-Nu crezi că mă face grasă?
-Hannah! Cele trei fete exclamă exasperate.
-Ce? Ridică din umeri şi le priveşte revoltată, apoi se uită în oglindă. Cred că cea cu un singur umăr era mai drăguță. Se întoarse spre cuierul din cabina de probă.
-Asta ai zis şi acum 5 minute, ca apoi să o iei iar pe asta. Se plânse Emma căscând. Unni, m-am plictisit!
-Dacă voi deja ați reușit să vă găsiți rochiile, nu comentați! Taehyung trebuie să fie impresionat. Intră în cabină din nou, lăsându-le pe fete cu un oftat. Mereu pățeau aşa.
-Taehyung o preferă fără rochie, nu înțeleg de ce se mai chinuie atât pentru ceva ce oricum nu o să mai fie pe ea... vorbi Ji Ana privind la telefon.
Erau deja 3 zile de când Jimin şi băieții au plecat, iar singurul mesaj pe care îl primise, nu ea, ci Namjoon de la Jin, era că vor mai întârzia o zi. Și deși părea foarte bine, fetele plănuind o noapte albă a fetelor pentru a sărbători printre ultimele dăți libere ale lui Kate, intenția lor a fost schimbată de venirea neașteptat de rapidă a părinților viitoarei mirese.
-Crezi că se descurcă Kate? Hannah ieşi din cabină făcând o piruetă. Parcă mai bine asta.
-Cu pregătirile? Da. Mereu s-a priceput la ele. Plus că e acum cu părinții ei la restaurant. Mă bucur că au venit, sperăm doar să-l accepte pe Yoongi. Emma analiza rochia fetei. E destul de drăguță.
-Destul de? Hannah o privi pe fată cu o expresie nervoasă. Clar! Cealaltă e mai frumoasă.
-Ți-a trebuit să comentezi tu. Ji Ana o certă pe Emma, dar aceasta deja și băgase căștile în urechi.
-Pot să întreb de ce? Dacă nu par prea indiscretă...
-Ah, da. Adică nu pari indiscretă, se corectă Ji Ana. Ideea e că Yoongi le-a rănit o dată fata... şi Kate a avut o perioadă grea fără el. Trebuie să obțină iertăciunea de ei acum. Nu ne-ar mira ca părinții ei să se opună la nuntă.
-Am înțeles, mersi.
-Cu plăcere, Misa. Îi zâmbi fetei cu părul brunet şi vârfuri ombre în culori de roşu, uşor ondulat. Dar... Ji Ana se întoarse spre ea cu totul, expresia ei toată fiind un zâmbet curios. Deci, Misa, nu am prea avut timp, ținând cont că ai fost cu munca, dar tu eşti iubita lui Hoseok, nu?
Fata o privi atentă, apoi afirmă din cap cu un zâmbet blând, apoi analiză ceva de pe telefon.
-Perfect, Hoseok nu mai e sin... stai, tu erai cea de la telefon? Îşi aminti Ji Ana. Prietena din copilărie!
-Nu am zis niciodată că sunt prietena din copilărie... păru confuză, încă privind la telefon.
-Ştiu de la iubitul meu de asta. Deci, se trase mai aproape de fată, până ajunse față în față cu ea pentru a vedea e face. De când, ce şi cum? Nu acceptăm secrete!
-Mă simt ca la interogatoriu. Râse și tastă rapid pe telefon.
-Ce tot faci acolo? Rozalia se aplecă peste mâna ei doar pentru a se retrage imediat, albă la față. Zi-mi că nu ai pasiuni morbide. Își puse mâna la gură, înghițind în sec pentru a încerca să scape de senzația de greață.
-Nu. Ești ok? Misa o analiză pe cea palidă, punând telefonul lângă. Să ghicesc? Rău de sânge?
Ji Ana doar încredință din cap și luă sticla de apă din geantă.
-Ceva normal. Scuze, nu am vrut să vezi așa ceva. De asta nu e bine să tragi cu ochiul în telefonul oamenilor.
-Curiozitatea a omorât pisica. Totuși ce făceai?
-Muncă, e job-ul meu.
-Lucrezi cu morții? O privi încruntată.
-Da, fac spiritism. Replică sarcastică, apoi râse. Nu, sunt procuror, lucrez la un caz cu un ucigaș în serie. Ceea ce vedeai erau pozele de la locul crimei, vinovatul încă susține că e complet lipsit de vină.
-Cum de am eu norocul să dau numai de asemenea persoane și job-uri de genul? Își lăsă capul pe genunchi și se gândi la Jimin, spera că e bine și că avea să se întoarcă repede. Deja începea să-i fie dor de el.
