Profitand de pregătirile pentru încoronarea împărătesei, Eliot reușise să se strecoare în camera ei unde a găsit cartea cu vraja descrisă de Anabelle împreună cu ramașițele poțiunii de care Vivienne nu a mai avut nevoie. Băiatul le adunase pe acelea, având grijă să țină minte unde era cartea și să lase totul în aceeași ordine în care le găsise.
Ceilalți membrii ai familiei Adsee erau împrăștiați prin palat. Katherine și Adrian le conduceau pe surorile lor la căruțe în timp ce Erik și Jeremy se gândeau la un plan de luptă, aceștia fiind în camera celui mai mare, deasupra unei mese pe care era întinsă o hartă a structurii palatului. Totul depindea de sincronizare.
-Fetele mele! -strigă împărăteasa Vivienne către Isabelle și Anabelle, care se îndreptau spre Erik și Jeremy să afle care era planul lor.
-Înălțimea voastră. -Isabelle se înclină în formă de respect, Anabelle copiind-o imediat.
-Oh, nu este nevoie de astfel de formalități! -exclamă Vivienne deși se vedea în ochii ei cât de mult îi plăcea să fie adresată astfel, chiar de către proprii copii. -Anabelle ai putea să te duci și să cumperi câteva buchete de trandifiri, cei mai frumoși pe care îi găsești? -femeia îi dădu fetei de 10 ani o pungă cu monede de aur, mai mult decât era necesar pentru cumpărarea unor flori. Fetița se uită către sora ei care dădu din cap aprobator, semn neperceput de Vivienne.
-Bine mama. O să vin imediat! -promise fata după care plecă alergând către florărie. Nu se va intoarce prea curând având în vedere că aceasta era aproape de ieșirea din cetate.
-Acum, Isabelle ai putea sa mă însoțești? Nu am mai vorbit de mult doar noi două. -fără să aștepte răspunsul fetei, împărăteasa a trecut pe lângă prințesă care trebui să o prindă din urmă.
-Într-adevăr, înălțimea voastră.
-Oh! Ce ți-am spus eu mai devreme? -o bătu pe fată pe umăr dar aceasta nu spuse nimic. -Ce crezi de prințul Leon?
Desigur... Prințul Leon, moștenitorul tronului regatului Abaylath, situat lângă ocean, un punct maritim și economic important, în special datorită poziției sale strategice de unde s-ar putea începe cucerirea continentului vecin. Desigur, încă mai dorea teren, Vivienne nu se sătura cu ce avea. Dar în același timp, Isabelle știa de sentimentele lui Katherine față de acest prinț. Era îndrăgostită de el după ce acesta a venit la un turnir la aniversarea ei de 14 ani, el având 17 pe atunci.
-Prințul Leon este un foarte bun călăreț și vânător, precum este așteptat din partea înălțimii sale. A fost antrenat de la naștere să mânuiască sabia, cunoștințele sale ca marinar și negustor fiind recunoscute si lăudate după navigările sale pentru a crea alianța celor trei roze.
'Cele trei roze' erau trei regate mici printre care și Abaylath, fiecare având ca însemn un trandafir, alb, roșu și albastru. Cu toate că erau de mici dimensiuni, regatele se evidențiau prin diferite trăsături.
Regatul Kalissa, sau cel al trandafirului albastru, era izolat între munți însă avea cel mai bun metal pentru arme, multiple mine de aur și cea mai pură apă dintre toate.
Și regatul Ariagan, care avea ca simbol trandafirul alb, era o națiune condusă de femei, bărbații fiind cei care făceau treburile casnice. Majoritatea femeilor erau vrăjitoare, iar cele care nu erau aveau grijă de puii de dragoni. Da, era țara dragonilor. Dar nu numai atât. Locuitorii din Ariagan aveau toți o conexiune cu animalele, făcându-le până pe cele mai sălbatice să li se supună, sau pe cele mai supuse să se asmută împotriva stăpânilor lor.
O alianță prin căsătorie cu Leon nu numai că i-ar oferi acces lui Vivienne la ocean prin Abaylath, dar ar obține și resursele celorlalte regate... Dacă nu s-ar răscula împotriva ei.
-Isabelle-femeia se opri în loc după ce îi rosti fetei numele- o alianță cu prințul Leon ar fi favorabilă cauzei noastre de a uni lumea sub un singur conducător. Astfel, nu ar mai fi răscoale, foamete, lupte interne...
-Și înălțimea voastră ar fi persoana perfectă să conducă. -cuvintele erau ca otravă pe limba Isabellei dar trebuia să pretindă că era de partea ei.
-Mă bucur că înțelegi draga mea... Peste două săptămâni un escadron și fratele tău Jeremy te vor însoți către Abaylath. Ofera-le opțiunea de a se preda pașnic dacă nu... țara lor va fi spulberată.
