"Liniste...se trezeste!"
Aud ca prin ecou cateva voci pe care nu le pot descifra. Sunt inconjurata,simt asta.
"Evelyne? Ma auzi scumpo?"
Vocea subtire,dar plina de ingrijorare a mamei nu face altceva decat sa-mi amplifice durerea de cap. Incerc sa-mi ridic o mana,dar esuez cand o durere cumplita isi face aparitia in piept ,facandu-ma sa scot un geamat infundat.
"Usor. Nu te forta."
Incerc sa-mi deschid ochii ,strambandu-ma din cauza luminii ce ma face sa-i inchid inapoi pentru cateva secunde. Clipesc rapid pana ce persoanele din jurul meu incep sa fie din ce in ce mai clare pana le disting pe fiecare. Prima data dau de ochii negri de suparare ai tatei ,ce ma fac sa-mi plec privirea jenata.
"Oh ,scumpo! M-ai speriat asa de tare!" doua brate firave ma aduc la un piept calduros ,in timp ce buzele mamei ma saruta pe crestet.
"Sunt bine." soptesc incercand sa o linistesc.
"Acum esti bine! Ce a fost in mintea ta ,Evelyne? Nimic! Nimic nu a fost daca ti-a trecut prin cap sa te sinucizi!" tipatul tatei ma face sa-mi inchid pentru cateva secunde ochii si cu doua degete sa-mi masez tamplele ca sa ameliorez durerea.
"Chriss...gata. Abia ce s-a trezit. Nu..."
"Nu! Mi-a ajuns! De data asta a intrecut orice masura! Am fost ingaduitor atunci cand a incercat sa fuga folosindu-se de Jason. Dar acum? Sa incerce sa se sinucida? Nu! Am fost prea bun,iar daca tu te comporti ca o mica rasfatata ,o sa ma comport si eu ca un rege cu supusii sai! " urletul tatei ii face pe toti din incapere sa-si plece capetele din cauza fricii ,inafara de al meu si al mamei,care il priveam cu lacrimi in ochi.
Dupa o ultima privire dura aruncata mie,se face nevazut ,trantind cu putere usa. O lacrima mi se prelinge pe obraz fara ca macar sa o sterg. Are dreptate. Un moment de slabiciune al meu si gata ma omor? Ce se intampla cu mine? Ce se intampla cu luptatoarea din mine?
"Nu mai plange ,Evelyne. Te iubeste ,de aceea se comporta asa. Nu vrea sa te piarda. Voi vorbi cu el." imi vorbeste mama pe un ton bland,stergandu-mi lacrima si pupandu-ma pe frunte,ca mai apoi sa se evaporeze la fel ca tata.
"Un milimetru si o aschie. In doar cateva secunde puteai muri in fata noastra! Lasi totul in urma, antrenamente,viata si familia ta pentru un moment de ratacire?" ,intreaba Aby ,acum privind si eu cele patru vrajitoare si pe varul meu Jason ,care avea ochii umflati de oboseala.
"Am vrut sa fiu libera. Am fost pentru cateva secunde." spun ridicandu-ma cu greu in capul oaselor ,lasand un oftat de durere sa-mi scape printre buze.
"Nu secunde. Ci zile. Patru zile ai fost in starea asta. Te-ai simtit libera ,a? Libertate nu inseamna sa mori ci sa lupti pentru ea. Cum ai facut pana acum ,dar vad ca ai pierdut lupta cu tine insati ,cu demonii din tine odată ce ai acceptat ca e mai usor sa renunți.." de data aceasta imi vorbeste Kola.
"Patru zile?" intreb mirata. Ce naiba? S-au simtit ca fiind doar cateva secunde.
"Da. Si daca nu era vraja Zarinei ,erai moarta. Acel lemn era dintr-un stejar alb batran ,aproape ca ti-a atins inima inainte ca Zarina sa te opreasca." imi explica Caterina.
Daca eram mai rapida ,acum ardeam in focurile Iadului impreuna cu Any ,Amber sau mai stiu eu cine ma mai uraste.
"Verisoara...de ce ai facut asta?" imi indrept privirea catre Jason care se asaza langa mine ,lunadu-mi mana intra lui si privindu-ma adanc in ochi.
"Un impuls. Am vrut sa ma eliberez de mine insami." ii spun ,zambindu-i trist.
"Ai avut de mult planuit asta?"
"Din aceeasi dimineata."ii raspund sincera.
"Puteam sa jur ca se intampla ceva cu tine la cum imi vorbeai. De ce mi-ai cerut o crenguta de salcie?" intreaba incruntat ,vrajitoarele ascultand din coltul camerei.
