Emma
— Și cum merge cu William?
— Adriane ți-am mai spus că nu sunt împreună cu el. Tatăl meu a murit și el are "grijă" de mine. o mint
— Atunci, pot să-mi încerc norocul cu William? spuse zâmbind
Nu! E al meu!
— Sigur. Ai cale liberă la el. o mint din nou, dar cu o tragere de suflet, sper să nu încerce nimic
William...de când ne-am certat, nu mai dă pe acasă, e mereu plecat și e din ce în ce mai rece cu mine.
Știu și-a cerut scuze, căci nu poate să se controleze, dar devine enervant. De ce m-a adus înapoi, să stau închisă în casă? Of idiotul, norocul lui și ghinionul meu e că îl iubesc, îl iubesc prea mult.
M-am așezat la masă și am mâncat sandviciul preparat de Adriane, face sandviciuri gustoase.
Deodată aud soneria ușii răsunând în casă.
— Răspund eu. spuse Adriane
— Hunt! William! Unde dracu sunteți? aud vocea oaspetelui și o recunosc ca fiind a tatălui lui William
Fug în sufragerie și îl văd oarecum nervos.
— Fii-tu nu e acasă. spun serioasă
— Unde umblă și copilul ăla?
— Sunt aici. Ce surpriză plăcută. spuse William ironic apărând din spatele tatălui său
— Acum că sunteți aici. Rău cu rău, dar mai rău e fără rău, Alexander e mort, dar oamenii lui au strâns un fel de armată și sunt pregătiți să se răzbune, mai pe scurt, să ne ucidă cu sânge rece.
La naiba, am spus că tatăl meu nu are prieteni adevărați, dar de fapt are!
Și sunt extrem de pregătiți pentru a ne șterge de pe fața pământului din pricina faptului că i-am eliminat conducătorul.
— Și ce propui? întreabă William
— Veți veni înapoi în Londra unde pot avea grijă de voi.
— Putem avea și singuri grijă de noi.
— Da. îl aprob pe William
— Ba da veți veni. Am pierdut un fiu...nu te pot pierde și pe tine idiotule. Și Emma dacă te-am adus până aici te vom proteja în continuare, tu ești obiectivul principal al armatei.
Dracu să îi ia pe toți. Când credeam că tot răul s-a dus, alt ceva apare și îmi pune piedică în a avea o viață normală.
Și nu pot pleca, aici e Lucas, mormântul lui...nu-l pot părăsi...
— Diseară în aeroportul părăsit, vă așteaptă un elicopter, care vă va duce în Londra. Trebuie să faceți asta dacă nu vreți să ajungeți în Iad mult prea devreme. Eu mă voi întoarce în Anglia în câteva zile, am niște treburi de rezolvat. spuse apoi pleacă
Am rămas uimită, istoria se repetă? Iar fac drumul ăsta obositor?
E iritant ca naiba.
Îmi risc mereu și mereu viața, punând în pericol mai multe vieți.
Pe cea a sărmanului Lucas...am eliminat-o definitiv. Și mă urăsc din cap până în picioare de acel lucru.
Mă întorc în bucătărie și continui să-mi mănânc sandviciul.
— Bună William. o aud pe Adriane și pufnesc în râs, apoi redevin serioasă
Dacă plecăm de aici n-o să mai poată să-l seducă pe William, dacă rămâneam, poate reușea. Adică e frumoasă, mai frumoasă ca mine.
După ce am terminat de mâncat, am plecat să-mi împachetez puținele lucruri care îmi aparțineau.
În capul scărilor, în timp ce eu urcam, William cobora. Și ne-am izbit unul de altul, a trebuit să mă țin de balustradă ca să nu cad pe scări.
Își duse mâna în spatele meu și se apropie de fața mea.
— Fii atentă. șoptește, îi simțeam respirația pe buzele mele
Serios? E vina mea?
L-am împins ușor și am oftat, și mi-am continuat drumul spre camera mea.
Nu aveam multe lucruri, doar câteva haine care avea loc toate într-o plasă.
După ce le-am împachetat, și chiar le-am pus într-o plasă, m-am întins în pat, intenționând să dorm până când plec. Dar îmi venea al naibii de tare la baie, așa că m-am dus. Dar m-am oprit pe hol, pentru a putea auzi conversația dintre William și Adriane. Știu că nu era frumos, dar oricum nu auzeam multe.
— De ce ești mereu aşa de încordat? îl întrebase ea, el doar chicotise
Au mai vorbit ceva, dar n-am înțeles, aşa că m-am apropiat de scări.