-Cred că asta rămâne! Hannah ieși din garderobă cu o rochie mov închis, top în partea de sus, mulată pe piept, iar din brâu ușor evazată în valuri de voal, lungă până în pământ.
-Pe asta când ai luat-o? Emma își scoase căștile.
-Oh! Ji Ana așa de mult îți place că te-ai emoționat? Hannah făcu o piruetă, iar fată întrebată simți că amețește. Poza cadavrului mutilat nu avu un impact prea bun asupra ei. Își simți stomacul întors pe dos. Se ridică de pe taburetul de piele și plecă spre baie, reușind cu greu să-și stăpânească senzația de rău. Emma se ridică imediat și intră după ea.
-Ești ok?
-Rău de sânge. Poza Misei a fost ... Nu mai continuă, însă expresia ei dezgustată spunea totul.
- Acum cred că se înțelege de ce nu vrei să te uiți la filme horror. Dă-ți cu niște apă, mergi acasă cu Misa. Eu voi rămâne să o chinui pe Hannah în alegerea rochiei mele. Zâmbi drăcește bătând entuziasmată din palme.
-Tot verde? Ji Ana se mai calmă după ce-și dădu cu apă rece pe față, acum ștergându-și fața cu un șervețel.
-NU! Sări ca arsă fata. Nu . Fără verde. Aș arăta ca o plantă. Verde în cap, verde și rochia, nu. Vreau vișiniu sau roșu închis.
-Măcar așa s-ar explica de ce îi dai dependență lui Jungkook. Glumi Ji Ana și-și netezi părul cu palmele.
-Cine a zis...
-Toată ziua la companie ne-a umplut capul cu Emma mea ce face, că îi e dor de tine și apoi toată ziua e împiedicat și aerian. Ce exact ați făcut voi în excursie? Îi aruncă o privire perversă.
-Nimic. Zâmbi din nou, doar că inocent.
-Sigur. Te și cred pe cu...
-Fără mine? Faceți update la bârfe fără mine? Hannah se revoltă intrând după ele.
-Nu, nu. Se apără cele două.
-Hannah, nu-i așa că mergi cu mine să-mi iau rochie? Emma se prinse de brațul celei mai mari și o privi rugător.
-Dar ai zis că ți-ai luat una cu Jungkook. De ce mai vrei să alergi după încă una?
-Că-mi ești dragă? Se depărtă și-și așeză ochelarii.
-Și real? Hannah era deja imună la minciunile celei mai mici din grupul lor.
-Vreau să-l surprind și să-i iau un cadou, vine aniversarea noastră. Și cineva, nu dau nume, Ji Ana, s-a trezit să vadă poze cu oameni despicați și îi e rău acum. Ea merge acasă și noi mergem să-mi iau rochie. Explică repezită, tot făcându-i semne fetei. Deci haide!
-Aș putea să vin...
-Nu, nu, ținem la tine. Trebuie să mergi acasă și să stai cuminte în pat și să. Își puse mâna la gură. Să dormi. Să dormi până te simți bine.
-Te comporți ciudat. Ji Ana o privi suspicioasă, dar golul din stomac nu-i dădea pace și nici senzația care o amenința că va deveni prietenă cu baia nu o prea încânta să mai rămână. Ne vedem mâine seară la mine?
-Da. Ah, Misa a ieșit să vorbească ceva cu munca, a zis că e la mașină. Merge cu tine acasă. O anunță Hannah când ies din baie și rozalia o căuta pe iubita lui Hoseok.
-Ok. Ne vedem. Le îmbrățișă pe cele două și coborî pe scările de urgență, evitând mulțimea din mall.
Își aminti de Jimin și de prima lor întâlnire. Cine ar fi crezut că fantoma de pe scară avea să-i devină cel care îi fura inima? Nimeni, nici măcar ea. Zâmbi involuntar și-și continuă drumul până la parcare. O recunoscu pe Misa ușor, În fond cine mai era cu o mapă întinsă pe capota mașinii și vorbind despre nu știu ce semne ale unei răni.
-Misa! O strigă șoptit Ji Ana, ocolind mașina. Mergem?
-Imediat revin. Da, da, caută raportul medico-legal de necropsie și vezi acolo. Am înțeles. Misa închise telefonul și o privi pe fata care o aștepta încă în spatele mașinii.
-Imediat le strâng deci nu mai are de ce să-ți fie rău. Băgă toate foile în dosar și îi zâmbi călduros. Te simți mai bine?
-Da. Haide, Namjoon mi-a transmis că vine la mine și nu are cheia.
