In imagine - •Carter Moris•
Il privesc cum pătrunde in încăpere , privindu-ma fix , apoi își muta privirea spre Ash.
Încerc sa ma dau mai in spate , dar nu aveam cum pentru ca Ash îmi bloca calea, ajungând ca acesta sa ma cuprindă de talie si sa ma întoarcă spre el.
-Claire, ce-i cu tine? Începi sa tremuri! întreba acesta prividu-ma adânc in ochi , apoi mutandu-si privirea spre el.
-Nu il lăsa sa ma atingă! Este nebun ! spun si ma dau in spatele lui.
-Cine ? Jace? întreba ,eu uitandu-ma exact in ochii pătrunzătorii a acelui bărbat.
-Nu îți fac nimic, stai liniștită! il aud cum rostește oprindu-se in loc la doar câțiva pasi de usa , incrucisandu-si brațele la piept.
-Of, Claire ! De el te temi? Nu il baga pur si simplu in seama! spune Ash intorcandu-se spre mine încruntat.
-Nu mi-e frica de el , doar ca nu ii suport fata! spun si ma îndrept spre usa , simțind privirea amândurora pe mine.
-Nu ești singura! Si unde crezi ca pleci? Ți-am spus ca tu nu pleci nicăieri de aici, înțelegi ? spune si ma ajunge din urma pozitionandu-se in fata mea blocandu-mi calea.
-Tu, nu ai nici un drept sa-mi spui ce sa fac , așa ca da-te din calea mea! ma răstesc la el .
-Bine! Abea astept sa vad cum te descurci, singura! spune cu o fata senina ca si cum nici nu l-ar fi deranjat.
-Adică ma consideri o incapabila ? Nu pot sa cred ! pufnesc si trec pe lângă el ieșind pe usa , coborând scările.
Ies pe usa mare din lemn , aerul rece de toamna izbindu-ma in față. In fata mea se întindea o pădure deasa , totul arătând atât de sinistru.
Nici nu știam in ce direcție trebuia sa o iau , si nici unde sunt. Dar ma descurc , pentru ca trebuie sa ii demonstrez acelui cap sec ca eu stiu ce fac, chiar daca nu am experiență in situații de genul.
Merg inainte indepartandu-ma tot mai mult de acea casa veche .
Sper ca pana diseară ajung in oraș , pentru ca nu îmi doresc sa înoptez aici.
Totul arata la fel iar tot ce am reușit sa fac de trei ore incoace a fost sa ma învârt in cerc fara ca macar sa-mi dau seama . Cum am ajuns așa. Nu stiu sa ma orientez , nu stiu nimic.
Dar nu ma întorc nici in ruptul capului înapoi pentru ca trebuie ca cineva sa ii deie lui Ash peste nas cu mândria aia mare a lui.
Afara începea sa se înnopteze , temperatura scăzând considerabil , dar ciudat era faptul ca nu mi-era frig . Ma așez la rădăcina unui copac obosita de atata mers . Voiam sa ajung acasă . Cer prea mult?
Ce o sa se aleagă de viață mea, pana la urma?
Apoi dintr-o data simt un miros străin , ciudat ce îmi atrage atenția . Un miros ma face sa ma ridic automat in picioare , făcând ca inima mea sa bata cu putere in piept . Auzeam respirația si mârâitul mai multor lupi ce păreau ca ma înconjuraseră . Erau peste tot în jurul meu. Simțeam vibrațiile pașilor lor aproiindu-se. Ma simțeam in pericol.
Dau sa fug , dar ma izbesc cu putere in cineva căzând pe jos.
-Mai , mai ,mai! Ce avem aici! Ce cauti papusa, te-ai rătăcit? aud vocea groasa a unui bărbat si îmi ridic ochii in sus speriata.
Raman cu privirea fixata pe el privindu-i parul negru si ochii de un albastru inghetat. N-aș putea spune ca este urat , pentru ca nu este, dar ochii aia , am impresia ca i-am mai văzut undeva.
