Când vrei să scapi de certrile părinților , balconul pare cel mai bun loc de refugiu. Stau închisă pe balcon de mai bine de jumătate de oră și aștept ca certurile părinților să se termine.
Uneori mă întreb de ce nu puteam avea o familie unită și fericită. Poate pentru că munca ocupă majoritatea timpului în familia mea.
Revin cu gândul înapoi pe Pământ la cartea mea plictisitoare. O piatră a ajuns în brațele mele. Nervoasă că cineva îmi întrerupe lectura , mă aplec usor peste balcon.
-Ethan... îmi scapă mai mult șoptit numele brunetului care rânjește în copacul care duce la geamul meu.
-Ce bine sună numele meu pe buzele tale iubito.
Am tremurat ușor la apelativul folosit de Ethan și am adoptat o privire serioasă.
-Ce cauți aici ? Întreb cu voce stinsă fiindu-mi oarecum frică de răspunsul primit.
-Ma plimbam pe alee când te-am văzut scufundată în lectură și am zis să îți fac o vizită. Îmbracă-te , mergem să ne plimbăm.
Parcă era o vizită.