Pe holurile linistite ale castelului mergea cu pasi repezi o tanara care se grabea spre o destinatie anume. Ajunsa in fata unor usi mari le deschise fara sa stea pe ganduri, intrand in incapere.
Inauntru, la o masa mare se aflau in jur de zece oameni care aveau documente in maini discutand aprins. In capul mesei statea regele ascultand plangerile fiecaruia si problemele statului.
- Deranjez? Intreba fata.
- Oteea! Spuse regele.
- Majestatea voastra! Salutara ceilalti barbati.
- De ce ai venit? Iti trebuie ceva?
- De fapt da, tu.
- Cum? Intreba Edward bufnind in ras.
- Pai ma plictisesc in castel facand nimic. Scoate-ma la o plimbare sau ceva, orice!
- Scumpa mea sotie, in acest moment ma ocup de problemele tarii. Nu pot sa las toata munca asta si sa plec cu tine cutreierand poienile.
- Deci munca ta este mai importanta decat mine.
- Stii prea bine ca nu e asa.
- Oooo nu? Daca nu ar fi asa, atunci m-ai fii scos la o intalnire din moment ce nu am avut niciuna. Chiar vroiam sa-ti dau o sansa, sa ne cunoastem mai bine, dar se pare ca nu vrei. Bine, fie cum vrei tu! De acum in colo nici nu indrazni sa-mi mai vorbesti! Ameninta Oteea iesind afara trantind usa in urma ei.
- Oteea! Striga Edward, insa in zadar.
De cum iesi fata dadu nas in nas cu un barbat blond, cu ochii verzi care la vederea fetei, chipul i se lumina.
- Alexander! Chiar la momentul potrivit! Spuse Oteea avand un zambet diavolesc pe buze de parca ar fi planuit ceva.
- Deci, nu mai esti suparata pe mine? intreba Alexander usor confuz.
- Te iert cu o conditie : scoate-ma de aici! Ma plictisesc de moarte! Vreau sa ma distrez!
- Inteleg. Dar de ce nu-l rogi pe Edward? El este sotul tau.
- Ei bine, mi-am calcat pe mandrie incercand acest lucru, dar aparent problemele statului sunt mai importante decat mine.
- Oooo asta! Trebuie sa stii ceva, fratele meu este fanatic cu munca lui. Isi iubeste oamenii foarte mult, de aceea este iubit de popor la randul lui.
- Poate un pic prea mult. Stii ca am devenit barfa servitorilor?
- Cum? Intreba Alexander razand.
- Nu este de gluma! Ieri o nesimtita de servitoare m-a intrebat daca nu cumva sunt insarcinata si asta doar pentru ca am dormit o noapte cu el in camera. Nici macar Selena nu m-a intrebat ceva si ea este servitoarea mea personala, de fapt este mai mult de atat, simt ca ne apropiem si ca putem fi prietene bune, dar sa trecem peste, important e ca vreau sa iau o gura de aer!
- Bine, gata! Te scot afara.
- Unde?
- Este o surpriza.
*
- Cat mai este pana ajungem? Nici nu vad pe unde merg!
- Daca nu ti-as fi astupat ochii, nu ar mai fi fost o surpriza. Si oricum am ajuns, spuse Alexander dand esarfa Oteei jos.
- Hmmm....Nu-i rau. Dar trebuie sa te avertizez ca nu stiu sa inot.
- Nici nu e nevoie din moment ce nu vom cadea.
Cei doi stateau pe marginea unui lac intins, aflat chiar la poalele castelului. Pe lac plutea o barca legata de mal. Alexander urca primul ajutand-o apoi pe Oteea sa urce si ea si incepu sa vasleasca catre centrul lacului.
- Hey! Vasleste mai incet! O sa cad!! Striga Oteea in hohote de ras.
- Oooo! Cuvantul dumneavoastra e lege pentru mine, Majestate! Spuse Alexander incetinid, insa stropind-o cu apa.
- Nu ai facut asta!
- Ba am facut-o!
- Ia de aici! Striga Oteea aruncand multa apa pe baiat.
- Joci dur, huh?
- Tu m-ai stropit primul, zise Oteea scotand limba la Alexander.
- Daca te-ar vedea poporul Angliei acum, ma intreb ce ar spune.
- Ca sunt o regina frumoasa, inteligenta, plina de viata si modesta, desigur.
