# DEMONICBLACKCAT - MAMA
Mama mă urăşte.
Este o idee destul de terifiantă pentru un copil de şapte ani, dar întotdeauna a fost evident pentru mine. Mama mă urăşte, mă detestă, tânjeşte după moartea mea, iar eu o doresc pe a ei.
Niciodată nu mă tratează ca pe o fiică. Ziua, refuză să îmi cumpere haine drăguţă pe care şi prietenii mei le deţin. Îmi refuză ajutorul în bucătărie. Nici măcar în casă nu mă lasă să stau. Zilnic îmi spune: "Mergi şi te joacă afară, Băiete. Nu veni acasă. Nu vreau să te văd în casă."
Noaptea, întotdeauna mă forţează să mănânc mai mult decât vreau. Carne de pasăre, porc, brânză. Alege mâncarea care îngraşă şi mă forţează să înfulec. Apoi, mereu stă şi se asigură că nu vărs tot după. Toată această mâncare mă face grasă şi niciodată nu mă simt drăguţă. Niciodată nu o să fiu drăguţă.
Am părul blond deschis, dar mama nu mă lasă niciodată să îl cresc. Când am început să cresc şi să am sâni şi rotunjimi, a încetat să îl mai taie scurt şi pur şi simplu m-a ras în cap. Şi ea are părul blond, cred că e geloasă deoarece părul meu este mai deschis şi într-o condiţie mai bună. Cred că e geloasă pe mine pentru că sunt cea mai drăguţă din familie. Cred că e geloasă pe mine pentru că tatăl meu îmi acordă doar mie atenţie, nu ei.
Şi mama mea, mizerabila, diabolica mamă, ea niciodată nu îmi permite să îmi ating potenţialul. Cântatul nu este permis. Dansul nu este permis. Tot ce mă face să mă simt bine nu este permis. Mă îmbracă cu cele mai urâte şi băieţoase haine pe care le găseşte, apoi mă plimbă prin vecini. Privirea celorlalţi este plină de compasiune şi singurul lucru pe care îl pot face e să îmi plec capul şi să suport jena.
Până aici...
Îmi privesc capul chel şi hainele urât mirositoare şi mă decid că am suportat destul. Într-o zi, mama vine în camera şi mă obligă să ies şi să mă joc afară, însă eu sunt deja pregătită să îi servesc pedeapsa. Apuc cuţitul şi îl împlânt în inima ei. Îl scot, apoi, şi îi tai părul. În timp ce se prăbuşeşte, în timp ce şuviţele ei blonde se amestecă cu sângele roşu, mă simt uşurată. Mă simţit eliberată, pot fi în sfârşit persoana care trebuie să fiu.
Culeg o şuviţă de păr şi mi-o apropii de cap. Zâmbesc în timp ce îmi imaginez cum trebuie să te simţi când ai părul lung.
Tatăl meu înţelege situaţia. Întotdeauna m-a iubit mai mult decât a făcut-o mama. Mă ajută să ascund cadavrul, apoi mă învaţă cum să fiu femeia care ar fi trebuit să devin acum mulţi ani. Părul începe să îmi crească şi el îmi permite să îmi cumpăr haine drăguţe.
Într-o noapte, în mijlocul odihnei mele, tata vine în camera mea şi se aşază lângă mine. Mâna i se strecoară pe sub haine, iar eu îi simt respiraţia pe gâtul meu. Îşi introduce "lucrul" în gaura dintre coapsele mele.
- Întotdeauna am ştiut că eşti o fetiţă drăguţă, îmi spune el. Bine că ai omorât-o pe mama ta. Acum nu mai e prin preajmă pentru a te proteja.