-Namjoon e iubitul tău? Fata se urcă pe locul pasagerului, punând dosarul în spate.
-Nu, e cel mai bun prieten.
-Oh, am înțeles. Și iu... Misa fu din nou întreruptă de vibrațiile telefonului ei. Scuze, tot munca. Trebuie să răspund.
-E în regulă.
Drumul până acasă fusese tăcut în general, Misa tot explicând despre ceva ce Ji Ana nu era capabilă să înțeleagă, jumătate fiind termeni medicali și juridici, apoi nici nu-și bătea capul, nu era deloc curioasă despre ceea ce se întâmpla, mai ales că asta implica omor și sânge. Coborî din mașină și îi zâmbi lui Namjoon, care o aștepta sprijinit de poartă, tastând pe telefon.
-Namjoonie! Se entuziasmă fata, văzându-l pe acesta arănjat. Părul era dat într-o parte, purta un costum negru și pe sub o cămașă albă, desfăcută la primii doi nasturi. Unde te duci așa de elegant?
-Veneam să te văd pe tine, trebuia să fiu prezentabil,nu? Îi făcu cu ochiul și o îmbrățișă.
-Nu, serios acum.
-Ți-am semnat actele pentru idiot. Lăsă propoziția cu subînțeles, ea înțelegând. Pari cam palidă totuși, ce e?
-Vina mea, a văzut niște poze nu tocmai frumoase. Misa se scuză din nou, alăturându-se când Ji Ana deschise poarta.
-Iar tu ești? Namjoon descuie ușa de la intrare și le face semn fetelor să intre.
-Hyuk Misa, îmi pare bine. Întinde mâna spre acesta, strângând-o ferm.
-Kim Namjoon, de asemenea. Intră în living și se așează pe canapea, în timp ce Misa luă loc pe unul dintre fotolii. De când grupul lor se mărise, casa ei suferi câteva schimbări. Acum erau locuri suficiente pentru toți membrii, atât în living cât și în bucătărie.
-O să vă pregătesc ceva pentru cină. E vreo preferință anume? Ji Ana se opri înainte de a intra în bucătărie, luând telefonul din buzunarul gecii de piele.
-Să înțeleg că faci mâncare tu? Doar te simțeai rău. Misa o privea curioasă, desprinzându-se din a tasta pe telefon.
-De obicei otrăveşte oamenii, dar mai are şi momente bune. Namjoon se întinse după telecomandă.
-De asta mănânci mereu la mine? Dacă nu-ți convine, comandă mâncare!
Fata se puse lângă el pe canapea şi se uita absentă la cum schimba programele. Se sperie când Namjoon se aplecă brusc peste ea, dar doar pentru a lua telefonul din mâna ei.
-Ya! E al meu, ce faci?
-N-am baterie. Ridică din umeri apoi tastă ceva pe acesta. Ar trebui să îți pui parolă pe el, nu ai de unde să şti pe mâna cui poate ajunge.
- Da, da. Ce faci totuși? Îi trase mâna mai jos pentru a vedea. Serios Namjoon? Îşi încrucișă brațele la piept şi se uită urât.
-Dacă privirea ar putea ucide, ei bine, înțeleg acum. Misa se amuză de cea care mai avea puțin şi îl bătea pe băiat.
-Ar însemna să fiu mort de vreo câțiva ani. Gata! 90 de minute. Îi dădu telefonul la loc.
-Pizza? Misa îşi blocă telefonul şi li se alătură pe canapea.
-Salvarea eternă! Afirmă Namjoon şi începe din nou să schimbe programele. Nu au nimic bun la tv...
-Deci, Misa, Ji Ana se întoarse spre ea şi se urcă cu picioarele pe canapea, stând turcește, nu am avut timp la magazin să vorbim. Deci, pot să te întreb câteva chestii?
-Credeam că am scăpat de interogatoriu.
-De ea nu scapi niciodată, e ca o lipitoare. Până nu află tot nu se lasă. Nu mă mir că te-ai îndrăgostit de unul din agenții s... Ji Ana îi făcu semn din privire să tacă, iar el înțelese mesajul. Agenție, din agenție. Se corectă imediat.
-Agenții secreți ai Coreei voiai să zici? Misa le zâmbi, abținându-se să nu râdă de expresia uşor speriată a lui Namjoon.
-Ce? Cei doi o priveau uimiți. Tu...
-Ştiu de Hoseok şi de restul doar am bănuit, ca să-ți răspund la curiozități: îl cunosc pe Hoseok de când eram mici, ai noștri ne-au crescut împreună.