- Foarte modesta. Luati de aici, modestia voastra! Exclama Alexander inclinand barca in stanga si in dreapta.
- Opreste barca! O sa cad! Striga Oteea ridicandu-se in picioare de parca ar fi vrut sa plece, dar pierzandu-si echilibrul cazu in lac.
- Oteea? Intreba Alexander vazand ca fata nu iese la supreafata, apoi sari dupa ea.
Oteea se ducea incet la fund pana cand Alexander o apuca de mana si o trase la suprafata. O aseza pe mal si vazand ca este incostienta si nu respira, ii inclina capul lipindu-si buzele de ale ei, trimitandu-i oxigen. Fata deschise repede ochii si incepu sa tuseasca, dand toata apa afara.
- M-ai speriat de moarte, spuse Alexander rasufland usurat.
- Ti-am spus ca nu stiu sa inot si hey, nu am murit!
- M-ar fi omorat Edward daca pateai ceva.
- Deci faptul ca as fi putut muri ti-e indiferent.
- Nu am spus asta!
- Huh! Si credeam ca suntem prieteni. Se pare ca m-am inselat, din nou.
- Ai dreptate, te-ai inselat.
- Poftim?
- Noi doi nu vom fi niciodata prieteni, Oteea.
- Dar de ce?
- Nu e evident? Intreba Alexander apropiindu-se din ce in ce mai mult de Oteea. Aceasta se uita in jos, insa Alexander ii ridica capul, facand-o sa il priveasca direct in ochi. Era la un pas sa o sarute cand o voce ii trezise la realitate.
- Majestate! V-am cautat peste tot! striga Selena care alerga in graba spre Oteea. Dar ce s-a intamplat? De ce sunteti uda?
- Nu e nimic! Dar de ce ma cauti?
- Regele vrea sa va vada.
- Vin acum, spuse Oteea luand-o inainte.
Dupa ce Oteea se indeparta, Selena, ramasa singura cu Alexander arata de parca vroia sa-l intrebe ceva, dar nu reusea, capul fiindu-i in pamant, iar fata rosie.
- Raspunsul la intrebarea ta este "da", ii spuse Alexander facand-o pe Selena sa-si ridice capul din pamant.
- Poftim?
- Stiu ca ai vazut intreaga scena, sa te mint acum ar fi inutil de aceea iti spun adevarul. Sunt indragostit de Oteea.
La auzirea acestor cuvinte fata Selenei afisa un zambet frant, plin de durerea ce ii sfasia sufletul. Nu a putut sa spuna decat un singur cuvant : "Inteleg".
- Deci imi vei pastra secretul? Intreba Alexander.
- Desigur, raspunse Selena avand din nou fata in pamant.
- Cine stie, poate vom deveni prieteni, spuse Alexander apoi pleca lasand-o pe Selena singura.
- Noi nu vom fi niciodata prieteni, Sire. Dar nu ma voi da batuta!
*
- Ai vrut sa ma vezi? Intreba Oteea intrand in camera de conferinta.
- Da, raspunse Edward care era cu spetele la ea. Dar ce s-a intamplat cu tine? O intreba dupa ce se intoarse.
- Ce vrei sa spui?
- Esti uda din cap pana in picioare.
- Aaaaa! Astaaa! Am facut baie imbracata.
- De ce ma minti? O intreba Edward serios.
- Bine, am cazut in lac.
- Cum ai reusit? Intreba regele izbucnind in ras.
- Nu conteaza! Se rasti Oteea ferindu-si privirea. De ce m-ai chemat?
- Vroiam sa clarificam neintelegerea de azi – dimineata.
- Inteleg, acum ca ti-ai terminat munca ai timp si pentru mine.
- Nu vorbi asa, stii prea bine ca te iubesc!
- Da, dar iti iubesti poporul mai mult, deci este egal cu zero pentru mine. Vreau sa fiu pe primul loc in inima sotului meu.
- Atunci, daca iti promit ca vei fi prima in inima mea, imi poti promite ca voi fi si eu primul in a ta?
Oteea nu raspunse, doar isi intoarse capul privind spre fereastra de parca ar fi vrut sa evite intrebarea.
- Vezi? Tu nu imi poti garanta nimic. In locul tau as fi multumit cu ce mi se da, spuse Edward iesind afara din incapere, trantind usile in urma sa.
- Are dreptate. Eu sunt cea despicabila, isi spuse Oteea siesi, ramasa singura in incapere.