” Consecințe ”
Max povestește:
Am stat toată noaptea lângă ea, n-am dormit o clipă și capul îmi este îngreunat și ochii îmi sunt atât de obosiți. Îmi arunc privirea în căutarea telefonul meu și-l apuc nesigur. Este 03:00 iar el sună așa târziu. Kevin e cel care mă apelează și ezit să-i răspund, știu mă va întreba unde sunt, dacă Maria e cu mine și ce am făcut. Nu vreau să vorbesc după cele întâmplate. E doar vina mea pentru că am acceptat să mergem în club, puteam să stăm acasă la un film toți patru, așa nici Maria nu mai trecea prin momentul ăla îngrozitor. Jur, nenorocitul ăla nu va ieși bine din treaba asta, nu va ieși nici din mâinile mele. A fost pentru prima oară când am văzut-o atât de speriată și a plâns în fața mea cum n-a făcut niciodată. Dincolo de fata impulsivă dar totuși fragilă și mică se află de fapt un suflet sensibil, ușor de rănit. Stă ghemuită în pat și deși doarme o mai pot auzi suspinând din când în când. În cele din urmă mă ridic de pe scaun la propriu amorțit și ies pe hol ca să pot răspunde la telefon fără a o trezi.
” Da? ” spun în șoaptă și deja n-am habar ce-i voi spune în legătură cu Maria. Mintea mea e prea vraiște pentru a inventa o minciună bună.
Sunt așa amețit, bulversat de situație încât primul lucru care îmi vine în minte este să-i spun că Maria nici nu-i cu mine, dar nu l-aș putea minți. Deja situația în sine e de rahat, ce-aș rezolva dacă aș adăuga o minciună?
” La naiba, Max Browns, unde naiba ești? ” mă întreabă oarecum speriat și mă sprijin de peretele opus. Îmi las capul pe spate ca mai apoi să oftez lung.
” Calmează-te omule, sunt acasă. ” Spun cu o greutate cum n-am mai întâlnit-o și deja îl aud bufnind. Zgomotele din jurul lui mă fac să cred că el ar fi într-o mașină.
” Unde acasă, omule? Maria a dispărut, nu răspunde la telefon… Am căutat-o peste tot. A plecat, a dispărut, nu mai este din momentul în care a mers la baie și apoi ai dispărut și tu ca prin minune, zi-mi, te rog că e cu tine! ” ordonă și-i pot simți disperarea din voce.
” E cu mine. ” Reușesc să spun și-mi trec o mână prin păr. Sunt agitat, al dracului de agitat și asta pentru că mă simt atât de vinovat. Eu pentru că am decis să mergem în club când pur și simplu puteam face altceva.
” Serios? Și nu puteai să răspunzi la telefon pentru că ne-am făcut atâtea griji, telefonul ei era închis. Am înnebunit la propriu mai ales Emma care era așa disperată, ne-am speriat, nu era nici acasă, nicăieri Max. ” spune nervos și știu, dacă eram în fața lui probabil fața mea cerea pumni și palme.
” Kevin, vorbim mâine, sunt obosit și stați calmi, Maria e bine. ” Reușesc să spun și mă sprijin iar de perete. Vreau liniște, vreau să dorm, aproape scâncesc ca un copil când nu primește acadeaua și casc lung ducându-mi mâna la gură. Sunt așa frânt și praf și la propriu și la figurat.
” Bine, vorbim mâine. O să ți-o iei grav de tot Browns, am să o pun pe Emma în seara asta să-și facă unghiile pentru lupta de mâine. Aveți grijă! ” spune și închide. În sfârșit somn. Deschid ușa și o pot vedea pe Maria agitându-se și vârcolindu-se în mijlocul patului. Plângea așa că m-am grăbit spre patul unde se afla ea și m-am lăsat în genunchi pe saltea ca mai apoi s-o cuprind cu ambele brațe și ea să tresară. ” Shht,liniștește-te! ” i-am spus și am sărutat-o pe creștet. Tremura și suspina ca mai apoi să-mi cuprindă brațul cu ambele ei mâini mici.
