Orele se terminase destul de repede și mă întorc acasă cu prietenul meu, cu Mihai unicul și cel mai bun prieten.
Orașul în care stau este așezat lângă o pădure întunecată în care nu am pus piciorul vreodată.
Mihai: Haide prin pădure!
Eu: De ce? Nu, ești nebun.
Mihai: Haide așa putem ajunge mai repede acasă. Ce este îți este frică?
Eu: Da ,cine știe ce poate fi în pădurea aia.
Mihai: Să nu îți fie. Nu este nimic în pădurea aia. Haide fricoaso!
Eu: Nu sunt fricoasă!
Mihai: Atunci hai cu mine.
Pășind încet intru în pădure după Mihai, am făcut cea mai mare greșeală. O să ne omoare pe amândoi.
Pe la jumătatea drumului se auzeau pași în pădure și nu doar de la noi. Un zgomot puternic îmi bagă spaima în oase.
Mihai: Ce se aude?
Eu: Este aici! O să ne omoare pe amândoi.
Mihai: Ce vorbesti? Cine este?
Mă uitam la Mihai și rămăsese blocat se uita cu teamă în spatele meu de parcă a văzut........ un criminal.
Mă întorc și eu știind că o să regret. În fața mea se afla un băiat destul de înalt cu două topoare în mână. Aici este sfârșitul meu.
Criminalul: Hei!
Eu: Mihai fugi!
Mihai: Nu o să te las aici!
Criminalul: Mai bine ți-ai asculta prietena.
Cu lacrimi in ochii și cu frică în el, Mihai a rupt-o la fugă.
Rămăsesem singură cu criminalul. Mă analiza din cap până în picioare.
Eu: Haide fă-o!
El: Ce anume?
Eu: Omoară-mă! Nu de asta ești aici?
El: Ești mai frumoasă de la apropiere dar și mai fricoasă.
Eu: Cum ar trebui să mă comport în prezența ta? Totuși ești un criminal.
El: Fetițo sincer nu știu ce am văzut în tine așa de special. Te urmăresc de anii buni și pari slabă, jalnică și mică fără nicio putere.
Eu: Lasă-mă să plec!
Se apropia de mine tot mai mult și îmi șoptește la ureche "niciodată".
Eu: Ești nebun stai departe de mine!
Fug de el și intru și mai adânc în pădurea întunecată ne știind unde sunt sau cum pot ieși de aici.
Mă opresc la un moment dat lângă un copac pentru a mă putea odihni. Ridic privirea pentru o clipă și îl văd în copac uitându-se la mine.
El: Poți fugi dar nu te poți ascunde.
Sare din copac în fața mea.
Eu: Ăsta este sfârșitul! Adio lume crudă oricum nu mai plăcut niciodată.
Scoate toporul și îl aruncă pe jos. Ce?!
El: Dacă aș fii vrut să te omor aș fi făcut-o de mult.
Eu: Atunci de ce ești aici? De ce încă te ți după mine?
El: Pentru că în toți ani în care am stat și te-am privit mi-am dat seama că noi doi suntem asemănători.
Eu: Noi doi? Asemănători? Te rog, tu ești un criminal iar eu sunt doar o fată obișnuită mai bine spus o victimă. Nici măcar nu iti știu numele.
Mă apucă de talie și mă trage spre el.
El: Toby. Ticci Toby. Încântat să te cunosc Aylin.
În clipa aceea mă făcusem toată roșie.
Eu: Toby........
Toby: Da?
Eu: Îmi poți da drumul acum.
Toby: Aaaa scuze.
Eu: Trebuie să plec. Este neobișnuit ce se întâmplă.
Toby: Așa este când faci cunoștință cu un criminal.
Eu: Nu este asta.
Toby: Atunci ce?
Eu: O să plec. Nu te gândi la asta. Sunt ciudată.
Îmi dă părul de pe fața și se uita fix în ochii mei.
Toby: Nu ești ciudată ești diferită la fel ca mine.
Mă conduce spre ieșirea din pădure și plec. Uitandu-ma în spate la el părea chiar drăguț.
Lucrul neobișnuit la care mă refeream nu era faptul că întâlnesc un criminal ci faptul că mă îndrăgostesc de el.