-Esti gata sa mergi acasa? il intreb pe Chris zambind.
-Ah, da! M-am saturat de spital, ofteaza.
-Te cred, chicotesc si ma asez langa el.
-Ma mir cum de nu te-ai saturat si tu.
-Tu te-ai saturat din a fi politist?
-Nu, nu cred ca m-as satura vreodata. Doar sunt un erou, nu? zambeste.
-Da. Esti. La fel sunt si eu, spun.
-Ce mai faci? intreaba dupa cateva secunde de tacere.
-Bine, presupun.
-Esti bine?
-Da. Tu?
-Da, presupun.
Rad si imi las capul pe umarul lui. Nu am mai stat de mult impreuna.
-Sigur esti bine? intreaba.
-Nu stiu... s-au intamplat multe.
-Este vorba de Zayn?
-Da. Si de parintii lui.
-Si fata aia, completeaza.
-Da, si ea. Nu stiu ce sa fac, oftez. Incerc sa trec peste si sa fiu puternica, dar mereu apare ceva si ma doboara iar. Acum trei zile, mama lui i-a dat anizelele unui test ADN, si a iesit optzeci si sapte la suta compatibilitatea. Iar Zayn este sigur ca nu e copilul lui. Chestia este ca familia lui pur si simplu nu ma vrea.
-Dar el te vrea.
-Pe zi ce trece imi dau seama ca ne complicam mai mult.
-O viata complicata este numai buna de povestit nepotilor cu zambetul pe buze, decat o viata simpla, ca toate celelalte, spune si ma priveste in ochi.
-Ai dreptate... eroule, zambesc.
Rade si ma ia in brate. O sa le povestesc nepotilor despre el. Cel mai neinfricat barbat, cu mai multe vieti decat o pisica si un super erou pentru mine si Kim. Barbatul care are cele mai seci glume dar totusi te fac sa razi doar pentru ca a incercat. Si... barbatul care m-a iubit.
-Nu raspunzi?ma intreaba, trezindu-ma din transa.
Imi scot telefonul din buzunar si raspund.
-Da?
-Iubito, cand pleci sa treci si pe la farmacie, spune cu o voce infundata.
-Ai racit?
-Da, la birou.
-OK, ne vedem intr-o ora, spun si inchid.
Ma ridic si ii scot perfuzia, apoi o arunc la gunoi.
-Esti liber, zambesc.
-Mersi.
-Ai grija cum ajungi acasa, si ce faci de acum incolo.
-Da, doamna! rade.
Chicotesc si il pup pe obraz, apoi plec din salon. Ma duc la vestiar si o vad pe Perrie.
-Gata de mers acasa dupa zece ore de munca? glumeste.
-Mai intai trebuie s-o iau pe Kim de la gradinita, apoi ma duc la farmacie. Zayn a racit, spun si ma schimb de uniforma.
-Cand se imbolnaveste este cam grav la el.
-Asta e prima data cand el raceste, de cand il stiu.
-Cand eram cu el s-a imbolnavit, a fost doar o simpla raceala, insa a avut probleme cu plamanii cand era mai mic, tot de la o raceala. Este mai sensibil.
-Nu stiam de asta, raspund.
-Ii trece cum mult ceai de lamaie, Nurofen si multa iubire, zambeste.
-Trebuie s-o tin pe Kim departe de el, macar pentru o saptamana.
-O poti aduce la mine. Saptamana viitoare sunt libera.
-Nu vreau sa te deranjez. Ai nevoie de odihna.
-Ei hainde! Stii bine ca daca nu ma obliga sa-mi iau concediul, as fi venit in continuare la munca, mormaie.
-Da, stiu! rad.
-Va astept la mine, zambeste si ma ia in brate, apoi pleaca.
Ma urc in masina si opresc mai intai la farmacie.
***
Intram in casa si Kim se duce direct la ea in camera. Las geanta pe masa din living si ma duc in camera, gasindu-l pe Zayn in pat, cu laptop-ul in brate si o cutie de servetele langa.
