Dragă jurnalule,
De dimineață mama s-a purtat cu mine ca și cum nu s-ar fi întâmplat nimic, dar eu nu voi putea niciodată să uit cu cât dezgust m-a privit cu o seară în urmă.
Tata a vrut să mă ducă la liceu ca să vorbim. I-am pus mai multe întrebări simple, obișnuite. Ceea ce mă interesa era cum și-a dat seama că e bi.
"Pur și simplu am văzut că mă atrag băieții." A răspuns el simplu.
"Majoritatea oamenilor se sperie când văd că sunt atrași de persoane de același sex. Tu ai fost?"
"De ce, tu ai fost?"
"Da." Am recunoscut.
"Eu n-am fost. Și de unde ai auzit asta?" Am ridicat din umeri. Nu auzisem nicăieri. Am fost speriată și eram curioasă dacă este ceva normal.
"Prima iubire a fost fată sau băiat?" Această întrebare l-a pus pe gânduri. Se uita pierdut la drum, trupul lui fiind cu mine în mașină, dar mintea sa în alt loc. În acel moment mi-a fost teamă că vom face un accident, dar spre fericirea mea a revenit la realitate aproape la fel de repede cum a părăsit-o.
"A fost un băiat și asta e tot ceea ce trebuie să știi."
"Îi mai știi numele?" Am insistat.
"E tot ce trebuie să ști." A mai adăugat înainte să pornească radioul.
Îmi mai doream să îl întreb dacă a întreținut relații sexuale cu vre-un băiat, însă îmi era rușine să îl întreb asta. Aș vrea să pot fi la fel ca tata. El abordează orice fel de subiect fără rușine.