Eva's Pov.
Nick: Eva vrei sa fi iubita mea?
Eu:Nick...eu...sti ca nu pot, tin la tine, te iubesc, dar...doar ca un frate. Atat.
Nick: Inteleg, il iubesti pe Adam, imi maingaie obrazul cu degetul mare iar eu simt o lacrima care vrea sa curga.
Eu: Dar nu vreau sa il ranesc, nici pe el nici pe Kim, ce o sa se intample cand vor afla?
Nick: Pana atunci mai este, acum, profita de momentele bune pana cand vei avea parte de cele rele. Si cand o sa ai parte de momentele rele, amintesteti ca au fost si momente bune.
Eu: Multumesc Nick, te iubesc bro. il imbratisez eu si am o senzatie buna, de siguranta, nu am mai simtit asta de mult timp.
Nick: Vino, este tarziu, iar eu am promis ca te duc acasa.
*****************************
Am ajuns acasa iar Nick, a plecat dupa ce s-a asigurat ca ma simt bine, il iubesc pe Nick, nu zic nu, dar nu mai simt acea scanteie care era la inceput.
Am batut la usa si mi-a deschis Samanda, cand am intrat in living, pe canapea era Hyland, Marc si mama.
Mama: Unde ai fost domnisoara, si unde sunt Adam si Kim.
Eu: Habar nu am.
Mama: Iubito esti bine?
Eu: Probabil ca nu, nu stiu.
Mama: Merg sa iti fac un ceai, ramai aici, ma aseaza mama pe locul ei, iar ea paraseste camera.
Marc: Iubito esti bine? se zmiorcaie acesta.
Eu: Taci! Puteam sa spun ca sunt bine, apoi mama sa bata apropouri ca cine stie unde am fost.
Marc: Dar chiar asa, unde ai fost, si unde sunt frati Evens.
Eu: Pai eu a trebuit sa plec de la cafenea pentru ca un anume Hyland, din toate cafenelele din oras, s-a hotarat sa se intalneasca cu Dixon fix la cea din centru.
Hyand: Si tu, ca o fata desteapta ce esti, ai plecat. Bravo!
Eu: Tu ma iei cumva peste picior?
Hyland: Nu, si hai sa terminam cu toate astea, mama ta se poate intoarce.
Eu: Daca mama pateste ceva din toate prostiile voastre, o sa regretati, cu astea fiind spuse m-am ridicat si m-am dus in camera mea.
M-am asezat pe marginea patului si ma uitam in gol la usa din sticla a balconului, apoi ma hotarasc sa ma schimb cu niste haine mai lejere.
Dupa ce ma schimb merg sa imi iau un hamorac si ies pe balcon. Imi scot o tigara si incept sa trag cate un fum.
Nu sunt genul de fata care sa fumeze, dar, ma linisteste, nu sunt dependenta, dar uneori am nevoie sa ma calmez si sa iau o pauza de la tot ce se intampla in jurul meu, iar asta este singurul lucru care o face.
Sunt scoasa din gundurile mele de motorul masinii lui Adam care tocmai ce a parcat.
Nu sunt foarte sus asa ca le pot ascuta convestatia.
Kim: Ai vorbit cu Eva?
Adam: Nu, Nick a spus ca a adus-o acasa si apoi a plecat.
Kim: Spunea ca se simte rau, in ori ce caz, poate ca acum se odihneste. Nu vrei sa mai stam, este frumos sa stai sa te uiti la luminile orasului.
As fi vrut sa fie si mama aici...
Si cu acestea fiind spuse am izbucnit in lacrimi.
Ma doare sa stiu ce am facut, nu as fi facut-o niciodata, nu a fost intentionat, dar nu pot sa le spun, ar fi distrusi.
Mi-am stins tigara si m-am intors in camera mea, apoi pe usa intra Samanda.
Samanda: Domnisoara Evans...da sa spuna ceva dar o intrerup.
Eu: Te rog, nu imi mai spune asa, spune-mi simplu Eva.
Samanda: D-da domn-Eva.
Eu: Multumesc, acum spune.
Samanda: Sunte-ti chemata jos, la cina.
Eu: Cine m-a chemat?
Samanda: Domnul Evens.
Eu: Cobor acum.
Samanda paraseste camera si eu ma arunc in pat. Daca nu m-ar fi chemat Hyland, nu m-as fi dus, dar stiu ce reacti adverse are un "Nu" la ordinele sale.
Pe tata, un "Nu" l-a costat viata...
Nu mai stau pe ganduri si cobor jos. La masa ii vad pe toti cum stau linistiti si mananca, si pe Kim care imi zambeste.
Kim: Eva, te simti mai bine? ma intreaba micuta raza de soare, iar Marc tuseste fals.
Eu: Sunt bine Kim, stai linistita.
Ma asez langa Marc in sincep sa mananc, pana simt ca ceva vibreaza, era telefonul lui Marc.Il scoate din buzunar si ranjeste cand vede apelantul. Dixon.
Imi arata ce scrie pe telefon apoi imi spune:
Marc: Uite Eva, ma suna prietena ta. ma ironizeaza atragand privirea plina de ura a lui Hyland asupra lui.
Marc se scuza si se ridica de la masa apoi noi, restul, ne vedem de ale noastre.
Mama: Eva, scumpo, am rugat-o pe Samanda, sa iti duca ceaiul in camera.
Eu: Multumesc mama, mormai eu continuand sa ma uit in gol la farfuria plina cu mancare.
Hyland: Eva, ce ai patit, de ce nu mananci? Wow, Wow, Wow Hyland este ingrijorat in privinta ta...sau face misto?!
Eu: Nu imi este foame, ma scuzati. spun si ma ridic de la masa indreptandu-ma spre camera mea.
Ajunsa acolo ma intind in pat si ma gandesc ca poate Nick ar fi aflat ceva. Cand mai aveam putin si adormeam aud telefonul cum suna...era un numer necunoscut...
Va urma...
Hey, ce faceti? Stiu ca v-am promis mai multe capitole dar ce ziceti daca le lasam pe maine, asta sunt ocupata cu proiectele pentru liceu, cum aveam aceste doua zile libere, o sa postez mai mult, promit.
Va pwp.
Pa.