-Ce a patit puiul meu? intreb cu o voce de copil si ma asez langa el.
-A racit, mormaie.
Oftez si il sarut in coltul gurii, apoi ii pun mana pe frunte.
-Ai febra, spun.
-Stiu.
Isi inchide laptop-ul si il pune pe dulapiorul de langa pat, apoi ma ia in brate.
-Ma usor cu afectiunea, chicotesc.
-Vrei sa ma omori? se incrunta.
-Nu. Vreau sa nu imi dai raceala.
Isi da ochii peste cap si isi trage patura peste el.
-Iti este frig?
-Da.
Bun, are frisoane.
Ma ridic din pat si ma duc in camera la Kim.
-Iti este foame? o intreb.
-Nu, am mancat la gradinita, raspunde.
-Ai vrea sa stai la Perrie?
-Da, zambeste. Imi este dor de ea.
-Bine. O sa stai saptamana asta la ea, tati a racit si nu vreau sa racesti si tu.
-Pot sa ma duc la el?
-Sigur.
Ma ia de mana si intram in camera.
-Tati! se duce la el si il ia in brate.
-Iubito, ce faci?
-Ma duc la Perrie, raspunde.
-La Perrie? ma intreaba .
-O sa stea la ea o saptamana. Pana iti revii.
-Oh, bine.
-Ai mancat ceva? il intreb.
-Nu. M-am trezit la zece si apoi am lucrat. Mi-a fost lene sa ma duc si la baie, spune.
Rad si scutur din cap.
-Kim, ma ajuti sa-i fac de mancare? o intreb.
-Da.
Iesim din camera si ne ducem la bucatarie. O sa-i fac o supa de pui.
***
-Sa va distrati! ii spun lui Perrie si Kim.
-Si voi sa va protejati! imi face cu ochiul.
Rad si le fac cu mana, apoi plec.
Dupa ce am intrat in casa m-am duc direct in camera noastra. Zayn dormea linistit si mainile pe piept, asa ca mi-am luat incet schimburile din dulap si m-am dus la baie.
Am facut un dus rapid, apoi mi-am pus pantalonii scurti de pijama roz, si un tricou alb de-a lui Zayn.
M-am bagat in pat si am deschis televizorul, cautand ceva interesant. Ar trebui sa fie un film bun pe ceva, este de abia 21.
Zayn se foieste pe de-o parte pe alta, si dintr-o data isi arunca patura de pe el. Tricoul era ud, la fel si patura.
Ma ridic din pat si ma duc la dulap luandu-i un tricou, apoi ma duc la el.
-Zayn, spun si imi pun mana pe umarul lui.
Mormaie si isi deschide ochii.
-Trebuie sa te schimbi.
Ma duc repede la baie si iau un prosop, iar dupa ce isi da jos tricoul, il sterg.
-Iti fac un ceai? intreb si trag patura pe el.
-Nu.
-Nu trebuia sa intreb. Iti fac un ceai, spun si plec din camera.
Pun apa la fiert si caut antibioticele. Ceaiul este cu fructe de padure si multa lamaia, exact asa cum ii place lui.
-Ai grija sa nu te frigi, ii spun dupa ce las cana pe dulapiorul de langa pat.
-Am, mormaie.
Ma pun langa el si imi las capul pe pieptul lui.
-Te doare capul? il intreb.
-Nu. Doar am o stare naspa.
-O sa-ti treaca dupa ce iei antibioticul, spun si il sarut pe tampla.
-Mmm... te iubesc, mormaie incruntat.
-Si eu te iubesc, rad.
Se pare ca avem un mic (mare) bolnavicios. Ador melodia.
Zayn s-a apucat de sala, Doamne ce muschi are..
Si-a acoperit de tot tatuajul pe Perrie (sad face). O ador pe tipa asta, modelul meu in viata. Sa sara acum trupele Zigi pe mine ca o ador pe Perrie :)) I-ati vazut noul iubit? Nici sa nu va uitati.