Renașterea venea cu sacrifici, cu vărsare de sânge și cu durere.
Pământul trebuia să plângă, marea să se răzvrătească, spumegând, întunericul trebuia să înghită.
Mormântul cerea sânge, iar eu i-am dat.
Zece viței se înecaseră în amurg, șapte copii au fost spânzurați în pădure, toate astea ca eu să pot renaște.
Diavolul îmi întinse brațul și mă ridică din somn. El îmi devinse tată, iar imperiul său mi-era castelul.
Ochii care mă priveau, arzând, scriseseră destinul pentru mine. Îmi oferise un nume și o soartă demnă.
"Eva, tu ești moștenirea mea!"