mi s-a spus că scriu prea repede
ori că sunt deja prea bătrân pentru atâtea volume
că e mai bine: mai rar, mai rar și mai drăguț
...ca prietenia, că oricum totul e o zeamă și nimeni
nu te-ntreabă când taci, nici când vorbești,
și cel mai nimerit ar fi să intru cu totul în vacanță,
să las mai curând să treacă un timp, o vară mi se spune,
ori un cincinal fără-de-pereche,
ca să pot gândi altcumva și puternic-
că în proză lucrurile stau altfel
(ce să mai vorbim de teatru)
apoi azi se publică oricum ''mult, prost și de către orișicine''
iar poezia la români se cultivă cu tona
si se vinde cu suta de grame
dacă nu în farmacii cu lingurița.
Oh! și viața e, nu-i așa, ALTCEVA!,
trebuie să fie mai mult de atât
și în plus poate trăi și fără poezie
cum am trăit eu după crăciun
cu numai 7 poeme și fără țigări
...ea mai mult plecată, eu mai mult pe acasă...
de mă tem că la vară
vom intra amândoi direct în concurs-
la corabia cu ochii scoși-
privind cotele dunării în continuă scădere,
iar până la iarnă nu va mai fi mult
și avem toate șansele- chit că nu suntem cununați cu popă-
să ''vărsăm'' încă vreo două poeme și atât,
alea mari și de final
și apoi ușurel, tăcuți, să ne ducem și noi
spre bucuria prietenilor noștri mincinoși,
pentru că nu-i așa?
azi oricum se spune și se publică mult, prost și de către orișicine
iar în proză lucrurile stau altfel, cu totul și cu totul altfel,
mult mai puternic,
...ce să mai vorbim de teatru.
.
.