Am oftat ,indreptandu-mi privirea catre fereastra si cu cealalta mana atingandu-mi rana de pe piept. Imi va ramane o cicatrice. La fel si pe suflet. O alta in colectie.
"Salcia e semnul mortii dar si al vietii. Intr-o alta viata as fi fost eu cea normala. As fi fost libera. Iar semnul mortii? Ei bine...scapam lumea de un demon care i-ar fi putut rani." ii explic auzindu-l oftand dureros.
"Te rog nu mai face asta! Esti Evelyne! Cea care se ridica mereu atunci cand a cazut,dar mult mai puternica si mai determinata sa faca acel lucru care a pus-o in dificultate. Chiar ai de gand sa renunti la tot efortul depus? Ma dezamagesti."imi vorbeste Jason pe un ton trist,strangandu-mi puternic mana intra lui pentru a-mi arata ca imi este alaturi.
"Evelyne...acest gest al tau de a te sacrifica pe tine pentru a nu face rau persoanelor din jur ne arata ceva foarte important." vocea Caterinei imi intrerupe discutia cu Jason,privind-o cu o spranceana ridicata asteptand sa continue.
"Ca tu , partea ta cea buna va castiga lupta cu intunericul. Ai vrut sa te sacrifici pentru binele tuturor,asta arata ca poti avea control asupra ta." imi explica Kola zambindu-mi dulce ,eu incruntandu-ma.
"Poate ca voi credeti asta ,dar tatal meu nu va intelege niciodata." le tai eu din elan.
"O va face si tatal tau." spune Zarina.
"Ii e frica sa te piarda. Si trebuie sa intelegi,te iubeste mai presus de persoana lui ,ar renunta la multe lucruri importante pentru el doar ca sa te stie pe tine in siguranta." de data aceasta Aby este cea care imi vorbeste ,zambindu-mi incurajator.
"Si eu il iubesc, dar nu pot sa mai stau inchisa. Stie foarte bine ca nu ma intereseaza sa conduc acest regat. Stie ca vreau sa fiu o persoana normala." soptesc jucandu-ma cu degetele agitata.
"Se va obisnui cu ideea ca la un moment dat va trebui sa-ti faci propria viata si sa pleci de aici." inima imi rateaza o bataie atunci cand aud cuvantul „plecat" pe care tot incerc sa-l conving pe tata ca se va intampla.
"Un moment care intarzie sa apara."
***
"De acum in colo sunt numai cu ochii pe tine ,Eve! Nu te mai las sa faci vreo prostie!" imi reprosaza Hope,maraind la mine. "Nu vreau sa te pierd." spune pe o vocea mai calda ,sarind in bratele mele ,eu incepand sa o mangai pe burtica,zambindu-i.
"Nici eu nu vreau sa te pierd,Hope." spun ,pupand-o pe nasucul ei mic si roz.
"Promite-mi ca nu vei mai face prostia asta niciodata!"
"Hope..."
"Promite-mi!" imi cere apasat ,ghearele ei infigandu-se usor in coapsa mea stiind foarte bine veninul din interiorul lor cat poate sa-mi dauneze.
"Iti promit!" promit ghemotocului de blana care imi da drumul numaidecat ,rasufland usurata.
"O sa-ti tai ghearele in somn." o avertizez in joaca ,mangaindu-mi locul cu pricina deja vindecat.
"Atat iti trebuie!" imi arata ghearele ei lungi si ascutite,facandu-ma sa inghit in sec amuzata.
"Evelyne,scumpo. Hai la masa!" in camera intra doica mea iubita ,Lizza, cu un zambet enorm pe buze.
Si acum imi amintesc amenintarile si lacrimile ei atunci cand ma avertiza sa nu mai fac ce am facut ,pentru ca o sa vina dupa mine si in Iad sa ma bata la fund. Ceea ce m-a amuzat,dar am rămas serioasa când i-am intalnit privirea deloc ironică.
"Imediat." spun fara prea mare tragere de inima ,lunad-o pe Hope si iesind din camera.
"Hmm...ce-mi scapa? De ce zambesti asa?" o intreb pe Lizza ,care imidiat cum imi aude intrebarea ,zambetul i se largeste si mai mult,ochii scilpindu-i de bucurie.
"O nimica toata,copila." spune.
Ma uit la Hope ,ridicand din umeri confuza.
Intram in sala de mese,vazandu-i pe toti la masa ,privindu-ma zambind ,inafara de tata ,fiind singurul care statea incuruntat pe scaun parca prins intr-o mie de gânduri. Si as putea jura ca mai mult de jumatate includ niste lanturi si pe mine legată de ele. Ok..ce se intampla? Ce am facut si acum?
