Eva's Pov.
Coborâm jos și acolo dau de un Nick, mai fericit că un copil mic in ziua de Crăciun.
Îmi las la iveală și eu un zâmbet și mă îndrept spre el.
Eu: Cărui fapt datorăm fericirea asta pe capul tau?
Nick: Pai...
Eu: Haide omule nu o mai lungi atâta. Zi odată.
Ioana: Sunt însărcinată.
Eu&Marc: Ce?!
Ioana: N-nu te bucuri Ev? de bâlbâie ea speriată.
Eu: Ba da, cum sa nu, dar...Nick îmi fac griji.
Nick: Stai liniștită Eva, Dixon nu o sa se atingă nici de ea nici de bebe.
Eu : Așa sper sa fie.
Kloe: Dar voi unde mergeți?
Eu: La fabrica abandonată de la marginea orașului.
Kevin: Si cei doi ?
Marc: Voi o să rămâneți cu ei și nu ii scăpați din ochi.
Kloe: Adică Adam, spune iar eu chicotesc pentru că și-a dat seama.
O îmbrățișez pe Ioana, apoi bat palma cu Nick și ies din casa si merg la masina impreuna cu Marc.
Ne urcam in mașină acesta pornind și plecând în trombă. Eu îmi sprijin capul de geamul mașinii gândindu.mă, ce o să de întâmple de acum in colo.
Îmi tot fac griji în privința Ioanei. O cred in stare pe Dixon să vină să o răpească, și o să facă asta special pentru a ne șantaja pe mine și Nick.
Marc: La ce te găsești așa intens? mă întreabă și tresar când îi aud vocea.
Eu:Ioana, Nick...
Marc: Atâta timp cât și ea o să stea acasă la fel ca cei doi frați nu o să pățească nimic.
Eu:La fel ca cei doi frați? întreb chicotind. Cred că Adam este chiar acum in drum spre Hyland.
Marc: sunt ceilalți acasă, nu e singur.
Eu: Așa e.
Marc: Cum o fi sentimentul ăla că vei deveni tata? întreabă visător schițând un zâmbet.
Eu: Ai bătut cumva un apropo că ai vrea sa ai un copil,Dl. Marcus Thorne? îl întreb și apoi să îl aud cum mârâie deoarece nu ii place sa ii spun numele complet.
Marc: Da, Evelina, am bătut un apropo.
Eu: uuuuuu, jucăm dur. Bine, dar cu cine?
Marc: Tu chiar crezi că aș vrea un copil cu o alta fata in fata de Kim?
Eu: Intrebam doar.
Marc: Am ajuns! Mă informează acesta.
Eu: Atât de repede?!
Marc: Da. Acum, tine, o să ai nevoie. îmi înmânează un pistol, apoi îmi face semn să ieșim din mașină.
Mă uit la clădirea abandonată de sus până jos și nu prea pare să fie cineva sau ceva înăuntru.
Marc o ia înaintea mea deschizând ușa. Acesta scoțând un sunet asurzitor, pașim în încăperea prăfuită și ne uitam după lăzile cu armament. Dar nici urmă de ele.
Eu: Ești sigur că e locul corect?
Marc: Mai mult ca sigur. Cineva a venit aici înaintea noastră și a plecat.
-Și ia ghici cine!
Eu: Dixon, mârâi și o vad ieșind dintr-un colț mai întunecat.
Dixon: Ce dor mi-a fost de voi doi, perechea ideală. Păcat că v.ati îndrăgostit de frații Evens.
Eu: Dixon, veziti de-ale tale, nu regretam nimic, stai liniștită.
Dixon: Sigur că da dragă. Dar nu uita că tu îmi ești datoare cu in favor.
Eu: Cum așa? O întreb ironică.
Dixon: Mai mințit. Ai spus că Hyland, Marc, și copii nu știu nimic. Când ei știau deja totul.
Marc: Dixon, nu o mai lungi, spune odată ce vrei.
Dixon: Ah, uite cine sa trezit din somn. Adică e normal doar în povestea asta este implicată și Kimberly, nu?
Marc: Dacă te atingi de ea jur că...nu îl las sa continue că încep eu.
Eu: Dixon spune drept, de ce ești aici?
Dixon: Pentru că vreau armele. O să îmi fie de folos intr-un viitor cat se poate de apropiat.
Va urma...