Se ridică ușor și se lasă pe mine ca mai apoi eu să-i cuprind trupul cu ambele mâni și s-o trag mai aproape. Nu spune nimic deși are ochii deschiși, știu încă nu vrea să vorbească. Am dat pătura deoparte și i-am făcut loc printre perne ca mai apoi să mă așez lângă ea. S-a mutat mai aproape de mine și și-a așezat capul pe pieptul meu strângându-mi tricoul într-un pumn. Mi-am mutat brațul jucându-mă cu o șuviță de păr. Stă ghemuită la pieptul meu și deși are ochii deschiși știu că este obosită. Tot ce s-a întâmplat m-a terminat pe mine fizic și psihic dar păi pe ea. Mi-am pus mâna stânga pe pieptul mea iar ea mi-a atins pielea firav. A tras linii de sus în jos pe pielea mâinii mele și făcea cerculețe. Am tras mai sus pătura ce ne acoperea pentru a i-o pune pe umeri iar ea a oftat ușor.
***
Am simțit-o ghemuindu-se mai tare la pieptul meu iar ea mi-am ridicat capul ca să văd cât este ceasul. E deja 09:00 iar eu încă dorm. Nu e târziu dar nici devreme și o pot simți pe Maria cum se foiește, probabil avea să se trezească. Mă ridic încet lăsând-o din brațe pe partea opusă a patului și am acoperit-o puțin cu pătura. Am coborât jos în bucătărie grăbit unde am întâlnit-o pe doamna Mara bucătăreasa casei și totodată doamna care a avut grijă de mine când eram mic.
” Bună dimineața !” a spus iar eu am căscat ducându-mi mâna la gură. Capul nu mă mai doare dar totuși mă simt ușor timorat, probabil pentru că n-am dormit mai mult de șase ore, cum făceam de obicei.
” Neața, doamnă Mara! ” Spun încet și mă așez pe unul din scaunele din bucătărie. Îmi aduce o cafea ca mai apoi să mi-o așeze în față.
” Ai nevoie…” completează iar eu dau din cap în semn de mulțumire. ” Cum se simte ea? ” mă întreabă ca mai apoi să se ocupe de micul dejun. Ce să-i spun? Nu știu cum se simte Maria. Eu o vreau bine dar știu că atunci când mă voi reîntoarce în dormitor probabil o voi găsi plângând.
” Nu știu … nu știu. ” Repet și privirea mi se blochează pe cana mare de cafea din fața mea. ” Dar o vreau bine. ” șoptesc iar doamna Mara se așează pe scaunul din fața mea.
” Ce s-a întâmplat aseară? ” întreabă și-mi ridic privirea pentru a-i întâlni ochii de culoare căprui. Nu s-a schimbat aproape deloc deși are peste 50 de ani. O cunosc de când aveam 3 ani. Mi-am petrecut copilăria și adolescența prin preajma ei și a ținut loc de mamă atunci când adevărata mea mamă nu era prin prejma mea. E așa blândă și bună, încât constat că nu am habar de ce și-a pierdut viața stând cu mine și cu tata. N-are familie, soțul ei a murit când eu aveam 6 ani și știu că nu avea copii și nici nu s-a mai recăsătorit. Spunea că *Atunci când întâlnește iubirea vieții tale, inima nu-ți mai aparține ție și atunci când ea va pleca de lângă tine, fie că vrea sau nu, nu vei mai fi capabil să iubești pe altcineva. *A fost singura femeie prezentă în viața mea non-stop și deși i-a ținut locul mamei, nu am vrut să învăț nimic din tot ce-mi repeta ea *Fii bun cu fetele, respectă-le și nu le privi ca pe niște cârpe. Ele sunt îngeri fără aripi.* Nu am ascultat-o niciodată și probabil de asta am văzut întotdeauna femeie și fetele ca pe niște cârpe.
” A fost atacată în baia clubului... ” Spun și înghit încet ochii și revăd imaginea în care bărbatul încerca să-i rupă rochia. ”…de un bărbat. ” Spun iar ea rămâne șocată. ” Dar nu s-a întâmplat nimic, am ajuns la timp. ” Am reușit să spun și am răsuflat greu. ” Dar dacă nu ajungeam ... totul … ” spun iar mi-a prins mâna stângă ce stătea pe masă în mâinile sale. A trecut mult timp de când n-am mai stat noi doi să vorbim sau de când ea nu m-a mai alintat.
” Important că nu a pățit nimic iar tu acum trebuie s-o ajuți să treacă peste. ” Spune și dă din cap. Îmi strânge mâna și-mi zâmbește ușor mâna. Îi răspund la gest ca mai apoi să-i zâmbesc înapoi. Mă ridic de pe scaun și fac doi pași către ea și-o sărut pe frunte ca mai apoi să mă îndrept spre camera mea.
