”Cigarettes”
Nu am dormit deloc,poate doar o singură oră dar și pe aia cu greu.Nu-mi simt capul,mă doare îngrozitor și simt o durerea în piept ,am nevoie de aer. Mă ridic greoi și mă împiedic de propriile picioare la aterizare.Îmi scutur capul și-mi trec o mână prin păr. Îmi aleg un tricou din dulap și mi-l trec peste cap ca mai apoi să-mi iau pachetul de țigări de pe noptieră.Ies ușor pe ușă și mă îndrept către balcon,probabil Kevin încă doarme,de abia este 04:54.Deschid încet ușa imensă din sticlă de la balcon și pătrund ușor ca mai apoi să mă așez pe scaunul din dreapta mea.Scot o țigară lungă și subțire ca să o aprind aruncând bricheta pe măsuța de lângă mine.Mă simt ca un gunoi.Zilele astea au fost chinuitoare,de ceva vreme nu mă simt bine și apariția lipitoarei de Maria mi-a pus capac.Mă enervează,mă scoate din minți deși nu pot nega că este drăguță. Serios? Ce-am spus? E drăguță? Probabil vorbește somnul din mine. Îmi scutur capul și arunc restul de țigară de pe balcon ca mai apoi să iau una din pachet.
”Nu fumezi cam mult?” tresar și-mi întorc capul spre Kevin,el când a apărut aici?
”Îmi face bine.” Spun și-l văd cum se așează se scaunul liber.
”Nu prea arați bine.” Spune și-mi ia bricheta de pe măsuța transparentă.
”Nu am putut dormi.” Aproape șoptesc fără nicio vlagă.
”Ce ai?” întreabă iar eu ridic din umeri.
”Nu știu nici măcar eu. Poate toate astea,Maria,mama,tata,tot …”spun printre dinți și arunc și țigara asta.
”Max,fumezi cam mult.” Spune iar eu nu-l ascult așa că-i trag din mână bricheta.
”Nu-ți face griji,domnule doctor,voi fi bine.” Spun ironic și-mi las capul pe spate.
Râde și se joacă concentrat cu bricheta.
”Nici tu nu poți să dormi?” îl întreb.
”Nu chiar,încă sunt bulversat după cele întâmplate cu Mia.” Spune iar eu râd.
”Focoasă tipa.” Adaug iar el râde.
”Ți-a dat-o.” spune.
”Mda,cine ar fi crezut că va avea tupeul.” Comentez iar el aruncă bricheta pe măsuță.
”Max,ai lăsat-o într-un loc pustiu și necunoscut de ea.” Afirmă iar eu îmi scutur capul din pricina amintirilor.
”Mă întreb cum de a ajuns acasă..” spun și-mi frec barba cu mâna.
”Nu ma avut timp să o întrebăm.” El afirmă iar eu mă frec la ochi cu podul palmei.
”Mda…Trebuie să aflu,să știu pe cine calc cu mașina.” Spun iar el râde.
”Mare greșeală,mare greșeală a făcut acea persoană.” spun și ridic mâinile în aer,el râde ținându-se de burtă.
”Ce s-a întâmplat la petrece cu adevărat de ai vrut să o iei de acolo?” întreabă iar eu meditez.
”Bryan avea chef de joacă.” Afirm iar el rămâne cu gura căscată.
”Și?” simt dorința de a continua.
”A pus ochii pe ea și cam voia să-i arate cum este decorat dormitorul Larei sau baia în cazul în care ea făcea nazuri.” Spun și mă strâmb.
”Bryan e un nemernic.” Kevin scuipă iar eu îl aprob din cap.
”Probabil era în călduri.” Adaug și arunc și cea de a treia țigară. Gândul mă împinge să iau o altă țigară din pachet dar mă răzgândesc.
”Și cum a ajuns ea pe stradă?”
”M-am certat cu ea în mașină,a țipat și mi-a reproșat de ce am luat-o de acolo,așa …a țipat la mine și mi-a spus să nu-i mai spun Maria,motiv? N-am habar și a da,m-a dat naibii și dracului de câteva ori…” spun printre dinți ultima frază. Kevin să leșine de râs lângă mine.
”Ce-i așa amuzant?” întreb holbându-mă la el.
