Cu toți știm proverbul "Așchia nu sare departe de trunchi,,...Să se aplice și în cazul Laurei??..
Perspectivă Francesca:
Mă stresa....Mă stresa faptul că Laura era cu noi,peste tot chiar.Nu știam ce voia,și mă gândeam că e ciudat că doar acum,după tot ce s-a întâmplat apare.Ciudat...
După școală,am mers toți la suc,și când zic toți, mă refer și la ea.
-Și Francesca,mai spune-mi despre tine.
-Nu am ce zice.Sunt ceea ce vezi.
-Ok..am înțeles.
-Dar tu?..
-Eu?..sunt sora lui Elias..
-E ciudat deoarece nu mi-a zis că are o soră,dar te rog continuă.
-Ăămm....nu cred că am ce să zic.
-Aha.
-Francesca,draga mea,putem vorbii?îmi zise Joseph.
Am ieșit afară,și:
-De ce te comporți așa?
-Cum?
-Termină cu asta.Se simte prost.Vrea doar să fie prietenă ta.
-Bine..să fie,o împiedic eu?
-Francesca...iară începi cu prostiile tale.Eu mă car de aici,poate îți revii.
Și văd cum se duce spre scaun,își ia geaca și pleacă.
-Ce s-a întâmplat?
-Nimic.
-Ești sigură?A plecat cam nervos.
-Da...Ce nu înțelegi?Ma răstesc la Laura.
Perspectivă Alexander:
-Cred că ar fi momentul să plecăm.Vii Mădă?
-Sigur.Ne vedem mâine la școală.
-încep să cred că Francesca devine paranoică,adică uită-te și tu la Laura.E bună.
-Știu,poate trebuie să treacă mai mult timp.
-Asta e.
Și plecară,Alexander conducându-o pe Mădă.
Perspectivă Francesca:
Ajung acasă și trântesc ușa,mama lui Joseph venind la mine.
-Ce s-a întâmplat?
-Nimic.Totul e bine,nu se vede?
-Francesca dragă...
-Îmi pare rău...doar că a apărut fata asta Laura,sora lui Elias si efectiv mă stresează.Nu știu dacă ea a aflat ceva,dacă vrea să se răzbune,sau...
-Sau poate e doar o fată care vrea să vă împrieteniți.
-Nu cred...nu pot să fiu cu ea prietenă.
-Nu poți sau nu vrei??
-Ambele...
-Cred că ar trebuii..
-Da da ar trebuii să îi dau o șansă.
-Mulți ți-au dat ție șanse deși ai făcut anumite lucruri,dar ea ce a făcut?Nimic...vrea doar să îți fie prietenă.
Doar se uită la ea,și plecă îm cameră.
-Ți-ai revenit??Zise Joseph către mine.
-Da.Doar că nu vreau să ...
-Nu vrei să ce?
-Nimeni nu mă înțelege.
-Serios? cred că nici tu nu te mai înțelegi de când.....
Dar se oprii.
Francesca....
-Nu ...doar dă-i pace.Și mă duc la duș după care mă apuc de teme.
-Cobori la masă?
-Sigur.
Ne așezăm la masă,și eu ma joc cu mâncarea.
-Te rog să mănânci.
-Voi mânca...
-Acum.
-Bine.Nu voiam să mă cert cu el așa dar l-am ascultat,dar când am ajuns sus,și ne-am pus în pat să ne uitam la un film,mi s-a făcut rău,și am fost nevoită să dau la rațe.
-Ești bine??Îmi zise Joseph.
-Nu...te rog zi la mama să vină.
Perspectivă Joseph:
-Francesca...
-Ce e cu ea?
-Nu se simte bine,vrea să mergeți la ea.
Nici nu stătu pe gânduri și plecă sus.
-Joseph,ce s-a întâmplat?Zise mama lui.
-Francescai îi este rău.
-Să mă duc și eu?
-Nu mamă,lasă-le.
Perspectivă autorului;
Mama sa ajunse sus,și o găsi pe Francesca în baie.
-Draga mea,sunt aici.Va fi bine totul.Haide.Încercă să o ridice dar imediat acesteia îi fusese rău și mama sa putu doar să o țină de păr.
După ce se eliberă,o ridică ușor,și o puse pe pat.
-Hai să te schimb și apoi să te întinzi în pat,o să il chem pe Joseph să stea cu tine pănă îți fac un ceai și paine prăjită.Tu ia ăsta să vezi dacă nu ai febră.
Joseph venii la ea,și o luă în brațe,atunci acesta văzu că era plină de pete.
-E intoxicată,zise Joseph când aceasta intră.
-Poftim?De unde știi?
-Uitați-va pe piele.
-Ce ai mâncat iară?zise mama ei,punându-i mâna pe frunte.
-Ceva sandwich.
-Off...ești mai bine?
-Un pic.
-Mă bucur.Dacă vrei stau cu tine în noaptea asta.
-Mi-ar plăcea.
Joseph plecă în camera mamei sale,și i-au lăsat pe cele 2 să vorbească,să discute și să lămurească tot ce aveau.
ētER�S