” Să veniți la micul-dejun! ” o aud strigând din spate și înaintez spre ușă.
Deschid ușa ușor crezând că ea doarme, însă stă în șezut cu picioarele acoperite de pătura neagră și se uită blocată într-un colț. Fac câțiva pași încet pentru a n-o deranja. Ochii imediat îi ațintește pe ai mei și se uită insistent la mine. Mă las încet pe marginea patului iar ea îmi urmărește îndeaproape gesturile. Imediat ea își mută corpul și-o văd cum își lipsește capul de pieptul meu ținându-se strâns de tricoul meu alb.
” Cum te simți? ” îmi fac curaj și-o întreb presându-mi buzele de fruntea ei. Oftează încet și suspină ca mai apoi să-și frece ochii cu palma dreaptă.
” Nu știu…” spune în șoaptă și ridică din umeri. E încă îmbrăcată în cămașa mea albă și de-abia acum văd cât de bine îi vine. Zâmbesc în momentul în care se foiește în brațele mele pentru a se așeza mai confortabil. Ne acoperim picioarele cu pătura pufoasă și neagră și stăm în tăcere. Deși au trecut câteva ore încă o simt agitată și simt cum inima ei mai are puțin și o ia la goană.
” Trebuie să mănânci ceva, doamna Mara a pregătit deja micul-dejun, ne așteaptă. ” Spun iar eu mă dau jos din pat. Mă privește preț de câteva secunde ca mai apoi să dea din cap în semn afirmativ.
” Mă voi duce să-ți aduc ceva de îmbrăcat …” adaug și mă deplasez până la ușă. Mă reîntorc o clipă și-o văd cum stă ghemuită în mijlocul patului acoperită până la brâu de pătura pufoasă. Zâmbesc și în cele din urmă închid ușa în urma mea. Trebuie să am ceva de îmbrăcat pentru o fată. Emma a dormit pe aici cu Kevin de câteva ori, există ceva prin dulapuri, trebuie. În cele din urmă pătrund în una din camerele în care a poposit Emma și încep să caut prin dulapuri. Găsesc un teanc de haine pentru fete și anume o rochie de vară, un tricou,un pantalon gri sport și un hanorac. Optez pentru ultimele trei articole, le iau rapid și merg către camera mea. Niciodată nu am lăsat ca o fată să stea în camera mea dar mai ales să doarmă.
Intru pe ușă și o zăresc pe Maria în picioare lângă birou uitându-se la poza mea cu Oliver.
” E fratele meu mai mic…” spun și mă apropii de pat pentru a așeza tancul de haine. Mă duc spre dulapul meu și iau o pereche de șosete albe, scurte și papucii mei de casă deși știu că-i vor fi prea mari, dar să nu-i fie frig.
” Nu știam că ai un frate mai mic …” spune cu o voce răgușită și ia poza în mână. ” Oricum, nu semănați. ” spune iar eu zâmbesc. Nu semănăm, eu semăn cu mama pe când el seamănă cu Josh. Eu sunt brunet cu ochi albaștri pe când el e un puști mic cu păr șaten cu tentă de blond și ochi verzi.
” Ți-am adus haine, sper să-ți vină! ” spun iar ea mă ațintește cu privirea ca mai apoi să dea din cap. Face câțiva pași mărunți și se așează pe marginea patului, luând teancul de haine în brațe. Se juca cu marginea tricoului alb ca mai apoi să mă privească în ochi:
” Mulțumesc! ” spune în cele din urmă iar eu mă încrunt. ” Mulțumesc pentru ce-ai făcut pentru mine aseară, dacă tu nu apăreai cine știe acum … și pentru că ai avut grijă de mine și pentru că ești chiar acum aici. ” Spune cu greutate și nici măcar o secunde nu evit s-o privesc. E așa frumoasă dimineața. Oh, îmi scutur capul și-mi trec o mână prin păr. Trebuie să mă abțin până nu voi merge prin limbă după ea cât mai curând. Mă privește ciudat, zici că aș fi un evadat dintr-un spital de nebuni la cât de ciudat o privesc.
” Te las să te schimbi. Te aștept jos imediat după, micul-dejun ne așteaptă, știi unde să vii, nu?” o întreb ca pe un copil mic care nu are habar drumul spre casă iar ea mă aprobă din cap. Îi răspund la gest și ies pe ușă.
