Valsul Nopții
Fire din lună trec printre crengi
Țesute în pântecul ei, natura plânge
Când noaptea de cerneală se prelinge,
Flori albe murmură din faringe.
Pe câmpul mut și pustiit, vrea să alerge
Peste cutii cu fluturi adormiți.
Cu polenul de pe tălpi colorează bălți,
Se învârte... petalele-i ascund pașii rătăciți,
Vântul i-împrăștie mireasma prin bolți.
În mreaja nopții templul i se înalță.
Chipul de statuie adulmecat de vietăți nocturne
Descendenta din Artemis, misterioasă-n atitudine
Mă ademenește-n șoapte, nu-mi dă șansa de a mă opune.
Coapsele de lapte, sub baldachin le ascunde.
Privirea-mi trece, peste talia ei arcuită...
Apăs un deget peste buza ei inferioară de dinți julită.
Strânge catifeaua în pumn, savurând clipa trăită.
Ecouri, îmi trezesc amintiri când de mine o țin lipită.
Printre degete, soarele orbitor se ridică.
De pe buzele de măceșe, își șterge lacrimile.
Nu știe cum să înfrângă durerile
Ce-i paralizează trupul și simțurile.
Neputincioasă dar cu speranța să-i alunge grijile,
În palme vrea sa prindă apusul.
În rochie dalbă cu scări din flori așteaptă valsul,
Nopții, să îmi poate auzi din nou glasul.
------------------------------------------------------------
Heei, mersi ca ai citit!
Recent am lansat si site-ul meu: alzaram.ro poate daca iti aduci aminte mai tarziu, ne intalnim si pe acolo. :) Planuiesc sa scriu despre diverse subiecte si in curand, o sa poti descarca de acolo, cartile mele. Suna bine? :D
Ne revedem Cuuuuraaand!
Ps: Ai apasat butonul cu steluta? ^^