— Vrei să te satisfac? Aş putea face asta. spuse Adriane şi eu mi-am dus mâinile la gură fugind înapoi în cameră
Am închis uşa şi m-am sprijinit de ea. La naiba! Dacă William v-a accepta? De fapt, eu i-am dat cale liberă lui Adriane spre William. Dar nu sunt iubita lui, de aceea i-am spus asta.
Şi aici voi afla cât de mult mă iubeşte William, dacă se va culca cu ea, sunt doar un nimic în fața lui, dacă nu, înseamnă că mă iubeşti.
Am expirat adânc, apoi am coborât jos, nici Adriane şi nici William nu se aflau aici. Idioților! Distracție plăcută!
Drace, unde au plecat?
Deodată sunt prinsă de măna şi trasă pe canapea. Era William, şi nu eram pe canapea, ci peste el.
— Idiotule! M-ai speriat! spun lovindu-l în antebraț
— Știu că ai ascultat conversația mea cu Adriane. spuse zâmbind
— Ba nu. pufnesc
— Data viitoare stai ascunsă mai bine şi nu trânti uşa.
La naiba!
— Nu îmi pasă, eu i-am spus lui Adriane că are cale liberă spre tine.
— Nu pot să cred. spuse prefăcându-se rănit
Dau să mă ridic de pe el, dar mă trase înapoi.
— Lasă-mă William, stăm într-o poziție indecentă, dacă ne-ar vedea cineva ar crede că urma să facem...chestia aia...
— Dacă vrem putem s-o facem, nu mă deranjează.
M-am ridicat de pe el şi m-am îndepărtat câțiva paşi.
— Şti ce? Nu poți să mă ignori o săptămână şi apoi să te întorci la mine de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic.
*
— Am ajuns. spuse dracul creț coborând din maşină
Cobor şi eu, şi în fața mea se întinse o pistă de avion şi un elicopter albastru, cred că cu acesta vom călători.
William mă luase de mână, şi mi-am dorit să-mi retrag degetele dintre ale sale, dar am renunțat în momentul în care am observat că e în zadar.
Urcăm în elicopter, unde era locul de pilotaj şi o cabină. În cabină era un mic dulăpior şi un pat. La naiba! Iar va trebui să împart patul cu William?
— Câte ore ne va lua?
— Vreo cinci. Poate mai mult.
Am oftat şi m-am întins în pat, el lângă mine, evident.
Mă îndepărtez de el, dar el se apropie de mine. Mă întorc cu spatele la el, şi el îşi lipi pieptul de spatele meu, înfășurându-și mâna pe talia mea.
— De ce fugi de mine?
— Taci William...
Un zgomot puternic se auzise, semn că decolăm. Am închis ochii, îmi venea să mă arunc din elicopterul ăsta...
*
— Din nou William? Eu nu vin nici unde.
— Ba da. Nu te voi lăsa aici cu tipii ăștia în călduri.
William dorea să mergem la un bar din apropiere, unde vrea să se revadă cu un prieten. Dar eu încă nu am uitat ce s-a întâmplat data trecută când am fost într-un club.
— Uite, îți promit că nu voi bea nimic. Plus că doar mă întâlnesc cu el, îl salut şi plecăm acasă. Ai să vezi...
— Bine William. Fii atent! Dacă o să se întâmple să mă rânești jur că voi fugi de tine până ca capătul lumii! Nu sunt marioneta ta.
— Îți jur! Nu se va întâmpla asta.
M-am îmbrăcat simplu şi am plecat spre barul ăla.
Când am ajuns, locul semăna mai mult cu o cafenea dar era plin de oameni care dansau.
— William! țipase un băiat de vârsta lui
Ei au început să vorbească apoi el m-a prezentat şi pe mine, ca fiind iubita lui. Mda, deşi nu sunt.
— Mă duc să-mi iau ceva de băut. spun plecând
William avea dreptate, nu a băut nimic. Ci doar a râs cu acel băiat, pe care îl chema Kyle.
M-am aşezat pe un scaun în fața barului şi am aşteptat ca barmanul să servească tipul de lângă mine.
— Ce ați vrea să comandați?
— Doar un suc. spun şi el încuviințează
— Tot aceeași inocentă. aud o voce a dracului de cunoscută
Era a tipului de lângă mine, avea gluga pe cap şi nu i-am putut observa fața. L-am privit confuză. El şi-a dat gluga jos din cap şi am înghețat complet când am văzut cine era.
— L-Lucas...?