*****NEEDITAT!!!****
Pov. Criss
Eu- Bine... Intră!
??- Nu pot acum, îți las numărul meu de telefon că îl schimbai astăzi și mă suni când ai timp, nu e ceva urgent.
Eu- Bine, Alex!
Alex- Pa, Criss, ai grijă de tine!!
Eu- O să am, am mereu, nu îți face griji.
Alex- Știu, ne mai vedem..
Și cu asta a plecat... Pfff, nu știu ce să fac. Poate vă întrebați cine e Alex, ei bine el este un amic de-al meu, este cel care mă ajută mereu și îmi dă sfaturi, uneori cred că mă place, aș vrea eu să fie adevărat, dar nu durează mult și îmi dau seama că greșesc foarte mult.
Eu- Alice, poți te rog frumos să ai grijă de copii?
Alice- Desigur , Criss. De ce?
Eu- A venit Alex...
Alice- Nu ai mai vorbit de mult cu el...
Eu- Da... Nu știu cum mă supoarta, aș vrea să merg la o cafea sa îmi spună ce a pățit.
Alice- Du-te!!
Eu- Nu știu ce m-aș face fără tine!
Alice- Probabil ai muri , spune ea râzând.
Eu- Crezi că mă place?
Alice- Mai mult ca sigur te place!! Nu mai fii neîncrezătoare, esti frumoasa, deșteaptă...
Eu- Am doi copii , o întrerup eu.
Alice- Esti prea fleață! Crezi ca tot ce zboară se mănâncă? Nu vezi că e mort după tine?
Eu- Alice, asta vrei tu. Știi că eu nu știu ce simt pentru el, sunt așa de confuză..
Alice- E nu ști, ști prea bine, știm amândouă mult prea bine că tu îl iubești și îți este frică de reacția lui...
Eu- Offf... Asta e, mă duc să-l sun...
Alice- Bine..
***Convorbire telefonică***
Alex- Alo!
Eu- Bună, spun timidă
Alex- Bună, ce faci?
Eu- Te-am sunat pentru că am rezolvat cu copii, are Alice grijă de ei și putem ieși, dacă mai vrei și nu te deranjez.
Alex- Bineînțeles! Cum să nu mai vreau?
Eu- Bine... Unde să ne întâlnim?
Alex- În parcul din centru la ora 15:30...
Eu- Bine, pa!
Alex- Pa, pui!
***Convorbire terminată***
Mă bucur că a acceptat să vorbim, sunt fericită. Este ora 14:30 așa că mă apuc să mă pregătesc. Copii i-a luat Alice, așa că nu am nicio reținere până acum. Intru în baie, fac duș timp de 20 de minute , apoi m-am dus către dulap si m-am îmbrăcat asa :
Când am ajuns în parc Alex era cu o fată , cel mai urât moment a fost atunci când s-au îmbrățişat. Arătau aşa de frumoşi, de parcă ar fi împreună.
Eu- Hei!
Alex/ ??- Hei!
Eu- Tu cine eşti? Alex, eu am crezut că ne vom întâlni doar noi doi.
???- Noi ne-am întâlnit aici, nu ne-am mai văzut demult .
Eu- Ok...
??- Apropo eu sunt Klara, sora lui .
Eu- Îmi pare rău , eu am crezut altceva.
Alex- Cum poţi să crezi că eu aş avea iubită şi să te chem aici?
Eu- De parcă nu ar mai fi existat cazuri deastea.
Klara- Ştiţi , ar trebui să lăsaţi orgoliul deoparte şi să recunoaşteţi că vă iubiţi.
Eu/ Alex- Nu e adevărat, nu ne iubim...
Klara- Pe cine vreţi să păcăliţi, cu mine nu merge aceasta minciună.
Eu- Nu vrem să păcălim pe nimeni...
Alex- Da, Criss are dreptate, de unde îţi veni ideea asta?
Klara- După felul cum vă priviţi, după cum se uita la mine când m-a văzut în preaşma ta, crede-mă că dacă privirea ar fi ucis, în momentul ăla eu eram moartă.
