M-am uitat disperata catre colega mea de clasa incercand sa o fac atenta ca vine profesoara si ca ar trebui sa se grabeasca, insa ea se misca incet si isi indesa cu precautie cartile, nu cumva sa se indoiaca vreo coperta.
- Oana, pentru numele lui Dumnezeu, vine profa, iti aranjezi cartile pe hol, haide odata.
Si-a luat geanata repede apoi haina si aa iesit pe usa. Ne-am indreptat amandoua spre subsolul scolii pentru a nu da nas in nas cu profa.
- Unde mergem, a intrebat ea, oprindu-se ca sa se imbrace si sa isi aranjeze fularul si basca, care nu o avantaja deloc pe capul ei mic si rotund cu breton lung si negru.
- Oriunde, sincer as bea o cafea sau ceva cald, si mi-e si foame.
- Mc?
- Mhhm, bine hai. Frate, trebuie sa iti spun ceva si... ah, nici eu nu stiu ce ar trebui sa iti spun, e totul asa naspa si complicat si chiar nu stiu, nu mai stiu nici ce simt, nici ce nu simt...
- Spune-mi, a zis Oana e un ton placut si cald, rearanjandu-si caciula pe cap.
- Promite-mi ca nu spui nimanui, te implor, adica e ceva foarte persoanal si as fi distrusa daca ar afla cineva, adica nu distrusa, insa nu stiu cum ar reactiona multa lume... si imi e frica ca acel cineva sa nu ma respinga.
- Iti place de Andrei, nu? a zis ea pe un ton placid.
- Nu! am exclamat eu puternic, mirata ca a realizat asta fara sa ii spun nimic. Mda, ok, imi place de el, si nu stiu ce sa fac. Adica, uite, atunci cand am plecat in tabara aia in Spania a fost asa foarte trist cand m-a condus la poarta, si nu sunt sigura, adica poate ca am auzit gresit, insa cred ca a zis foarte repede "Vrei sa fii cu mine?" exact inainte sa plec, i-am raspuns eu.
- Cine ma? Andrei?
- Nu, proful de mate... am raspuns sarcastic, asa si atunci m-am facut ca nu aud si l-am rugat sa repete si atunci a zis ca nimic, si apoi in timp ce eram in Spania, mi-a scris de multe ori, si am vorbit foarte mult. Si a mai fost o faza, cand eram la liceu, si m-a lipit de perete si a zis "vrei sa fii cu mine?" si apoi foarte repede "nu, normal ca nu vrei asta.", chiar nu stiu ce sa cred insa m-a pus asa pe ganduri.
- Andrei e prietenul tau cel mai bun si va potriviti, adica pe orice as intreba ar zice ca sunteti super impreuna, si sunteti oricum foarte apropiati, exceptand faptul ca nu va sarutati zici ca sunteti deja un cuplu.
- Crede-ma Oana, nu m-ar deranja deloc sa fim impreuna, am zis glumind.
- Pai atunci spune-i, mi-a propus ea serios.
- Doamne, stii despre cine imi poevesteste acum? Despre Crisa, ca e superba si ca ar vrea sa fie cu ea, si doamne, frate, simt ca nu mai pot. E asa perfecta fata aceea, e inalta si slaba, si are parul saten si lung.
- Si arata ca o moarta fara forme, in prag de descompunere totala. Cred ca atunci cand dumnezeu a apus-o s aisi aleaga picioare a gresit si si-a ales maini, ma jur, arata ca "Scandura" din Ed, Edd si Eddy. Tu te uiti in oglinda inainte sa vorbesti? m-a intrerupt Oana.
- Ei bine, lui Andrei ii place si cred ca mi-am incheiat punctul de vedere.
- Ma rog, raspunde Ana si isi dadu ochii peste cap.
Deja parcuseseram cam trei sferturi din drumul dintre liceu si Mcdonalds, si imi era foarte frig, asa ca am tacut pan aam ajuns la fast-food si m-am adancit in gandurile mele.
Ei bine, Andrei era prietenul meu cel mai bun, da, si poate eram foarte apropiati, insa de cand ne-am cunoscut mereu mi-a povestit despre cuceririle lui, si despre fetele cu care s-a sarutat si cat de bine sau rau a fost. Si cu toate ca in toata aceasta perioada am simtit mai mult sau mai putin sentimente juvenile pentru el, nu am avut niciodata curajul sa ii recunosc. Presupun ca imi era mult prea frica ca ne vom raci din moment ce el nu va simti acelasi lucru pentru mine.
- Ana? Cred ca ar trebui sa ii spui ce simti, se trezi brusc Oana.
- Nu, doamne, in niciun caz. Fii atenta, sa zicem ca ii spun, si el o pllace atat de mult pe Crisa incat ne departam si nu mai vorbim deloc si prietenia noastra se pierde?
- Tu macar crezi o farama din ce ai spus? ma intreba ea.
- Da, frate, suntem total diferite eu si Crisa.
