Dragă jurnalule,
Astăzi am fost de serviciu pe liceu. Nimic special, în afară că am uitat să îmi iau de mâncare.
Vorbeam cu Aris prin mesaje și i-am spus că nu am mâncare la mine, iar colegii mei vor veni de abia când eu voi pleca. Aris și-a spus părerile de rău, apoi am încheiat conversația. Jumătate de oră mai târziu Aris a venit să îmi aducă mâncare, ceea ce m-a bucurat enorm.
Când mi s-a terminat tura am plecat, iar pe drum m-am întâlnit cu un coleg de al lui Aris.
"La ora asta se vine la liceu?" L-am întrebat, știind de la Aris că ei intraseră cu o oră în urmă.
"La ora asta intru." A zis el, iar eu am rămas confuză.
"Nu intrai acum o oră?"
"Nu." A răspuns, apoi și-a luat rămas bun, grăbindu-se.
Îmi venea să țip de bucurie în mijlocul străzii. Aris a venit doar ca să îmi aducă de mâncare. Cum să nu iubești o asemenea persoană?