EMMA
„— Tot mai sus mami! spuse băiețelul cu ochii verzi care se așezase pe leagăn
— Ai grijă Edward să nu cazi. Aș fi foarte tristă dacă te-ai răni. spun și încep să-l leagăn ușor
— Mami, eu te iubesc. îmi privesc fiul, sărmanul meu fiu, cu un tată criminal
Crescuse patru ani fără un tată, și de câte ori aducea vorba de acest subiect eu îl schimbam. Îl văd că suferă, de fiecare dată când o familie trece pe lângă noi o privește intens, și probabil se întreabă el de ce nu poate avea una la fel?
Am rămas însărcinată în urma violului lui William, bărbatul pe care l-am iubit din toată inima. Nu am putut să ucid acest copil făcând avort, chiar dacă el nu îl iubește și nu l-a dorit încă din prima clipă, eu îl iubesc cu toată ființa mea, existența mea pe această lume depinde de el. E fiul meu, și nu aș renunța la nimic pentru el.
— Și eu te iubesc micuțule, lumina ochilor mei.
— Dar, tati unde e?
— Undeva departe, și poate se gândește la tine acum..."
Am sărit în fund.
— Nu! Nu! Nu! Nu! Nu!
Eram toată transpirată și lacrimile îmi curgeau pe obrazul lovit neîncetat. Eram acasă, nu știu cum am ajuns aici. Nu știu ce s-a întâmplat.
Mă întind înapoi în pat tremurând. Imaginile din noaptea precedentă îmi revin în minte, William...m-a lovit, el chiar m-a lovit...
Obrazul mă durea, și probabil era și vânăt, a revenit. Monstrul de William a revenit.
După acea palmă primită mai țin minte că a început să urle la mine, apoi m-a prins puternic de antebraț și am ieșit din club și de acolo pauză, nu mai știu nimic. Poate m-a...bătut din nou, nu știu...
— Edward...
În visul pe care tocmai l-am avut, pot spune că e cel mai frumos de până acum. Eu să am un fiu, minunat, exceptând partea că tatăl lui nu îl dorește.
Parcă toate oasele din corp îmi erau rupte, așa o durere simțeam, în camera asta e o beznă imposibilă, nici o mică sursă de lumină nu e.
William dracu știe pe unde e. Ne-am întors în trecut, temperamentul lui violent a revenit, a fost atât de drăguț până acum, și din nou, s-a dus dracu tot ce am clădit.
La naiba, vreau să plec de lângă el, nu mai vreau să stau și să fiu sacul lui de box, mâine, știu ce voi face.
Îl iubesc, dar eu nu pot rămâne lângă un așa psihopat.
Am închis ochii, lacrimile oprindu-se într-un sfârșit, și am adormit la loc.
*
M-am trezit brusc din cauza țipetelor ce se auzeau la parterul casei. M-am ridicat din pat, durerea din corp făcându-și prezența.
Spatele mă durea îngrozitor, și singura vânătaie spre bucuria mea era doar pe antebrațul ce aseară William l-a strâns ca pe un burete.
Am coborât încet și jos era William cu Evan certându-se, comportamentul lui violent încă nu a dispărut.
Într-un colț al camerei stătea speriată fata pe care William a adus-o ieri, și nici măcar nu știu cum o cheamă sau de ce e aici.
Toate se rezumă la un lucru: îl vreau pe Lucas. Cu el nu era atâta chin, atâta suferință și în nici un caz atâta violență. Era atât de bine lângă el.
— Tu ești prost omule? Cum dracului să scape trei fete între atâția gardieni acolo?
— Nu știu bine? Pur și simplu au reușit să evadeze la scurt timp după ce au aflat toată situația în care sunt. De ce să nu le folosim și pe ele două? spune făcând semn spre mine și fata din colțul camerei
Mă uitam confuză la Evan, William și-a îndreptat privirea spre mine și s-a holbat preț de un minut, poate și mai bine. Dar eu nu l-am privit deloc, mă uitam într-una la Evan. Pentru ce să mă folosească? În ce scop.
— În niciun caz Emma. Pe ea poți s-o iei. spune William calmându-se într-un fel, apoi se uită la fata brunetă ce tremura din toate încheieturile
Evan se apropiase de ea și o cuprinse de mână trăgând-o afară.
— Stai! Unde o duci?! Las-o în pace! strig după Evan și fata începuse să țipe
Am fugit spre ei dar am fost oprită de mâna lui William ce mă prinse de talie.
— Lasă-mă. strig încercând să ies din strânsoarea lui
Dar era prea târziu, Evan cu fata brunetă deja ieșise pe ușă și am auzit o mașină plecând din fața casei, erau ei.
M-am întors și m-am uitat urât la William, am pufnit și i-am îndepărtat mana de pe corpul meu.
Am urcat în camera mea și m-am schimbat într-o pereche de blugi negri și un pulover negru, în picioare o pereche de teniși albi. M-am apropiat de pat și mi-am luat banii de sub canapea. Aveam aproape 500$, am strâns mulți bani, știam că ziua asta va veni, și mi-am luat măsuri.
Am coborât înapoi la parter pur și simplu și mi-am băgat mâinile în buzunarele puloverului. M-am apropiat de ieșire dar William îmi răsări în față.
— Unde plecăm?
M-am uitat la el cu o sprânceană ridicată. E un idiot.
— Ai nevoie să-ți amintesc ce ai făcut aseară? spun abținându-mă să nu plâng. Și nu plecăm, doar eu plec. Știu că te iubesc, dar la dracu eu nu mai vreau să stau lângă tine și să fiu sacul tău de box. Lasă-mă în pace, dacă mă prind oamenii lui tata e în regulă. Măcar el se oprește din lovit când aude primul țipăt de durere. spun și mă dau un pas la dreapta apoi plec
— Nu, nu pleci nici unde! Nu ai dreptul să mă părăsești și tu! spune prinzându-mă de încheietură, dar nu m-am întors, ci am rămas cu fața spre ușă
Am oftat adânc. Apoi m-am smucit din mâna sa.
— Adio William.
— Ai să regreți asta Emma, nu poți sta departe de ceea ce iubești.