Hei, hei!
Prima poezie din 2017 hm, asta e al treilea an alaturi de voi!
Sa zic si eu oh, parca ieri am postat prima poezie ce repede trece timpul...
Nu, nu? Bine, nu mai zic. Oricum daca mai e valabil - La Multi ani si toate cele bune! Un an plin de impliniri.
Lectura placuta!
Printre foc și himere
Am un defect sâcâitor, ce nu-mi dă startul la infuzie,
Să fiu un temerar nebun, o combustie,
Să ard grindina de pe copaci, distrugând orice fărâmă de iluzie,
Să fiu o stea ce icnește, temperatură lăsând aerul cu contuzie.
Un defect pe care nu-l pot face să curgă prin perfuzie,
Să-l tai cu caterul, brutal, din ADN, fără gnozie
Ca un mușchi bătrân, ce stă la un copac în plină amnezie,
Cu sevă dulce, din care se hrănesc fluturi din carne și lozie,
Zburând prin peșteri reci, cu rădăcini de ambrozie.
Pendulez pe fire akashice, simțind pulberea ca o alergie
Pe mâinile mele, maleabile creatorului. Inflamându-mă, în plină acromazie.
Ca mai apoi, să mă afund într-un întuneric mut.
Aveam magmă rece pe corp când am eclozat.
Înălțător, aripirile mele sfărâmau pietrele din jur, delicat.
Strălucire și confuzie, în pasărea de foc m-am întruchipat.
Am început, apoi, să-mi mănânc aripile când de la sol am planat.
Mi-am zis atunci: Înălțați-vă voi, eu prefer să sap în adâncuri.
Ucigând clișeul, într-un strigăt mâinile mi s-au metamorfozat
În ghearele tenebroase ale lui Camazotz și pământul s-a despicat,
Flăcările mârâind prizoniere, printre crăpăturile abisului uscat,
Trăgând de rădăcinile mele precum de gratii, în aer plonjând sulfat,
Arzând nestăvilite, să consume lumea mea în păcat,
Calmându-se doar într-un haos închis și întunecat.
Fertil în gânduri, arid în vorbe,
Mărșăluiesc printre foc și himere.