- Hai nu mai incerca sa te convingi ca e mai buna ca tine ca stim amandoua cine e mai buna si cine arata ca o scobitoare, si nu imi baga faza cu "in lumea de azi ar trebui sa ai talie de viespe", ca le ea nu stii cand i se termina spatele si ii incepe fundul la cat de plata este.
Am pufnit incet la auzul vorbelor Oanei, insa nu aveam de gand sa ii spun lui Andrei ce simt.
- Plus ca mai e si Vlad, am adaugat eu.
- Care Vlad?
- Tepes... Vlad de la 11C, adica stii faza cu mine si el din octombrie, nu?
- Care? a intrebat ea, in timp ce imi deschidea usa de la Mc si imi facea semn sa intru.
- Aia cand brusc am inceput sa il plac din nou, si i-am zis, si sa zicem asa... m-a cam... refuzat. Adica, cred ca i-au ajuns alea 6 luni de acum 3 ani cand imi era preea frica sa ma sarut cu el, si doar il pupam speriata in coltu gurii si aia cand imi aminteam, i-am relatat eu pe scurt.
- Ma mir a ti-ai facut curaj sa ii spui ca il placi...
- Da, Oana si dupa cum observi uite ce s-a intamplat...
- Buna ziua, ce doriti sa comandati?
- As vrea un ceai negru si o briosa cu afine, Oana? am intrebat eu.
- O cafea cu lapte si atat, a zis ea.
- Silueta? am intrebat eu.
- Da de unde, a raspuns Oana.
- 23 de lei.
- Asa si ce e cu Vlad? a continuat Oana, scotand banii din portofel si oferindu-i casierei.
- Pai, am inceput din nou sa vorbim, dupa 4 luni si imi cam face ochii dulci, sau nu neaparat cat vorbim mereu despre noi, si ne trimitem lucruri dragute de cand eram impreuna.
- Cu Vlad, ma? Apostolescu? zise in timp ce ne asezam la o masa.
- Aoleu, da. Cu Vlad, am raspuns exasperata.
- Auzi Ana, trebuie sa iti fac o diagrama? Venn-euler? Gantt? Ceva? Andrei e de un milion de ori mai frumos ca Vlad! a zis Oana putin nervoasa.
- Hai ma, ca nici Vlad nu e tocmai urat!
- Da, e extrem de nasol, a zis pe un ton fara inflorituri, Oana.
- Ba nu, s-a schimbat super mult, si a slabit. Si a inceput sa se imbrace ok.
- Da, de la obez pe cale de moarte, a ajuns la supraponderal .
- HAHAHA, cine vorbea, i-am zis uitandu-ma urat la ea.
- Cred ca un cadou potrivit pentru el ar fi un sutien, zise ea razand singura.
- Doamne, Oana, arata super! am zis extrm de exasperata.
- Gata, gata, da arata ok, am exagerat, insa nu se compara cu Andrei, serios, gandeste putin Ana inainte sa faci ceva, te implor.
- Pai dupa esecul din octombrie, mare noroc sa mai am curaj sa fac ceva, am continuat eu in timp ce am luat o gura din ceasca plina de ceai.
- Mare esec, ti-ar fi placut sa fie acum cu tine? a intrebat ea.
- Pai, sa iti spun sincera, chiar nu m-ar fi deranjat. ti-am zis, era foarte romantic.
- Ti-a adus vreodata flori?
- Nu, am raspuns rapid.
- Mi-am incheiat punctul de vedere. Stii ca Andrei e genul care ti-ar aduce flori zilnic. Adica doar gandeste-te o sa ai cate un trandafir zilnic.
- Exagerezi, si stii bine asta. Andrei nu e tocmai genul romantic, plus de asta stii ca umbla mai mereu dupa fete, si in fiecare saptamana are o noua "dragoste".
- Nu am de unde sa stiu asta, mi-a taiat-o Oana repede.
- II place de Crisa si inainte a placut-o pe Ina, adica are gusturi omul...
- Ok, Ina e draguta, insa Crisa nu are nicio legatura cu specia umana.
Mi-am dat ochii peste cap. Oana nu stia toate momentele in care Andrei imi cerea sfatul in legatura cu o fata, nu stia toate lucrurile pe care le facuse el, nu stia ca nu era tocmai genul de baiat cuminte. Si cu toate ca de obicei eram atrasa de genul baietilor "rai" si care nu acorda timp fetelor decat pentru o perioada limitata si foarte scurta de timp, la el imi displacea faptul ca era asa. Mi-ar fi placut mai degraba sa aiba o iubita, nu stiu de ce, insa m-as fi simtit mai bine sa stiu ca limba lui nu a ajuns decat in cavitatea bucala a unei singure fete. Si apoi mi-a sunat telefonul.
- Da, mama, vin acum acasa, ahh, sunt la metrou, l-am pierdut pe precedentul la o milisecunda si am stat mult s ail astept pe celalalt, si m-am intalnit pe drum cu o prietena veche si am stat mult sa vorbim. Da, vin acum, am zis asta si am inchis. Pa, Oana, ne vedem maine.
Am mimat un pupic in aer si apoi am plecat. Ce frig era afara.