”Oh,scuze,scuze…” spune și bufnește iar în râs.
”Și asta nu e tot,când a ieșit din mașină mi-a spus,citez:”Nenorocitule!”
Tipul de lângă mine devine serios.
”Ai meritat-o!” spune și iar începe să râdă.
”E enervantă.” Afirm și-mi las capul pe spate.
”Ba nu,nu este. Doar pentru că tu o suporți asta nu înseamnă că este enervantă. Mie unul mi se pare super de treabă.” Adaugă și mă holbez la el speriat.
”Doar nu vorbești serios?! E un îngeraș cu coare de drăcușor.” Afirm iar el chicotește.
”Cunoaște-o Max! Dacă nu te-ai mai purta așa urât cu ea,crede-mă ai descoperi că este o fată super.” Completează iar eu îmi scutur capul în semn negativ.
”Nu,Doamne ferește,nu mă apropii de lipitoarea aia.” Spun și mă scutur.
Râde și se ridică pentru a părăsi balconul.
”Mă duc să mă culc.” Spune iar eu dau din cap.
”Pa!” spun și îmi mai iau o țigară din pachet.
E deja 05:40 și tot ce fac eu e să stau pe balcon încercând cu disperare să-mi termin și pachetul acesta de țigări. Nu mi-e somn,deși mă simt atât de obosit.Cu toate astea mă ridic și arunc țigara pe care n-am terminat-o ca mai apoi să mă îndrept către camera mea. Nu mă așez pe pat ,tot ce fac este să mă dezbrac pentru a face un duș,știu,știu este devreme dar încerc să nu pierd timpul.
Kevin povestește:
”Te-ai trezit?” îl întreb atunci când pășesc în bucătărie. Îl văd sprijinit de chiuvetă consumând o cană imensă de cafea.
”Nici măcar nu am dormit.” Spune simplu iar privirea mea îi analizează fața încruntată.
”Se cam vede…” adaug apoi mă așez la masă.
”Ce faci azi?” întreb iar el ridică din umeri.
”Nu știu chiar … probabil voi merge la academia ca mai apoi să-mi mai rezolv din treburi.” Spune cu o voce răgușită.
”Azi sunt liber,nu fac cursuri dar ar trebui să mă ocup de rezidențiatul acela cu Emma,mă tot bate la cap.” afirm și pot citi neatenția din gesturile lui.
”E bine…” adaugă plictisit.
”Poate ar trebui să te odihnești.” Constat dar el nu mă bagă în seamă și tot ce face este să verse restul lichidului din cană în chiuvetă.
”Eu plec.” Adaugă încet și-l văd cum părăsește încăperea.
La nici 10 minute după plecarea lui,fug alert în cameră pentru a mă schimba și ai face o vizită Emmei care probabil încă doarme deși este 10:00. Trag pe mine o pereche de pantaloni de trening și un tricou gri cu un hanorac negru și alerg pe scări până la scara fetelor.
O zăresc pe Mia chiar în acel moment ieșind pe ușă. Se întoarce iar ochii ei sunt surprinși de apariția mea:
”Hei,Mia.” Spun și păstrez distanța.
”Bună!” adaugă și este concentrată pe încuiatul ușii.
”Îmi pare rău!” spun și îmi ascund privirea într-un colț.
”Poftim?” întreabă mirată și se întoarce pe călcâie cu fața la mine.
”Îmi pare rău!” repet și-i întâlnesc ochii ușor obosiți.
”Pentru ce?” întreabă mirată.
”Pentru ce a făcut Max…” spun și mă opresc brusc.
”De ce să-ți ceri scuze,tu? Tu n-ai făcut nimic.” adaugă încă uimită.
”El nu o va face,e prea orgolios și nu vreau ca tu să-l urăști sau …” spun dar ea mă întrerupe.
”Nu-l urăsc deși asta merită.” Spune și privirea i se ascunde.
”Cum am spus,nu-și va cere scuze, e prea orgolios. Dacă l-ai cunoaște cum îl cunosc eu,crede-mă ai fi surprinsă și ai realiza că nu este aceeași persoană pe care el vrea să o arate.” afirm și mă opresc.
