Din perspectiva lui Rose
Stau in camera mea și mă uit pe fereastră. Nu mi-am văzut fratele o zi întreagă, oare pe unde o fi?
Tresar când aud ușa camerei mele deschizandu-se încet. Îmi întorc privirea și sunt întâlnită de ochii verzi ai tatălui meu.
,,Tată, m-ai speriat" Zâmbesc și îmi încolăcesc brațele în jurul gatului lui.
,,Haide, nu sunt așa bătrân, am doar 923 de ani" râde.
Rad la răspunsul lui, iar apoi îmi îndepărtez brațele.
,,Tată, cumva l-ai văzut pe Ky?" Îl întreb.
,,Rose..." Începe pe un ton trist și își lasa privirea în jos.
,,Tată, ce s-a întâmplat cu el?!" Tip speriată.
,,Nimic Rose, doar că...Mi-a spus că vrea să stea pe cont propriu, a spus că nu vrea sa ii mai pese de nimeni și de nimic, așa că a ales sa plece" îmi spune trist.
,,Ce?! Nu pot sa cred!" O lacrimă se rostogolește pe obrazul meu.
,,I-am spus sa se întoarcă când vrea, dar a spus că nu se mai intoarce aici" se uita in ochii mei, care presupun că au devenit roșii din cauza furiei și a tristeții.
,,Daca o să îl văd, o să îl...ÎL- Argh..." Spun nervoasă.
,,Te înțeleg dragă, eu cobor, ai nevoie de sânge?" Mă întreabă tata.
,,Nu, am luat mai devreme" îi zâmbesc fals, iar el pleacă din camera. Lacrimi amare îmi părăsesc ochii, mă arunc pe pat și strâng perna în brațele mele.
,,N-nu a-a f-făcut a-as-" Suspin și îmi îngrop fata în perna moale. Nu mi-l pot imagina pe Kyle zicând asta, poate că a făcut-o, dar eu nu il văd făcând asta! Kyle mă iubeste, sunt surioara lui mai mica, nu mi-ar face asta! O să îl caut prin orașul asta blestemat și o să mă pun in fata lui, iar apoi o să aștept să scoată cuvintele alea pe gură!
Îmi scot picioarele pe geam și stau in fund pe pervaz.
,,Bun, nu am mai făcut de mult asta, însă trebuie să iasă perfect" spun în șoaptă, iar apoi mă arunc de pe pervaz. Când spuneam sa am o aterizare perfecta, nu mă refeream la poziția cap intre picioare, dar în fine.
După ce m-am pus dinnou pe picioare, am ieșit afară din curtea castelului -a cărei copaci trebuie înfrumusețați, apropo- fara să mă vadă tata și am început sa alerg prin orașul pustiu.
,,KYLE THOMAS STYLES!" Strig in gura mare. Știu că nu îi plăcea să îl strig 'Thomas', însă o făceam, fiindcă știam sigur că va apărea imediat lângă mine.
,,KYLE!" Urlu dinnou.
Mă pun in genunchi pe asfaltul rece, îmi îngrop fata în palmele mele și le dau drumul lacrimilor amare sa îmi pateze fața. Aud niste pași apăsați venind spre mine, iar eu îmi ridic privirea sa vad cine era.
Parfumul vechi și bărbătesc i de simțea de la câteva mile, iar bătăile inimii lui erau incontrolabile.
Mă ridic nervoasă in picioare și încep să bat cu pumnii in pieptul lui tare.
,,NU AI FACUT ASTA KYLE, NU AI FACUT-O! DACA E ADEVĂRAT CE MI-A SPUS TATA, SPUNE-MI ASTA IN FAȚĂ, FIINDCA EU NU TE VAD PĂRĂSINDU-MĂ!" Urlu in timp ce bat cu pumnii in pieptul lui.
,,Despre ce tot vorbești surioara?" Mă întreabă confuz.
,,Nu mă lua tu pe mine cu 'surioară' și nu mai face pe confuzul! Știu totul Kyle, de ce ne-ai lăsat, huh?! Tu ai idee cat de distrusă am fost când am aflat?!" Tip la el, iar apoi îmi îngrop fata în pieptul lui suspinând.
,,Ce? Cine ti-a spus asta? Eu nu te-as părăsi niciodată Rose, eu te iubesc, ești totul pentru mine. Daca te-as pierde aș simții că am pierdut jumătate din mine. Înțelegi? Tu ești sora mea geamănă, adică jumătate din mine!" Mă strânge tare în brațele lui.
,,Înseamnă că tata m-a mințit?" Suspin în brațele lui.
,,Nu Rose, el nu mai este tatăl nostru" îmi șoptește.