-Cum adică împreună? Ji Ana îşi lăsă capul într-o parte.
-Sunteți frați? Vorbele lui Namjoon le determină pe fete să-l privească cu gura deschisă. Erau mute, aşa că niciuna nu spuse nimic. Misa îşi scutură capul şi apoi izbucni în râs, în timp ce Ji Ana îl lovi în joacă pe tânăr.
-Adică eram vecini, mama mea era mereu ocupată cu munca şi tata era în delegații, bunica lui Hoseok a fost cea care m-a crescut mai mult. Explică încă râzând.
-Asta are logică. Namjoon afirmă gânditor. Chiar are! Dar tu ce eşti mai exact, căci văd că eşti ocupată destul de mult.
-Sunt procuror, scuze dar cazurile nu prea aşteaptă. Nu am de ales. Ridică din umeri, apoi îşi prinde părul într-un coc dezordonat. Crezi că aş putea primi un laptop sau folosi? O privi rugătoare pe fata care o privea încă mirată.
-Sigur, Namjoon vezi că-l am... sau stai. Mă duc să-l iau eu. Ultima dată era să-l scapi pe scări. Ji Ana se ridică iar când să pășească jos din canapea o mișcare bruscă a ceva de lângă masă o făcu să țipe, alertându-i pe cei doi.
-Ce e? Namjoon o prinse de mână pentru a se echilibra, iar Misa prinse geanta ei, scoțând un obiect mic şi negru.
-Ceva e lângă masă. Spuse speriată, în timp ce Namjoon se ridică să cerceteze.
-Dar e doar Miso. Ce te-ai speriat aşa? Băiatul ridică ghemotocul de blană de pe jos.
-Ai o pisică! Exclamă entuziasmată Misa şi se întinde spre el. Iubesc pisicile. Am una acasă, ce e?
-E băiat, el e Miso. Ji Ana luă puiul în brațe și-l mângâie pe spate, acesta torcând imediat.
-Miso? De ce?
Fata întoarse pisicul cu fața spre ea, ridicându-i încet capul.
-Ah! Chiar că zici că zâmbește. Pot să-l iau să mă joc cu el? Misa se întinse spre pisic și-l luă. Prima dată fusese speriat, apoi începu să se alinte sub mângâierile fetei.
-Merg după laptop, revin. Fata se ridică și plecă spre cameră. Profită de ocazie și își schimbă și hainele cu unele mai lejere. Luă un tricou larg și o pereche de pantaloni de trening, își prinse părul într-un coc eșuat și coborî spre living cu laptop-ul în brațe și căștile telefonului.
-Poftim! Îi întinse acesteia obiectul negru și apoi luă pisicul, doar pentru ca acesta să sară în brațele lui Namjoon. Trădătorule! Îl certă în joacă și-l mângâie pe cap. Totuși, până când vine pizza aia, cine vrea salată?
-Prea sănătoasă, nu-i bună. Glumi tânărul jucându-se cu Miso, iar Misa era din nou conectată în ale ei.
-Păi bănuiesc că eu! Își luă telefonul și căștile și plecă în bucătărie. Nu îi era foame, dar cum cei doi erau ocupați, avea nevoie de un lucru care să o distragă.
Porni muzica și începu să danseze prin bucătărie în timp ce tot făcea drumuri de la frigider la masă pentru a scoate legumele. Nu erau multe, Însă ea era persoana care făcea o salată în 30 de minute, doar pentru a trage de timp și a avea activitate.
-Tell me why , wae mami mami.... lion heart. Ups! În dansul ei prostesc lovi masa, dărâmând de pe marginea acesteia două linguri. Se aplecă să le ridice, apoi frecă locul lovit. Încă o vânătaie. O să faci colecție Ji Ana, felicitări! Vorbi singură și apoi se plesni peste gură ca să tacă.
-Semnele mele nu-ți mai ajung? Ji Ana tresări speriată când cine îi scoase o cască și îi șopti la ureche.
-Ce naiba? Nu veneai mâine abia? Întrebă surprinsă, fiindcă încă cu spatele la el. Visez? Se trase de obraz. Nu. Doare deci sunt trează.
Mâinile lui Jimin i se așezară pe talie, îmbrățișând-o pe la spate, stând cu bărbia pe creștetul ei.
-Mi-a fost dor de tine, așa că am venit mai devreme.
-Ești bine? Ji Ana se întoarse spre el, analizându-l atentă. Părul lui era ușor ud, probabil își făcu baie înainte, bluza îi era largă iar mâinile ușor acoperite de lungimea mânecilor, ceea ce ea găsea drăguț. Nu avea răni, era bine, putea sta calmă.