-Si alianța? -întrebă fata, nearătând nici un semn de împotrivire chiar dacă în interior fierbea de furie.
-Ești o vrajitoare și un soldat puternic, draga mea. -traducere... Elimină-i dacă se opun.
-Desigur, înălțimea voastră.
----------
-Vrea să atace Abaylath? -strigă Katherine când află de la Isabelle cele întâmplate. Toți erau adunați în camera lui Erik, în jurul mesei unde planul era pregătit. -A luat-o razna complet?
-Shh! Cineva o să te audă dacă continui să țipi așa! -o certă Erik punându-i mâna peste gură, doar ca să o ia repede înapoi dezgustat- Ew! Mi-ai lins mâna.
-Nu trebuia să o pui la gura mea. Bucură-te că nu te-am mușcat. -fata dădu din umeri, lăsând remarca la o parte. Adrian le atrase atenția celorlalți asupra planului.
-Vom rezolva problema cu Abaylath după ce o eliminăm pe Vivienne. Eliot?
-Am găsit resturi ale poțiunii folosite pe tata - baiatul arată fiolă găsită - cartea era tot acolo. La o verificare se poate găsi și demonstra în fața curții vinovăția ei.
-Noi nu o să o aducem în fața curții pentru un proces. - Isabelle se apleca cu mâinile peste masă, părul ei negru căzându-i în față. Ea se uită la fiecare persoană prezentă acolo, asigurându-se că are atenția lor. - O vreau moartă! Șarada asta a durat prea mult!
-Dar... Ea e mama noastră- vocea timidă a Anabellei îi atrase atenția Isabellei, care dădu din cap la vorbele ei.
-Femeia aceia este orice, dar nu o mamă Anabelle. Trebuie să dispară. -fata mai mică nu a mai avut ce să zică, sau sa facă decât să fie de acord cu frații si surorile ei mai mari. -M-am făcut clară, Jermey?
Toți ochii se îndreptără către fratele Isabellei, acesta încleștându-și mâna în jurul mânerului sabiei.
-Ea a fost cea care a pus la cale asasinatul tatei, lui Percival si a lui Asher. Nu pot ierta o astfel de crimă.
Astfel au început pregătirile.
-Isabelle trebuie să creezi un Cerc de Izolare. -Erik i se adresă fetei care îl privea întrebător, acesta incepând să explice- Vivienne este o vrajitoare puternică, chiar dacă ai încerca să-ți combini puterile cu ale Anabellei, ea tot v-ar depăși. Singura modalitate de a ne asigura că o vom putea doborî este dacă îi vom tăia legătura sa cu magia.
Un Cerc de Izolare este o magie foarte puternică limitată într-o anumită zonă. Odată intrat in această zonă un vrajitor sau vrăjitoare va fi lipsit de magie, în alte cuvinte transformat într-un muritor normal. Dar această magie este limitată, dacă vrăjitorul părăsește zona de acțiune, puterile îi revin.
-Bine, în regulă, o voi face. Orice să o dobor pe vrăjitoarea aia. -exclamă fata, dar Erik își scutură capul la ea.
-Înțelegi ce presupune asta nu?
Cum să nu? Atâta vreme cât și ea va fi în cerc, nici ea, nici Vivienne nu vor avea magie.
-Nu sunt proastă! Normal că înțeleg! Tot ce trebuie să fac este să-i tai gâtul vrăjitoarei înainte de a-și da seama ce se petrece. Tu de ce crezi că mă dădeam bine pe lângă ea? Sau ai uitat, frate, că și eu am fost în acel incendiu? - cuvântul frate era aproape batjocoritor la adresa strategistului care nu anticipase ca cuvintele sale sa o indigneze pe fată într-atâta.
O mână coborî pe umărul fetei ce începuse să tremure de mânie, imaginea focului si a fraților ei luptându-se, trecându-i prin fața ochilor.
-Isabelle, relaxează-te. -vocea îi aparținea lui Adrian. -Va plăti pentru ceea ce i-a făcut familiei tale. -o reasigură, întorcând-o către ceilalți adunați de față. -Nu ești singură. Te vom ajuta. Cu toții.
-Păi dacă criza aceasta a fost depășită... -începu Katherine care le dădu un zâmbet plin de rea intenție celor adunați, însă era direcționat către Vivenne- Cred că am locul perfect pentru stabilirea cercului. Credeți-mă... O să fie pură poezie!
Doar cuvintele ei îi făcuseră pe cei de față să tremure. Când au auzit de locul stabilit de fată trebuiau să-i dea dreptate.
Un cerc complet al faptelor, totul se va încheia unde a început.