" Urăsc că trebuie să indepărtez, de mine persoane la care țin nespus de mult"
Eva's Pov.
Nu înțeleg de ce sora lui mă poate înțelege, iar el nu.
De ce a trebuit să reacționeze așa. Nu ii sta in fire. De la un timp a devenit foarte ciudat. Mai ales de când a aflat de Elisa.
În urma cu 30 de minute.
Adam: Nu. Nu te cred....nu
Eu: Nu vrei sa mă crezi, șoptesc eu.
Adam: Tu ai omorât.o pe mama din adins.
Eu: Cine vrei sa îți spună că nu e așa? Ți-a spus Marc, Nick ți-am zis și eu. Cine vrei să îți mai zică? tip eu la el.
Adam preferă să nu mai spună nimic și iese din casă trantind ușa în urma lui.
În prezent.
Vreau sa il apar. Să îl țin departe de toate lucrurile astea. Vreau sa ii ajut să aibă viață normala pe care o merită. El cât și sora lui mica o viața normal, lipsită de griji.
Eu: O sa îi țin departe. mormăi eu.
Nu poți să ne tii departe daca noi vrem sa fim aproape de tine.
Tresar la auzul acelor cuvinte și îmi îndrept atenția carte persoană care a rostit acele cuvinte.
Eu: Asta nu este o viața normală Kim, nu îmi place să o zic dar fratele tău are dreptate, nu e bine sa stați prin preajma mea.
Kim: Și Marc face parte din asta, dar el nu mi-a spus sa stau departe, din contra a spus sa stau cat mai aproape de el. spune ea și vine lângă mine pe pat.
Eu: El nu știe ce e mai bine pentru tine.
Kim: Nici tu nu ști. Eva, de ce nu vrei să lași oamenii să te ajute? De ce crezi că ești singură, de ce....
Eu: Pentru ca mereu am fost și voi fi singura. De-aia. țip eu din toți plămânii.
Kim: Eva, nu ești singură, de ce crezi asta?
Eu: Pentru că așa este. Am fost mereu abandonată de persoanele dragi mie.
De mica eu stăteam cu Nick și Dixon, mai ales când o auzeam pe mama ca se certa cu tata. Pe atunci era o femeie buna și foarte drăguță. Nu știu ce sa întâmplat. Cu timpul totul a luat o întorsătură zdravănă. Am aflat că Dixon de ocupa cu chiestii de-astea și am aflat că Nick i s-a alăturat. Așa că am ales sa intru și eu. Am omorât.o pe Elisa, Hyland la omorât pe tata, apoi a cunoscut.o pe mama și așa am ajuns aici. Și asta e povestea Evelinei Tuner.
Kim: N- Nu știam că tata la omorât pe t-ta-tal tau. de baibaie ea.
Eu: Nu aveai sa unde sa sti, acum, te rog, lasă-ma singură.
Kim: O să vi maine la liceu, nu?
Eu: Nu știu. și acestea fiind spuse Kim iese din cameră.
Kim's Pov.
Ies din cameră Evei ștergându-mi lacrimile formate care vroiau să curgă.
Cobor jos unde îi văd pe restul având o discuție destul de aprinsă. Și totuși mă miră faptul că Ioana este de câteva zile printre noi, și deja e la curent cu tot.
Cobor și ultima treapta și atunci o liniște ciudată de lasă în cameră. Marc să ridică și vine în dreptul meu punandu.si mâinile deoparte și de alta a umerilor mei.
Marc: Cum e?
Eu: Distrusă. Atât moral cât și fizic. Nu e bine.
Marc: Tu, ești bine?
Eu: Poți să mă duci acasă?
Marc: Să întâmplat ceva? urăsc că mă cunoaște așa de bine e.
Eu: Sunt obosită după toate astea, te rog. spun eu iar el mă sărută părintește pe frunte, apoi mă ia de mână indreptandu-ne spre ușă, nu înainte de a le spune celorlalți că plecam.
Drumul a fost unul liniștitor, nu am vorbit niciun pic. Toți drumul m-am gândit la spusele Evei.
" Hyland mi-a omorât tatăl"
"Nu aveai de unde sa sti"
Nu îmi vine să cred că i-a omorât tatăl. Mama a murit pe propria răspundere, Eva nu a avut nicio vină, dar ce a făcut tata a fost crima in toată regula.
Ajungem acasă. Îi dau un sărut lui Marc drept mulțumire, apoi ies din mașină indreptandu-ma spre intrarea spre intrarea casei unde avea să îmi răspundă Samanda.
Intru în casă, apoi merg în bucătărie unde îl văd pe tata și fratele meu așezați la masă. Tot ce văd pentru omul căruia îi spun tata, este ura. Ura și dispreț.
Înaintea spre masa unde este așezat și acesta își atinteste privirea spre mine. Îmi schițează un zâmbet căruia îi răspund cu o fata fara de vro emoție.
Eu: Te urăsc.
Hyland: Ce ți-a băgat în cap hoața aia?intreaba chicotind.
Eu: I-ai omorât tatăl, la dracu, nu ai niciun drept să spui ceva despre ea. Nu ști cu nimic mai bun.
Adam: Ce ai făcut?!
Va urma...