”Nu vreau să-l cunosc! Nu-l urăsc dar vreau să păstrez distanța față de el.” spune cu privirea în pământ și face un pas în față. ”Îmi pare rău,Kevin! Îmi pare rău pentru prietenul tău pentru că nu știe să aprecieze ce are în jur.” continuă iar eu rămân fără replică.
”Scuze dar trebuie să plec…” continuă și o văd cum pleacă către lift.
În momentul următor Emma deschide ușa și o zăresc cu părul ușor ciufulit încă îmbrăcată în pijamale. Încă nu pot reacționa în urma a tot ce a spus Mia și mă simt ușor ciudat.
”Hei,mă auzi?!” Emma își flutură o mână prin fața mea.
”Oh,da.” Spun și-mi scutur capul.
”Atunci hai înauntru!” ordonă iar eu o aprob din cap.
”Ce s-a întâmplat afară?” întreabă în momentul în care intrăm pe ușă.
”Doar am vorbit puțin cu Mia.” Spun și încă îmi este mintea la conversația noastră.
”Cum este?” adaugă și pot simți îngrijorarea din tonul ei.
”Bine … cred.” și mă opresc.
”Ce ai?” mă întreabă și mă las greu pe scaunul din bucătărie.
”Mi-a spus ceva Mia …” adaug greoi și îmi lipsesc o palmă de frunte.
”Ce anume?” întreabă și se lasă și ea pe scaunul opus din fața mea.
”Nu mai contează…” spun și-mi scutur capul ca mai apoi să mă îndrept spre ea pentru a o săruta.
Max povestește.
”Deci ne vedem mâine?” Mario întreabă iar eu îl aprob din cap.
”Cum spui…” și bat palma cu el.
Înaintez pe străduța unde se afla mașina mea la colț. Este deja 18:00 și nu știu cum a putut trece timpul acesta așa repede. Sunt mort de somn deși am băut 5 cafele azi și am fumat un pachet de țigări.Mă simt atât de adormit încât azi de abia am putut fi atent la tot ce mi s-a spus.Telefonul îmi vibrează în buzunarul stâng. Îl scot stângaci și-l privesc iritat. Tata avea chef ori de conversații,ori să mă certe după ce s-a întâmplat cu mama.
”Da?” spun rapid și tare.
”Greu răspunzi,Max.” spune dur și deja mă enervez.
”Ce este?” întreb plictisit.
”M-a sunat mama ta aseară dar nu am apucat să te sun. E foarte supărată pe tine.” Afirmă și eu deja vreau să-i închid telefonul în nas.
”Prea se bagă în viața mea…” sunt deja iritat de conversația asta.
”Uite,știi cum e mama ta.”
”Da și tocmai de asta vreau să mă lase în pace,să nu mai stea pe capul meu,tata,am 21 de ani,nu 7 ani ca și Oliver.” Scuip iar el păstrează tăcerea.
”Fă și tu măcar niște sacrificii…” spune și oftează.
”Ce?” mârâi la el.
”Mi-a spus că nu te-ai mai dus la ea de multe vreme,fă-i o vizită!” ordonă hotărât.
”Ai înnebunit probabil. Nu vreau să-i văd fața soțiorului ei prețios Josh,ok?!” spun nervos.
”Știu că nu-l placi pe Josh dar măcar încearcă pentru mama ta.” Aproape șoptește și de abia îl aud. Știu că nu-i place să vorbească despre soțul mamei dar asta nu-l oprește să vorbească cu mama,au ceva în comun:EU. Deși au trecut 10 ani de când au divorțat iar mama și-a refăcut viața și i-a dat naștere lui Oliver,ei încă păstrează legătura,datorită mai mult mie.
”Bine … fie. Când am timp mă duc la ea.” Spun sedat și vreau să închid.
”Când vii acasă?” întreabă și eu stau pe gânduri.
”Nu știu ... dacă vrei vino tu pe la mine!” ordon calm iar el râde.
”De când bătrânii vin la cei tineri? Nu era invers?” spune și râde.
”Haide!” îl îndemn.
”Bine,fie,mâine sunt la tine. Te găsesc acasă?” mă întreabă.
”Da,tată,mâine special pentru tine sunt acasă.” Spun și zâmbesc.