Hei all. Am revenit si eu pe aici cu o noua parte din povestea mea. Stiu ca nu am mai scris de mult dar avand in vedere ca e vacanta ma zis ca trebuie neaparat sa mai scriu un capitol la poveste.Nu vreau sa zis prea multe ca sa nu va tin in suspans asa ca acum va las, si nu uitati daca va place capitolul sa nu ezitati sa dati un vot sau un comentariu. Lectura placuta va urez.
Capitolul 7
Vi s-a intamplat vreodata ca ceva ce aparent era minuat si de lunga durata sa se tansforme in cel mai rau lucru care ti s-a intamplat vreodata? Ei bine asta mi s-a intamplat mie o fata aparent obisniuta la primul meu bal din clasa a IXa. Dar hai sa incepem cu inceputul.
Eram in sala de dans. Totul era perfect. Eram cu baiatul pe care il placem locul arata magnific din cauza luminilor care se miscau lent dand o atmosfera romantica. Preitena mea cea mai buna era fericita impreuna cu prietenul ei. Totul era minunat.
- Spencer, eu...? intreb eu.
- Ce s-a intamplat Em? Nu te simti bine? raspunse Spencer.
- Nu, sunt bine. Vreau altceva sa te intreb.
- Ce este? S-a intamplat ceva?
- Nu! Vreau doar sa stiu de ce un baiat ca tine place o fata ca mine?Adica sunt asa de ciudata. Prima oara cand ne-am intalnit aproape ca era sa te iau la bataie si... dar atunci Spencer imi puse mana la gura in seman sa tac.
- Nu esti decum asa cum crezi. Esti diferita nicidecum ciudata, esti frumoasa si sensibil si mai ales esti a mea si nu trebuie sa te schimbi pentru ca oricum vei fi te voi iubi. spunand aceste lucruri imi lua mainile in ala lui si continua. De fiecare data cand ma uit in ochii tai ma indragostesc de tine iar ca prima oara cand i-am vazut. Iar atunci cand i-am vazut pe o fata asa frumoasa ca tine m-am dat seama ca tu esti aleasa inimii mele.
Nu am putut sau imi cred urechilor. Acelasi lucru gandeam si eu despre el. De prima oara cand i-am vazut ochii in acea viziune pe care am avut cu el am stiut ca el este alesul meu si chiar asa si este.Deodat voce lui ma trezi din gandurile mele.
- Si vreu ca ascesta seara sa fie una de neuitat pentru amandoi.
Spunand aceste Spencer isi lipi buzele de ale mele intr-un sarut tandru plin de sentimente si trairi. Sarutul ne facu se ne simtin ca un intreg. Nu puteam trai unul fara celalalt. Viata fiecaruia dintre noi depindea de celalalt caci fara celalalt era seaca. Deodata Spencer isi dezlipi buzele de ale mele orind sarutul.Atunci ne-am uitatunul la altul ca si cum nu ne mai vazuse de mult timp chiar daca nu era adevarat.
- Te iubesc Emma si mereu te voi iubi. sopti acesta suav.
- Si eu te iubesc Spencer.
Atunci Spencer incepu sa ma sarut mai pasional iar sarutu deveni unul mai salbatic si mai infocat amandoi varand mai mult unul de la celalat. Ceva mai mult, mult mai mult.
Deodata niste oameni necunoscuti au intarat in sala de bal deschizand luminile si stricand toata atmosfera romantica, si in acelasi timp si sarutul nostru. Toata lumea se dadu intr-o parte lasand oamenii neinvitait sa treaca, iar noi doi lafel.
Nu ma puteam gandi la altceva decat la Spencer dar atunci cand i-am vazut pe toti acei oameni am inceput sa simt un fior inexplicabil. Aceea erau imbracati foarte ciudat in comparatie cu noi, ei fiind inbracati jumatate in alb iar restul in negru, hainele nu erau deloc la moda aratand parca ca cei din timpul zeilor. Simtem ceva ciudat venind din partea lor, ceva care ma nelinistea. Cei imbracati in negru ma infricosau. Am incercat sa ma uit atent la unul dintre cei. Fata lui ma inspaimanta dar atunci cand m-a axat pe el am vazut un fel de praf negru in jurul acestuia. "Asa ceva nu e posibil, nu?" mi-a spus in timp ce ma stergeam la ochi incercand sa-mi revin din starea de soc. Apoi am incercat sa nu ma mai gandesc la asta si sa ma uit in alta parte dar ochii mi se atintisera asupra altui om, dar de data asta asupra unului care era imbracat in alb. Pivirea lui era mai putin infricosatoare decat a celuilalt dar tot avea ceva ce nu ma facea sa stau calma chiar daca nu stiam ce.Uitandu-ma iar la el am vazut o stralucire aparte." Ce se intampla cu mine? Ce e cu aceste persoane ce vor de la noi? Si mai importamt de ce ma simt ciudat in preajma lor? Ii cunosteam de undeva si nu imi aminteam eu de unde?" toate acesta intrebari imi tulburau gandurile fara sa imi dea pace. Am incercat sa nu le dau importanta asa ca am incercat sa ma gandesc la Spencer si ce fericiti suntem impreuna. Deodata ma uit la el si imi dau seama ca ceva este in neregula.
- Spencer, s-a intamplat ceva? intreb eu.Si mai ales de ce te ascunzi? Ce se intampla cu tine?
- Nimic.Ce sa se intample? Nu se intampla nimic. raspunse el repede.