"Evelyne..."
"De data asta am fost cuminte." o intrerup repede pe mami,care ma priveste confuza pentru cateva secunde ,ca mai apoi sa zambeasca amuzata.
"Stiu. E altceva ce ar trebui sa stii." imi spune inca radiind de fericire.
"Ma speriati." soptesc ,incruntandu-ma ,apoi il privesc pe tata ,care avea ochii atintiti pe mine,privindu-ma rece,simtind un fior dur traversandu-mi coloana.
Inca e suparat. Ma doare inima sa stiu ca e suparat doar din cauza mea. Am intrecut masura,stiu.
"Am discutat cu totii si am ajuns la ideea ca esti pregatita." vorbeste Rox ,ridicandu-se de pe scaun.
"Voi ati cazut deacord ca e pregătită."spune tata,priviri încruntate fiind acum în direcția lui,neafectandu-l.
"Pregatita sa ce?"intreb fara a-i lua în seama intervenția tatei.
"Sa parasesti castelul." tipa mami fericita ,venind si imbratisandu-ma strans.
Nu reactionam. Eram inca in stare de soc. Vor sa-si bata joc de mine? Asta e razbunarea pentru ce am facut? Imi dau sperante false ca mai apoi sa mi le spulbere? Pentru ca nu as putea rezista. Inima imi batea cu putere ,in timp ce plamanii ma usturau din cauza ca uitasem sa mai respir. Corpul incepuse sa-mi tremure si ochii sa mi se umezeasca.
"C-Cum?" abia intrebasem ,privindu-i cu ochii mari pe fiecare.
"Vei putea fi libera."
"Asa cum ti-ai dorit."
"Printre oameni. Iti vei face viata ta." imi spune Jason ,batandu-ma pe spate frateste.
"Va bateti joc de mine?" intreb dintr-o suflare ,asteptand ca in orice moment sa mi se strige ca a fost doar o gluma. Una destul de proasta ce-i drept.
"Nu. Ne-ai demonstrat ca esti pregatita cand ai vrut sa te sacrifici pe tine pentru binele oamenilor. Patea ta buna va invinge.Vei fi in echilibru cu tine insati. Ce-i drept voiam sa ne demonstrezi ca poti si fara sa fii la un pas de moarte." imi explica Kola ,zambindu-mi strâmb ,simtind cum lacrimile imi curg siroaie pe obraji.
Oh Doamne! Ziua asta a venit! Cum sa ma comport? Mereu am visat la asta si imi pregatisem discursul ,dar l-am uitat.
"Multumesc! Multumesc mult! Promit ca nu va voi dezamagi!" tip fericita,imbratisand pe fiecare in parte ,simtind cum inima o sa-mi explodeze de fericire si ochii din cauza lacrimilor.
"Ma indoiesc de asta. Dar..." vocea groasa a tatei imi mai taie din elan,facand ca zambetul sa mi se miceasca ,privindu-l cu ochii mari.
De ce mereu exista un dar? Si de ce din partea lui?
Il vad cum se ridica in picioare ,avand privirea rece pe mine ,cu un mic zambet in coltul gurii. Nu e de bine.
"Dar asa cum ai spus ca vrei sa fii ,o fata normala,am cateva reguli."reia el inca privindu-ma cu aceeasi expresie ,ceilalti pufnind infranti. "Nu-ti vei folosi puterile. Fara viteza,fara constrangeri,fara sange si orice alta putere a ta. Vei fi doar tu. Evelyne. O fata normala intre oameni normali." termina inca privindu-ma,eu tragand aer printre dinti.
"Bine. Asa voi face. Nu le voi folosi. Voi fi doar eu." raspund pe aceeasi voce rece ca a lui.
"Ah..si Hope te va urma in aceasta calatorie. Cum este atrasa de vrajitoarele castelului,vom stii cand ti-ai folosit puterile.Si daca o vei face,te vei intoarce fara discutii la castel si vei mai pleca doar cand iti zic eu." termina zambind rautacios la sfarsit ,vazand-o pe mama incruntandu-se spre el.
Se pare ca au discutat mult pe tema asta si mamei nu i-a convenit cererea tatei. Mai mult un ordin.
Ii zambesc ,ridicand din sprancene si indreptandu-mi spatele aratandu-i ca nu ma intimideaza,privindu-l direct in ochi.
"De acord!" bat palma cu el.
Provocare acceptata ,tati!
****
Imi pare rau de intarziere. Calculatorul a avut cateva probleme.