Eu- Nici chiar aşa.
Alex- Eu nu o iubesc pe Cristina si nu aş iubi-o niciodată..
Klara- Alex!!
Eu- Eu...ăăămmm... trebuie...ămm... să plec...pa!!!
Am plecat de acolo plângând, nu ştiu ce doare sau de ce doare aşa de tare. Când am auzit vorbele alea, parcă ceva din mine a murit. Nu credeam ca va durea atât de tare, cum am putut să fiu atât de proastă, cum????? Vreau doar să nu mai sufăr, cer prea mult?? Nimeni nu m-a iubit şi nu mă iubeşte.
Ai mei sunt alături de mine, dar chiar şi aşa degeaba sunt alături de la distanţă, am nevoie de ei aici, acum , mereu . Dacă nu ar fi existat puiuţii mei , nu cred ca aş mai fi in viaţă, nu am pe nimeni , înafară de ei, toţi fug de mine, mă simt aşa de prost... Ai simţit vreodată că ai vrea să dispari şi că nu mai ai putere, dar totuşi continui să lupţi ?!
Nu ştiu ce se întâmplă cu mine, acum mă plimb prin parc şi încerc să mă calmez ca să merg acasă şi să stau cu puiuţii mei micuţi şi frumoşi. Deşi au trecut câţiva ani, nu m-am schimbat mult, unii spun că sunt şi mai frumoasă şi în momentul când află că am doi copii sunt uimiţi, nu ştiu de ce, dar nu mă fascinează popularitatea, deşi cânt bine şi mai si compun, prefer să îmi vând creaţiile unor vedete de peste tot. M-am gândit mult şi sper să merite următoarea piesă. Cred că o să surprindă viaţa mea nefericită...
Mulţi cred că viaţa asta a noastră, a celor artişti ,ne uşoară... cât de mult se înşeală. Prin muzică mă descarc, de asta îmi şi place ce fac, compun din ceva mediocru, imund , o opera frumoasă. Ştiţi, nu mulţe persoane simt ce scriu, compun doar că asta le e meseria, dar sunt şi persoane care fac lucrul ăsta ca să se descarce.
Prefer să compun decât să spun cuiva că doare al dracului de tare. Asta se mai întâmplă si în cazul multora. Nu iau nimănui apărarea, dar când ascultăm o melodie în care se înjură criticăm artistul fără să ne gândim că poate acel om suferă.
De aceea nu critic pe nimeni, fiecare are doar a lui poveste. Păcat că unora le place sa bage intrigi şi să distrugă persoane. Îmi adun gândurile, îmi şterg lacrimiile şi plec acasă, trebuie să mai şi lucrez că banii nu cad din cer.
Ajung acasă şi mă pun geaca in cuier, mă descalţ şi mă duc spre birou unde iau o bucată de hârtie şi un creon din care iasă o creaţie artistică.
Klara- Hei, nu credeam că tu compui. Ce spui, îmi arăţi şi mie?
Eu- Bineînţeles!! Uite:
,, Hei buna dimineata, incep cu o poveste
In care multi se regasesc si nu pot trece peste
Fiecare este, si traieste si priveste ca dragoste nu se cerstete
Da... ea cand vine, te strange ca un cleste
Vad doi copii pe strada ce mereu se tin de mana
Nu-si dau drumul niciodata, ii vad zilnic de-o luna
Poate nu sunt copii, ca par a fi maturi
Si cica uneori mai stiu sa dea si sfaturi
Eu mereu beau cafeaua, in acelasi loc
In picoare langa usa sprijinind in toc,
Si nu-i mai vad de loc
Pentru ca nu mai sunt,
Cei ce profitau de semafor sa-si dea un sarut
Imi amintesc de ei si-am o lacrima pe fata
Ca e vorba de mine , considerata ce-a mai frumoasa fata
Poate o stii si tu, poate o stiti si voi
Un golan si o pustoaica, dragoste cu nabadai
Asa eram amandoi
Azi fiecare singur
Ca tot ce-a fost, acum pluteste ca un abur
Il aud plangand, il vad si noaptea-n somn
Sau poate ii doar in mintea mea ca simt ca mor de dor
Azi m-am decis sa-l sun
Ma astepta la scoala-n poarta
Si ma intreaba daca ma mai gandesc la relatia noastra
Cand l-am vazut nervoasa, mi-am intors privirea
Dar sub tristetea fetei se citeste fericirea
Ma invita la o cafea, nu stam in poarta scolii
Stia c-o sa accept deci nu avea dubii
Mici discurii stii
Ne-am certat de la prostii
O lacrima de fericire sau poate emotii
De-a'tunci ma tine de mana
Nu-mi da drumul niciodata
Un golan si o pustoaica dragoste adevarata "
Klara- Wow... Ce frumos!! Vreau si eu o melodie, te rog!!