- Spencer imi dau seama ca e ceva in neregula cu tine.Spune-mi sau vei avea de discutat cu pumnul meu.
- Esti frumoasa si pe deasupara si rea. Asta imi place mie la tine.
- Ce ar terbuii sa insemna asta?
- Nimic. La ce te gandesti?
- La nimic. Dar intrebarea mea ramane aceeasi: De ce te ascunzi ? Sau mai exact de cine?
Nu te ascunde de mine, spune-mi. Stii ca poti sa ai inceredere in mine.
- Bine. Ii cunosc pe oamenii acestia si cred ca au venit dupa mine.
- Cum adica au venit dupa tine. Doar nu esti vreun mare nobil si nu le-ai spus parintilor tai ca ai plecat la un bal cu o fata pe care nu ar vrea s-o cunoasca, nu?
Spencer se uita stranbandu-se la mine incercand sa scoata o vorba, dar din pacate nu putu.
- Stai putin. Ce? Spencer?spunana acestea m-am uitata urata la Spencer iar acesta arata de parca las fi babut.Nu pot sa crec ca m-ai mintit. Cum ai putut sa faci asta? Ai spus ca prietenul tau Chad locuieste in castel dar defapt tu erai cel care locuia acolo.
- Em...eu.incerca Spencer sa spuna ceva dar nu putu pentru ca il intrerupsem.
- Ce Spencer vrei sa iti ceri scuze pentru ca m-ai mintit?
- Da chiar vreu asta dar mai intai vreau sa iti expilic.
- Ce e de explicat?
- Vreau sa iti spun defapt cum a fost.
- Ok, spune.
- Stii foarte bine ca te-am vazut in vis si m-am indragostit pe loc si apoi i-am spus lui Chad totul. Acesta mi-a apus ca cu siguranta nu existi si ca esti doar in imaginatia mea ceea ce nu a fost adevarat si a mai spus ca cu siguratanta nu ai vrea sa fii cu mine pentru ca stie din filme ca fetelor bune si deloc materialiste nu le plac baietii de vita nobila pentru ca ii cred snobi cu bani si de aceea am zis ca mai bine nu iti spun din prima cine sunt pentru ca sa imi dau seama daca imi place de tine cu adevarat sau nu.
- Ei bine si eu ce ar trebuii sa cred ca tu inca nu stii daca ma placi pentru ca nu mi-ai spus ca esti vreun print sau ceva de genu.spunan acesta am inceput sa plang gandindu-ma la tot ce am spus.
- Nu! Em, nu plange sunt aici cu tine si nu te voi parasi, bine?
- Daca zici tu. Dar mai am o singura intrebare. Ce esti?
- Pai sunt...
Deodata voce unuia dintre oamenii in negru se auzi in toata sala:
- Suntem aici pentru a cauta pe cineva. Nu trebuie sa va temeti nu va vom face rau daca faceti ce va vom spune. Asa ca vrem sa ne spuneti unde se afla Dominisorul Spencer, Print al Intunericului.
La auzul acestor vorbe toata lumea amuti. Numieni nu stia la cine se refera acel om pentru ca Spencer nu era la noi la scoala. Dar eu stiam.Asa ca ma intorc pre Spoencer si ii spun:
- Spencer, ai facut ce cred eu ca ai facut?
- Depinde ce crezi tu.
- Nu ma mai lua cu dinastea. Stii foarte bine depre ce vorbesc? Atunci Spencer se uita cu o fata mirata la mine parca vrand sa imi raspund singura la intrebare. Fie,am spus eu aftand, stiu ca ai plecat de acasa fara sa le spui parintilor tai ca pleci, nu-i asa?
- Poate.
- Of, pe bune?
- Da.
Deodata vocea omului si auzi iar:
- Stim ca esti aici si daca nu vrei sa vii de buna voie te vom lua pe tine si pe prietena ta.
Aceste fiind spuse un vant puternic dadu pe toata lumea din fata noastra facandu-le cale libera acelor oameni.
-Si acum ce? il intreb pe Spencer.
-Nu mai avem ce face ne-au prins.
Deodata un om se napusti asupara noastra si ne lua pe sus zburand cu noi pe desupra orasului, iar in spatele noastru erau multi altii care zburau lafel in acelasi mod.Sub noi se vedeau luminile orasului carene luminau calea. Deodata sub noi se aseza o cleasca de un alb imaclat. Atunci stansoarte omului care ma tinea se opri iar simturile mele imi spuneu ca s-ar putra sa ajung un om omleta in cateva secunde dar deodata omul imi dadu de tot drumul. Simtem cu aerul rece ma coplesi. Simteam cu cad in gol parca rupand aerul pe sub care treceam. Stiam ca soarta ma aduse aicisi nu puteam remadia asta. Minutele imi erau numarate iar in curand lumina laba araiului trebuia sa apara dar la un momentdat am aterizat pe ceva moale ca din puf.Nu stiam ce s-a intaplat dar m-am intors cu fata in sus. Atunci am vazut toti acei oameni in negru care zburau iar unul din ei il tinea pe Spencer. Deodata acesta ii dadu drumul lasandul sa cada.
- Spencer, am strigat eu cu suflare taiata.
Dar din fericire Spencer nu patise nimic dar incepu sa zboare si el mafel ca cel care l-a lasat sa cada.
Nu staim ce mi se intampla dar acum ca nu mai eram langa Spencer eram si mai speriata decat inainte. Totul se incetosa in fata ochilor mei si fara sa imi dau seama cum am adormit.