-Te-am întrebat ceva! Ce cauți pe teritoriul meu, si cine ești? întreba aplecandu-se spre mine cu un aer superior , in jurul nostru apărând din ce in ce mai lupi scoțând mârâituri grave ce îți transmiteau fiori pe sira spinării.
-Eu......! este tot cea ce pot spune ,ridicandu-ma in picioare făcând pasi in spate .
-CE CAUTI AICI? tipa apropiindu-se amenințător de mine , ochii lui începând sa strălucească , scoțând un mârâit infricosator , eu tresărind speriata.
-Nu te apropia de mine! strig speriata, uitandu-ma agitata in toate direcțiile pentru a găsi o cale de scapre.
-Cum îndrăznești sa vii aici si sa mai ai curajul sa spui sa nu ma apropii de tine? spune , apropiindu-se din ce in ce mai mult de mine scotandu-si ghiarele.
-AM SPUS SA NU TE APROPII DE MINE!
strig maraind la el si automat ma îndrept spre el si cu o forță care nici nu stiu de unde a venit , pur si simplu il izbesc de un copac acesta parbusindu-se pe jos.
Toți cei din jurul meu erau gata sa sara pe mine gata sa ma sfâșie
, dar se opresc când acel bărbat le face semn cu mana , ridicandu-se de jos uimit , privindu-ma tinta in ochi.
-Ochii tai! Ești...........! spune apropiindu-se de mine masandu-si umărul , dar este întrerupt de un alt bărbat.
-Stăpâne , te căuta iarsi blonda aia de ieri , si s-a luat la cearta cu Lara din cauza ta! spune acesta grăbit făcând semn din direcția in care venise.
-Vin acum! spune si face semn cu capul celor din spatele meu , acestea insfacandu-ma si lunadu-ma efectiv pe sus .
-Ce ......lasa-ma jos ! Dă-mi drumul jigodia dracului! strig la ei zbatandu-ma sa scap.
-Daca nu ai tăcut din gura odată, garantez ca in minutul următor te anihilez pe loc ! Nu ma provoca! Si așa nervii mei is întinși la maxim! spune dintr-o data ,, stăpânul" care după o bucata buna de mers se oprește in loc privindu-ma nervos.
-Știi, am si eu picioare! spun celui de lângă mine , privindu-l încruntată. Ma lăsa jos , si nu mai scot nici un cuvânt pentru ca nu voiam sa am parte de o moarte dureroasa sau cel puțin sa am parte de moarte.
După un timp in care ne-am afundat tot mai mult in desișul pădurii , in fata se ivește o casa imensa , întunecată ce era înghițita aproape in întregime de plante cățărătoare si ederă.
-Du-o in celulă! ordona el imediat ce pasim pe coridorul lung al casei, luminat de candelabrele prăfuite de trecerea timpului, el indreptandu-se tinta spre o usa mare din lemn , de după care se auzeau mârâituri infundate.
-Ce ? Nuuu ! strig începând sa ma agit si mai tare , pentru ca ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa fiu închisă intr-o cușcă. Dar protestele mele au fost fara nici un rezultat pentru ca până la urma sfârșesc aruncata in acea încăpere întunecată. Iarsi intr-o încăpere întunecată, rece si umedă. De ce ajung mereu așa? Parca as fi un criminal , zău așa! Nici macar ala nu are parte de tratamentul asta! Măcar el este judecat înainte! Eu sunt nevinovata!
Of! Ma cert cu mine însămi!
Ma așez invinsa pe cimentul rece încercând sa ma obișnuiesc cu gândul ca probabil așa va fi viața mea de acum încolo.
-Si pana la urma ce vrea de la Carter ?aud vocea unui bărbat ce adresează o întrebare cuiva.
