Presiunea cuvintelor
ce-mi apasă tâmplele
trăia în spatele unui clopot -
sticlă mată.
claviculele proeminete
stare de sânge,
iar oasele-mi se sparg
în presiunea apei
ce ne doboară gravitaţia.
De ce nu-mi spui pe nume câteodată?
Ce e greşit cu noi?
Existenţa unei furtuni,
paralizia unui cuvânt
spus cu rapiditate
prin suflul tău captat în ape şi ace...
"Apa rece e în creier. Acele sunt în inimă."
...şi sângele-ţi murdar...
Bolţi de lumină plutesc
prin unghiuri de lentilă
Ţi-ai spart ochelarii
dar sticla e încă în os,
gloria e sângeroasă
iar noi venim pentru sânge.