Emma
— Te provoc să ne spui cum te-ai simțit acum două seri în barul lui Kyle, în baie cu acea brunetă.
Deci încep să-l iubesc pe Saylee, i-a dat direct peste nas. William nu spunea nimic, ci doar îl ucidea din priviri.
Nu știam de unde a aflat Saylee că William a făcut chestia aia.
Eu doar așteptam răspunsul lui.
— Ai înșelat-o nesimțitule?! Pleacă de lângă ea! strigă Marlene, da, am uitat că ea nu știe adevărul
— E în regulă Marlene, o să îți spun adevărul mai târziu. Acum lasă-l pe William să ne povestească.
— Eram prea beat să îmi amintesc. Oricum era o târfă si nu a însemnat nimic pentru mine. A fost doar o aventură scurtă.
— Am înțeles tot, și ai descris și detaliat pe lângă. spune Saylee ironic. Oricum, ești tu un idiot. Vezi ce fată minunată ai lângă tine, și tot îți umblă ochii după fete. Evan alege.
Oficial prietenul meu cel mai bun e Saylee. Știe să le zică pe față, și nu îi e frică de consecințe.
William rămase uimit, am făcut o alegere bună să jucăm acest joc.
— Provocare. răspunse Evan
— Sărut-o pe Emma.
— Ce?! Nu! mă răstesc eu
— Dacă vrei să mai fiu prietenul tău ai face bine să schimbi provocarea, altfel mă aruncă William pe geam. spuse Evan. Uite-o aici pe Lora, ești chior?
— Nu! Eu vreau să o săruți pe Emma! Așa se va simți și William cum s-a simțit Emma.
— Nu sărut pe nimeni Saylee! Schimbă provocarea. îi spun
— Eu fac dreptate și voi?! Deștepți. Bine Evan, mozolește-o pe iubita ta scumpă. Stefan?
— Provocare.
— Sărut-o pe Emma.
Retrag ce am spus, Saylee e dușmanul meu de acum.
— Dacă îți dau un pumn Saylee îți mut dinții. spuse William
— Și eu îți machiez un ochi. se revoltă și Marlene pe Say
Stefan părea să fie absent. Se gândea adânc, parcă nici nu era aici cu noi.
— Bine. Poți săruta mireasa ta Marlene. E plictisitor jocul dacă nimeni nu încinge lucrurile...
— Încinge-le tu cu alte provocări.
Spuse Evan, și Saylee se apropie de Lora și o sărută luând-o complet prin surprindere. Noi am început să râdem.
— Dacă nu te aruncă William pe geam te arunc eu.
Lora se mută de lângă Saylee, se așezase între Stefan și Evan.
Saylee râdea ca un idiot. Până la urmă e unul.
*
Jocul a mai continuat în jur de două ore. Și mai mult ne-am certat decât să ne jucăm.
Pe la ora douăzeci, tatăl lui William i-a lăsat și pe ei să stea aici. Ghinionul era că Evan, Lora și Saylee trebuiau să împartă camera. Stefan cu Marlene singuri, și eu cu William la fel.
Ce mă enervează la mine cel mai mult e că...nu pot fi supărată pe William, orice prostii ar face pur și simplu nu pot sta supărată pe el.
Iert prea ușor, deja devine un obicei prost.
M-a răpit, m-a chinuit, mi-a furat inocența, mi-a furat inima, și mă rănește mereu. Și nu pot fi supărată pe el...la naiba. Nu știu de ce, e ca și cum în fiecare zi l-aș cunoaște din nou.
Am făcut un duș scurt și m-am așezat în pat.
— William, vreau să rămânem aici, nu vreau să ne mai întoarcem în State. îi spun
Fraza asta trebuia gândită, dar în ultimul timp gândesc cu voce tare.
— Dacă asta vrei, așa vom face.
Deveneau deja banale drumurile astea America-Anglia, și al naibii de enervante.
~două săptămâni mai târziu~
— Dar mi-ai promis asta! țip la el. De ce faci promisiuni pe care nu le poți ține William?
— Era ceva neașteptat, nici măcar eu nu știam asta. Trebuie să plecăm Emma.
— Eu nu mai merg niciunde, mergi tu.
— Să te las aici?
— Da. Dacă vei veni înapoi bine, dacă nu o viață bună să ai, eu în America nu mă mai întorc.
Mi-a promis un lucru, că rămânem în Anglia. Dar are probleme cu dragele lui afaceri și vrea să mergem înapoi în America.
Dacă am spus că rămân aici eu nu mai plec.
— Bine, plec doar eu. Mă reîntorc în maxim o săptămână.
— Asta dacă nu te pierzi prin alte cluburi și uiți ce ai de făcut. spun dându-mi ochii peste cap
— Încetează Emma. Ți-am mai spus de sute de ori că îmi pare rău.
Și eu am mai spus de sute de ori că nu îmi pasă, dar idioată de felul meu, mereu aduc acest subiect în discuție.
— Oricum aici ești mult mai în siguranță. Eu plec și vin în câteva zile înapoi.
Scoase un mic bagaj și îndeasă câteva haine de-ale lui în el.
A spus că pleacă dar n-a spus că pleacă așa de rapid.
Câteva minute bune mai târziu terminase de împachetat și coborâse jos, eu fiind pe urmele lui.
— Ești sigură că nu vrei să vii? mă întreabă din nou
Eu dau negativ din cap. Nu plec nici în ruptul capului. Stefan veni și el și urcă într-o mașină neagră, alături de Marlene.
William se apropie de mine și mă sărută, nu am putut rezista așa că i-am răspuns.
— Vin cât de curând pot. spuse sărutându-mă pe frunte apoi urcase și el în mașina neagră
Am mers înapoi în camera noastră și mi-am schimbat hainele.
Am bătut drumul spre casa lui Lucas. Deși nu îl știam atât de bine, am reușit să ajung la el.
Din casa lui se auzeau niște țipete de bărbați, frica mă cuprinse.
Deodată aud niște pași în spatele meu și mă întorc, zărind un băiat, de vreo douăzeci de ani.
— Nu pot să cred! Tu ești fata lui Alexander!