-Nu știu , dar trebuie sa recunoști ca tipa arata.......mamăăă! spune celalalt , conversația lor auzindu-se din ce in ce mai îndepărtată pana nu se mai auzi deloc.
Carter ! Carter! Sunt destul de sigura ca am mai auzit undeva numele asta, dar nu îmi dau seama unde.
Din perspectiva lui Ash
-Tu , cred ca ai căzut in cap , dobitocule! Cum sa-o lasi sa plece? striga Jace la mine ca si cum as fi făcut cea mai mare si colosala prostie . Chiar vreau sa vad ce face singură, după care sa ma implore sa o ajut , si să-i rad in fata ca am avut dreptate iar ea este doar o încăpățânată orgolioasa.
-Jace, ciocu mic ! Stiu ce fac iar tu nu ești in măsură sa îmi spui ce sa fac, așa ca da-te din calea mea! spun încercând sa trec de el si sa ies afara.
Ce nu știe el este ca l-am pus pe Mason pe urmele ei, să-mi raporteze tot ce face, nu ca nu as fi putut sa o găsesc si singur cea ce ar fi fost floare la ureche, doar ca ,sincer, chiar mi se pare si mai floare la ureche sa pui pe cineva să-ți facă treaba.
-Asher , nu ești întreg la minte! E începătoare ce dracu ! Si partea cea mai proastă este ca nici măcar cu stiu ce fel de vârcolac este ! Tu i-ai văzut ochii ? Nu am văzut in viata mea așa ceva! spune el total afectat de cea ce am făcut , neîncrederea lui calcandu-ma pana si pe ultimul dram de rațiune . Ce întrebări sunt astea? Normal ca i-am văzut ochii , si frate nu am cum sa nu ma gândesc mereu la ei si la curentul ce ma străfulgerat când i-am privit.
-Jace, du-te dracu de pe capul meu si vezi-ti de treaba ! spun si trec pe lângă el ieșind afara .
Era întuneric , totul in jur arătând straniu , incepand sa se lese o ceata groasa.
Ma aplec si îmi pun mana pe pământ , închizând ochii fiind concentrat la cea ce este în jurul meu. Era atat de grozav sa te conectezi cu tot cea ce te înconjoară si sa poți călători cu mintea in orice colt a pădurii văzând si simțind absolut tot.
Încercam sa dau de Claire , care nu avea sa ajungă prea departe , având in vedere faptul ca nu cunoaște locurile, dar nu reușeam . Oare chiar o fi ieșit din pădure sau poate abilitățile mele își pierd din caracteristici?
O iau la pas prin pădure fiind concentrat pe tot ce este in jurul meu. Deja începeam sa ma agit , pentru ca sincer am senzația ca ceva este neregula.
-Asher ! aud cum ma striga cineva, eu intorcandu-ma automat vazandu-l pe Mason.
-Ash ! Claire a intrat pe teritoriul lui Carter ! spune acesta gâfâind , tragandu-si sufletul .
-Poftim! Cum dracu Mason ? Parca am spus sa o urmărești, sa ai grija sa nu intre in vre-o încurcătură, si tu ce ai făcut? strig la el prinzandu-l de marginea bluzei, aproape lunadu-l la bătaie.
-Erau prea multi! Daca interveneam , ma afundam mai tare ca ea! striga el încercând sa se scoată.
-Aaarrgggh ! mârâi nervos , impingandu-l acesta aproape căzând , eu încercând să-mi limpezesc mintea.
Daca Carter are norocul si se atinge de un singur fir de par din capul ei , jur ca il așteaptă o moarte in chinuri. Javra ordinara!
***
Mda! Adevărul este ca nu prea reușesc sa fac nimic bun cu cartea asta , si nici timp nu am prea avut sa postez ; si desigur as vrea sa va cer o părere despre ea si dacă sa continui sau nu!
Mulțumesc tuturor celor ce îmi citesc cartea si aștept părerile voastre legate de asta!