-Nu. Jimin o privi atent, cu o expresie supărată. Ea imediat se alarmă, luându-i palmele în ale ei și privind agitată.
-Unde te doare? Se aplecă pentru a privi în spate, degeaba, nu putea vedea. Îi venea să-i dea jos bluza doar pentru a găsi rana.
-Aici. Indică cu degetul arătător spre buze. Se simt singure și le-a fost dor și te vor. Se alintă aplecându-se spre ea, țuguindu-și buzele.
Tânăra îi prinde chipul în palme și-și presă buzele de ale lui. Nu putea minți nici ea, îi fusese dor de el, chiar devenise dependență.
-Bine am revenit acasă, iubire. Jimin îi șopti la ureche și o îmbrățișă.
-Bine ai revenit teafăr. Se prinse de el și-și afundă capul în pieptul lui, parfumul lui îi inunda acum simțurile.
-Jagy! Un strigăt din living le strică momentul celor doi îndrăgostiți, care se despart și se îndreaptă confuzi spre sursă.
-Ce... Ji Ana tăcu imediat ce văzu cine era vinovatul.
Hoseok intră energic în casă, mergând direct spre iubita sa și luând-o în brațe, dezechilibrându-se amândoi, căzând pe canapea, peste foile ei întinse. Se prinse de ea și-și frecă fruntea de a ei, fiind bucuros că o găsi acolo.
-Ho... Nu apucă să-i zică nimic că băiatul o sărută repezit și apoi îi zâmbi. Era alintat, era prima dată când Ji Ana îl vedea reacționând în preajma iubitei sale, pe Aae Mi excluzând-o total din această categorie. Se ridică apoi, stând într-o poziție decentă pe canapea, zâmbindu-și reciproc. Misa își ignora telefonul care îi suna, iar Hoseok pe restul din cameră, năpustindu-se asupra buzelor ei.
Jimin o trase pe Ji Ana de acolo, intrând la loc în bucătărie și închizând ușa în spatele lor, privindu-se amândoi serios, apoi izbucnind în râs.
-Iubirea asta. Oftă Jimin și o luă din nou în brațe pe iubita sa. Deci fetele te-au trimis acasă până la urmă?
-Hm? Ah! Abia acum mi-am dat seama de ce insista Emma să merg acasă. Hoțule ce ești, puteai să mă anunți. Îl lovi superficial și se duse spre salata ei. Namjoon unde e, căci nu l-am văzut acolo, acum.
-A ieși cu Jin la o întâlnire. Răspunse în timp ce se așeză pe cel mai apropiat scaun de lângă ea.Ce faci acolo ?
-O salată, până vine comanda am zis să fac ceva. Ți-e foame? Îl privi scurt, admirându-i zâmbetul apoi se întoarse la a felia ardeiul.
-Da. Aprobă îndreptându-și spatele.
-Termin imediat salata. Adăugă legumele feliate în bolul de sticlă și le adăugă sare.
-Nu mâncarea aia. Se strâmbă Jimin la ea, se întinde și o prinde de mână, fiind acum lângă el. O trage spre el mai mult, Ji stând acum pe coapsele lui. De asta îmi e foame! Zâmbi pervers înainte de a o săruta. Ea îi răspunse imediat, trecându-și brațele după umerii lui, mângâindu-i părul în timp ce el adâncea sărutul.
O vibrație din buzunarul fetei îi făcu să se despartă la ceva timp după. Analiză numărul atentă, însă nu-l cunoștea. Jimin îi făcu semn să răspundă. Mereu când vedea numere străine, simțea un gol în stomac. De la moartea lui Subin rămase traumatizată, uneori vrând să arunce telefonul cu totul.
-Alo? Întrebă după ce-și drese vocea și respiră adânc.
-Bună seara! Seon Ji Ana? Vocea bărbatului era necunoscută.
-Da. Afirmă privindu-l pe iubitul ei curios.
-Sunteți acasă?
Îi luă câteva secunde să se decidă ce răspunde. Era cu Jimin, nu avea ce să pățească.
-Da? Enunțul ei deveni întrebare.
-Atunci vreți vă rog frumos să răspundeți la interfon? Sunt cel care livrează pizza.
*****
Hei voi, și eu pe aici. Fără plopi și fără alte suspansuri și atentări la viață etc. Sunt cuminte, încă, încăăă. Vai, deci mai sunt 2 zile și începe chinul din nou. Ura mie! Sunt entuziasmată ( + un pumn întreg de ghilimele).
Aștept părerile și vă pup!