Maria povestește.
M-am privit pentru ultima oară în oglindă și am plecat din baie. După ce mi-am prins părul într-un elastic găsit la îndepână și mă gândesc al cui o fi?! Posibil vreo iubită sau ceva de-a lui Max, am coborât scările treptat. În fața mea brusc deodată apăru o doamnă în jur de 50 de ani cu părul castaniu, cu fața ușor rotundă și cu ochii căprui. Îmi zâmbește larg arătându-și dinții impecabili ca mai apoi să mă apuce de mână.
” Bună dimineața! Maximilian te așteaptă! ” spune și mă trage după ea în sufrageria unde predomina albul. Dau imediat cu ochii de Max care stătea în picioare lângă masa unde se afla deja pregătită. Butona concentrat telefonul dar la distragerea atenției de către doamna de lângă mine, își ridică capul și mă privește în ochi. Zâmbește încet ca mai apoi să-mi facă semn cu mâna să mă apropii de el. Mă dezlipesc încet de doamna de lângă mine și pornesc către el. Îl văd cum se așează în capătul mesei iar eu îl urmăresc din aproape ca mai apoi să mă așez în dreapta lui.
” Cum te mai simți? ” mă întreabă în timp ce își așează tacâmul. Îndrăznesc să mă joc cu mânerul cănii de ceai din fața mea și dau din cap.
” Mai bine …” spun timid ca mai apoi să sorb ușor din cana de ceai. El se juca cu tacâmul în farfurie chinuind la propriu bucata de cașcaval care aștepta să fie mușcată.” Tu? ” îl întreb și n-am habar de ce-am făcut-o. El sigur se simte bine, nu el era să fie violat în baia fetelor. Îmi scutur capul ca mai apoi să-l surprind cum mă privește.
” Nu știu… ” spune și dă din umeri. Mă surprinde răspunsul lui, el era întotdeauna sigur pe el și mândru de acțiunile lui. Mă încrunt și-l văd cum își pierde privirea în farfuria pe care o împinge ușor în față cu două degete. Își lasă telefonul pe masă ca mai apoi să revină la cana lui de cafea. Soarbe de câteva ore ca mai apoi să o aşeze înapoi nesigur. Își ridică capul și-i întâlnesc ochii de un albastru electric. Pe parcursul mesei amândoi am fost tăcuți. Am încercat să mănânc ceva și am luat câteva guri din omleta oferită și atât, nu puteam mânca nimic altceva. Max s-a tot jucat cu furculița prin farfurie în tot acest timp refuzând să mănânce ceva. Brusc suntem treziți de vibratul telefonului ce stă pe masă. Max îl ia nesigur și citește pe ecran numele ca mai apoi să ofteze lung și să răspundă.
” Da, mamă?! … ” Sunt acasă, unde să fiu? ” … ” Nu, tata nu este. De ce? ” … ” Nu știu, să văd. ”…” Acum? Dar unde sunteți? ” …” Stai, stai! În cât timp? ” … Tu glumești, trebuie să apară? ”…” Dar când am vorbit noi doi ca Ollie să vină aici? ”…” Știu că e fratele meu dar noi n-am discutat de șederea lui aici și pentru cât timp? ”…” Serios? Până mâine seară? ”…” Oh, da, super. Pa-pa! ”
Îl văd cum își lasă telefonul pe masă și-și lipește fruntea de materialul dur. Oftează lung și-și freacă fața cu ambele mâini. Orice avea să se întâmple pe Max chestia asta nu-l încântă. La scurt timp doamna de mai devreme își face apariția dorind să răspundă la ușă deoarece cineva suna din zori. Tipul brunet se ridică greoi de la masă și o ia în drum spre doamnă. Ușa se deschide brusc iar din spatele ei apare un puști șaten puțin uimit la vederea mea, care acum stăteam în spatele lui Max la câțiva metri. Zâmbește ușor etalându-și gropițele adorabile și intră rapid în asă fiind tras de mână de către doamna Mara.
” Amice! ” spune și sare la gâtul lui Max care stătea la doar câțiva pași de mine.
P.S.:Am postat acest capitol puțin mai devreme pentru că nu știu când voi posta următorul capitol deoarece sunt plecată săptămâna viitoare din oraș. Până atunci vă las cu acest capitol.