Eu- Ok, vrei pentru o despartire care a lasat rani , sau..??
Klara- Ceva de genul.
Eu- Ok... Ce ai zice de "Povestea sufletului"?
Klara- Daaa.
Eu- Ok... Stai putin.
****DUPA 5 MINUTE***
Eu- Gata. Uite :
,, Poate o fi destinul ca se baga intre noi,
Sau poate e vina noastra ca suntem noi mult prea goi,
Mult prea reci pe interior, zambim tot mai putin,
Iubim tot mai putin, tot mai plini de venin,
Te-am respectat alegerea, te-am ascultat parerile,
Imi pare rau ca tu ai uitat toate primaverile,
Ai spus ca pleci, ca nu mai e timp pentru noi,
Si ai plecat, si nici n-ai privit inapoi,
Si mi se rupe sufletul ca-ai uitat toate clipele,
De geaba incerc sa te uit te vad in toate tipele,
Si numai pot sa rezist mai tot timpul sunt trist,
Spune-mi tu de ce mereu joc cu inimia la risc
E ok si nu-i ok c-ai plecat, ce se intampla de fapt
Cand dracu s-a terminat, de ce sunt predestinat
Sa am inima rupta sa mi se rupa sufletul
De ce nici pana acum nu te-am uitat zambetul?
Da, e povestea lui,
Povestea sufletului meu,
Am ramas doar eu si tu a nimanui,
Atat de multe primaveri,
De ce nu ai stiut sa-mi spui
Fara noi, al cui raman si unde merg acum
De ce inca ma gandesc la cum a fost?
Cu ce rost
Cand eu m-am implicat total,
Iar tu total m-ai luat de prost,
Imi aud sufletul plangand,
Ma cert in gand,
Sper c-acum esti fericita ca m-ai izbit de pamant,
M-ai lasat cu un zambet ironic pe chip,
Atata timp cat te-am in suflet, nu pot fi fericit,
Mereu acelasi scenariu,
Mereu aceleasi minciuni,
Cupidon in sfarsit m-am prins ca nu nu faci minuni,
Sunt inconjurat doar de actori,
Parca-s la teatru,
Eu trebuia sa te sarut, de ce o face altul?
N-ai inteles ca-n mine bate un suflet si-l doare,
Si tot pui la incercare, sa vezi care-i mai tare,
Te vad in poze dupa atata timp, dupa timp,
Inca sunt singur ca nu mint,
Ca semnele de intrebare aparute asupra ta,
Erau pe bune si ma doare si, nu mai pot suporta!
Da, e povestea lui,
Povestea sufletului meu,
Am ramas doar eu si tu a nimanui,
Atat de multe primaveri,
De ce nu ai stiut sa-mi spui
Fara noi, al cui raman si unde merg acum."
Klara- Imi place, uite am venit sa vorbim.
Eu- Despre ce?
Klara- Despre.....
----------------------------------------------------------------------
Va urma...
Ok, peste 1000 de cuvinte, nu prea am postat eu, dar sper sa va placa.
In urmatorul capitol o sa incerc sa bag mai multa actiune.