implică emoţional sau sexual cu şefii lor, spune acesta în timp ce abia mă abţin să nu îl pocnesc.
— În primul rând, sunt Asistent Manager...
— Adică secretară.
— Nu. Ascultă-mă, asistentul manager are activităţi mai complexe, mai interesante, dinamice, evoluate faţă de cele ale unei secretare simple.
Mănânc uşor de pe platoul arânjat de Alin în timp ce el şi-a făcut un sandviş uriaş.
— Eşti plătită bine?
— Cât să nu mor...
Alin izbucneşte în hohote.
— Şeful tău este foarte norocos. Să-i transmiţi asta din partea mea, te rog, spune acesta în timp ce clipeşte dulce spre mine şi simt că înebunesc.
— De ce spui asta?
— Fiindcă are ocazia să te vadă zilnic, să planificaţi împreună, să plecaţi în călători de afaceri, spune Alin în timp ce îl privesc confuză.
— Ai cunoştinţe legate de meseria mea, de management, de multe, sesizez imediat.
— Normal că am. Sunt arhitect, spune cu mândrie în glas.
— Şi eşti bine plătit? întreb curioasă.
— Tu ce zici? spune în timp ce face semn spre restul casei.
— Săru'mâna pentru masă, spun şi încep să strâng de pe masă şi să pun totul în frigider.
Mă întorc spre Alin care mă priveşte confuz.
— Iartă-mă, sunt obişnuită cu şeful meu să am grijă de el ca de un țânc. Te las pe tine, spun în timp ce Alin ia un şerveţel şi se şterge la gură.
— Nu e problemă de asta. Tu eşti musafirul, iar eu nu sunt o gazdă prea bună, spune în timp ce strâng din buze.
Mă duc uşor spre cameră cu gândul să dorm, însă nu mă pot opri să îl privesc. Este aşa de frumos, deştept, amabil, politicos, dulce, atent, gentleman. Observ că acesta s-a schimbat în ţinuta de noapte, are un tricou negru mulat cu o pereche de pantaloni lejeri gri.
Acesta stinge lumina la bucătărie şi în momentul în care vine spre cameră, aprinde lumina. Începe să îmi pregătească patul în timp ce iau mobilul şi îi trimit mamei mesaj că rămân la o prietenă peste noapte.
Nu aş putea să-i spun adevărul...
— Îmi place la tine că atunci când bei, chiar dacă exagerezi, eşti capabilă să porţi o conversaţie coerentă, interesantă şi plină de umor.
— Am multă experienţă în comunicare, plus că atunci când sunt beată îmi este mai uşor să fiu răutăcioasă.
— Da? Ce alte talente mai ascunzi? întreabă cu o voce aşa de seducătoare încât închid gură încremenită.
— S-a făcut târziu, ar trebui să mă bag la somn, spun în timp ce Alin încuviinţează şi trage pătura de pat.
— Dacă e ceva, sunt în sufragerie. Noapte bună şi vise plăcute!
— Îţi mulţumesc din tot sufletul pentru tot şi vreau să ştii că de obicei, nu mi se întâmplă să ajung în astfel de situaţii, nu îţi imagina că rămân peste noapte la câte un bărbat după petreceri...
— Eşti fantastică, Loredana! spune amuzat şi rămâne priponit în uşă. Vreau să şti un lucru despre mine, cunosc chipul unei femei cuminte, dar şi chipul unei femei destrăbălate. Iar tu eşti o femeie incredibilă...
— Am vrut să îţi spun ca să nu îţi faci o impresie greşită despre mine. Atât. Îţi mulţumesc mult! spun în timp ce Alin mă priveşte calm, de parcă m-a aşteptat o viaţă.
— Dacă îţi este rău, trezeşte-mă.
— Ok. Dar...
— Dar ce? întreabă răbdător.
— Eşti sigur că vrei să dormi acolo? Te rog, lasă-mă pe mine să dorm în sufragerie, spun în timp ce mă ridic din pat şi Alin mă opreşte.
— Nu se poate.
— Nu poţi dormi acolo...
— Vrei să vin aici?
Fac ochii mari şi îmi scapă de pe buze un "Nu" al naibii de tare.
— E mai bine pentru amândoi să dormim aşa, adică separaţi. Încă eşti beată şi mâine dacă mă voi trezi lângă tine poate o să crezi că... se opreşte şi ne privim impacientaţi, cu respiraţiile tăiate. Înţelegi ce vreau să spun...
— Ok. Mulţumesc mult! Noapte bună!
— Noapte bună, Loredana!
În momentul care uşa se închide, mă arunc în pat şi închid ochii extenuată.
În momentul în care inspir parfumul bărbătesc de pe perne dau ochii uşor peste cap şi mă întreb cu mare curiozitate cum se simt femeile când se trezesc în braţele lui a doua zi de dimineață...
Adorm adânc, învelită până la mijlocul spatelui cu un singur gând, acela de a nu vomita până mâine dimineaţă.