Emma
~8 ani mai târziu~
— Mamă, tata mi-a mâncat toată ciocolata. se plânge Diana
Se pare că încă nu a renunțat la obiceiul de a mânca din mâncarea altuia.
— William! Acum te duci şi cumperi alta! În momentul ăsta!
— Dar era cu alune. Cu alune! Preferata mea.
— Fugi la magazin. Diana, mergi cu tatăl tău, eu cu Luke strângem pungile de chipsuri.
— Şi cel mic?
— Cea mică se dezvoltă. spun punându-mi mâna pe pântece. Luke vino!
— Acum, acum.
Îi mulțumesc lui Dumnezeu că am gândit cu mintea şi nu am plecat de lângă William cu 8 ani în urmă.
Am o familie mare şi iubitoare. Nu aş putea trăi fără micuții mei şi nici William, îi privește de parcă ar fi două bucăți de aur, doar e tatăl lor.
William s-a schimbat mult, acum pot spune că e chiar un om normal. Nu mai are acele crize de nervi şi se comportă obişnuit. E atât de grijuliu încât la prima sarcină nici nu am avut voie să mă dau jos din pat. Îl iubesc din suflet, şi fără el nu aş şti ce e fericirea.
S-au schimbat multe, Jessica, femeie care avea un copil cu William nu mai dă semne, şi vrea doar bani de la William.
Lucas şi Tamara au şi ei un băiețel, nu credeam că relația lor va rezista dat uite-i până în acest punct.
De Stefan nu mai ştim nimic, Evan s-a împăcat cu Lora şi fac nunta curând, Saylee s-a mutat din America.
Eu şi William suntem foarte fericiți, deşi cu greu l-am ajutat să devină cu totul normal.
Prima dată am avut-o pe Diana, suflețelul meu, care are 8 anișori acum, şi William încă nu se dezvățase de mers prin cluburi, dar nu făcea prosti. L-am amenințat că plec şi nu-şi va mai vedea fata niciodată. Ei bine prin acele simple cuvinte l-am făcut cel mai bun bărbat de casă.
Apoi ca să fiu sigură că e al meu, am făcut nunta. Una de vis cu cei dragi aproape.
Şi după a venit pe lume Luke, adică Lucas, care are 4 anișori.
Urmează bebe, care sunt sigură că e fată, asta simt.
Suntem o familie fericită şi unită. Îi iubesc pe copilașii mei şi i-am îndeplinit dorința lui William de a avea trei copii.
Abia aştept să vină bebe, trei sunt destui, eu alții nu mai fac, nu sunt mașinărie.
La început mi-a fost atât de greu cu Diana, nu aveam experiență şi nici pe cineva să mă ajute. Plângea nopțile şi William se enerva că nu putea să doarmă, i-am tras o palmă de a adormit instant, a fost vina lui, el voia trei copii.
Şi mi-a fost şi mai greu când l-am născut pe Luke, pe el îl alăptam cu o mână şi cu cealaltă o pregăteam pe Diana pentru grădiniță.
Dar am trecut peste şi acum mi-e bine. Ştiu ce să-i fac unui bebe când plânge noaptea. William se panica când plângea Diana, se uita şi nu ştia ce să facă.
— Am ajuns. aud vocea lui William şi tresar când Diana sări în brațele mele
— Ți-a cumpărat? o întreb
— Da, mi-a cumpărat chiar 3.
— Bine, acum du-te şi spală-te pe dinți şi schimbă-te în pijamale. E timpul de culcare, la fel să facă şi Luke. Tu la şcoală, el la grădiniță.
— Bine.
Diana fugi sus şi William se arunca obosit pe canapea.
Deşi are aproape 35 de ani, încă arată al naibii de sexi.
— Ai vrut trei. Şi al treilea e abia pe drum. îi cicălesc şi mă aşez lângă el
— Oricum ar fi, mie îmi convine. Ce mă enervează că nu te pot lua în brațe, ai burta prea mare
Aveam mai puțin de o lună până când nășteam.
— Vrei să-ți reamintesc cine mi-a umflat-o?
— Bine tac, tac. Te iubesc! Mult de tot.
— Şi eu te iubesc.
*
— William! Mi s-a rupt apa!
— Şi ce să fac? întreabă speriat
— Du-mă la spital tembelule! Nasc!
Am fugit în maşină şi am pornit spre spital.
Am respirat adânc şi durerile au apărut, bebe voia cu orice preț să iasă afară.
— Condu mai repede! Acum ți-ai găsit să conduci ca melcul?!
— Am emoții.
— E a treia oară când o facem. Ce naiba? William! Bebe vrea să iasă!
În câteva minute am ajuns la spital şi am intrat direct în sala de nașteri.
*
— Bine ai venit pe lume micuțo. spun luându-mi fata din brațele asistentei şi strângând-o la piept
Știam că e fată, instinctul de mamă îmi șoptea asta.
— Bună mami. aud vocea micuților mei intrând în salon, urmați de tatăl lor cu un buchet imens de trandafiri în mână fiecare
— Ea a sora mea? întreabă Luke în şoaptă
— Da, ea e.
— Spune-mi că e băiat. spuse William şi râd
— E fetiță...
— Pot să o țin?
— Sigur.
I-am lăsat micuța în brațe şi l-am sărutat pe fată. Mi-a oferit tot ce e mai frumos pe lumea asta.
— Cum să o numim? întrebă el
— Ce spui de Theresa?
— Sună minunat. Te iubesc, pe tine şi pe cele trei mogâldețe pe care mi le-ai oferit.
— Şi eu te iubesc.
— Familia Brown, mereu şi pentru totdeauna.
Şi au trăit fericiți până la adânci bătrâneți...